KorAP: Find »[drukola/base=iudaism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...77 >

1,917 matches

Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672

iudaismului, iar de la suferință se așteaptă să țină toate acestea împreună. Pentru supraviețuitori, suferința avea realitatea unei experiențe tragice; pentru ceilalți, ea producea o identitate evreiască, atunci când iudaismul se debarasase de practica și substanța lui. Pentru a fi evreu fără iudaism, era imperios să se elaboreze o memorie comună între supraviețuitori și cei care voiau să rămână evrei asumând istoria victimelor Holocaustului. Ca și cum teama de a nu-și pierde iudaitatea ar împinge fiecare generație să se sprijine cu orice preț pe

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
timp, dar, pentru a transmite, într-o zi nu va mai rămâne decât istoria. Până atunci, Holocaustul ca religie a fost adoptat de masele evreiești, impermeabile la istoricizare, care preocupă în principal mediile savante. Această "convertire" a modificat profund fața iudaismului, cu excepția mediilor ortodoxe și mai ales ultraortodoxe, care nu aveau nevoie de noua religie pentru a continua să fie sau să redevină iudaice. Ne putem întreba, de altfel, în ce măsură această religie civilă poate să constituie pe termen lung baza unei

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
și așkenazi laolaltă, în Europa, unde se produsese oroarea, și în afara Europei, Israelul și diaspora fiind reunite într-o nouă religie comună, recognoscibilă imediat din exterior și ușor de practicat. O religie a celor aleși prin suferință, un substitut de iudaism, care i-a pus la adăpost de antisemitism, cel puțin pentru o vreme, și a întârziat asimilarea. Oarecum ca în trecut, când memoria suferințelor îndurate de strămoși pentru a rămâne evrei ajutase la menținerea coeziunii grupului și obligase la stăpânirea

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
antisemitism, cel puțin pentru o vreme, și a întârziat asimilarea. Oarecum ca în trecut, când memoria suferințelor îndurate de strămoși pentru a rămâne evrei ajutase la menținerea coeziunii grupului și obligase la stăpânirea tendințelor de renunțare, memoria genocidului a dinamizat iudaismul și a consolidat fidelitatea față de Israel, o fidelitate care, după Războiul de Șase Zile, a devenit o nouă poruncă orizontul rămânând dominat, pentru supraviețuitori și pentru ceilalți evrei, de spectrul persecuției inevitabile și de dogma împărțirii lumii între victimele evreiești

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
o nouă poruncă orizontul rămânând dominat, pentru supraviețuitori și pentru ceilalți evrei, de spectrul persecuției inevitabile și de dogma împărțirii lumii între victimele evreiești și ceilalți. Ca pentru a le da dreptate celor care atribuiau antisemitismul perenității evreilor și a iudaismului. Era deci posibil să fii evreu în mod pozitiv? Nu spunea deja Spinoza, în lumina expulzării lor din Spania, că evreii supraviețuiseră în mare parte datorită urii creștinilor? Mai târziu, nu se temeau oare promotorii evrei ai emancipării, în secolele

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
acea "istorie lacrimală" care produce mai multe lacrimi decât istorie, mai multă suferință decât consolare și care, pe deasupra, reducându-i pe evrei la starea de eterne victime, face din ei spectatorii pasivi ai propriei suferințe. În suferință nu există viitor. Iudaismul recomandă viața. Cel puțin dacă dăm crezare Deuteronomului: "Viață și moarte ți-am pus astăzi înainte, și binecuvântare și blestem. Alege viața, ca să trăiești, tu și urmașii tăi"bbbbb. Evreii au fost actori ai istoriei și au participat pozitiv, la

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
de amintirea morților lor și de propria lor suferință, trăită în acei ani de coșmar. Utilizarea care i s-a dat ține de expropriere. Religia Holocaustului, apărută după Războiul de Șase Zile, a inaugurat de fapt era ființei evreiești fără iudaism și, desigur, fără Dumnezeu, sprijinindu-se totuși pe figuri tutelare glorificate, supraviețuitorii, și pe mărturiile lor, texte fondatoare, în afara istoriei. Față de paleta largă de răspunsuri tradiționale la suferință, cea a laicilor putea să pară reductivă. Într-adevăr, iudaismul "Holocaustului și

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
evreiești fără iudaism și, desigur, fără Dumnezeu, sprijinindu-se totuși pe figuri tutelare glorificate, supraviețuitorii, și pe mărturiile lor, texte fondatoare, în afara istoriei. Față de paleta largă de răspunsuri tradiționale la suferință, cea a laicilor putea să pară reductivă. Într-adevăr, iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii", care s-a dezvoltat în paralel cu iudaismul fondat pe Tora scrisă și Tora orală, se priva de orizont. El contribuia, peste tot în lume unde trăiau evrei, la crearea unei comunități nu de practică evreiască

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
tutelare glorificate, supraviețuitorii, și pe mărturiile lor, texte fondatoare, în afara istoriei. Față de paleta largă de răspunsuri tradiționale la suferință, cea a laicilor putea să pară reductivă. Într-adevăr, iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii", care s-a dezvoltat în paralel cu iudaismul fondat pe Tora scrisă și Tora orală, se priva de orizont. El contribuia, peste tot în lume unde trăiau evrei, la crearea unei comunități nu de practică evreiască, ci de împărtășire a unei istorii de durere care avea ca fond

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
la crearea unei comunități nu de practică evreiască, ci de împărtășire a unei istorii de durere care avea ca fond numai suferința de la Auschwitz. Făcea din evrei arhetipul omului care suferă, de fapt un model de suferință incomparabil și inegalabil. Iudaismul era de acum "modelat în emoțiile extreme de groază și triumf", cum scrie Jacob Neusner 30. El le cerea evreilor să se imagineze constant în camerele de gazare sau la ușa lor. Din acest punct de vedere, vizitarea diverselor muzee

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
oamenilor noi ieșiți din poporul evreu, a căror istorie începe în Europa de Est și își atinge apogeul prin noul stat. Ea servea întru câtva drept fundal pentru a pune în evidență izbăvirea sionistă. Retorica sionistă, inspirată înainte de război din cea a iudaismului tradițional care invoca trecerea "de la distrugere la izbăvire", insistă de acum pe trecerea "de la Holocaust la Izbăvire". În perioada post-genocid, văzută ca oferind posibilitatea unei renașteri naționale în tragedie, literatura israeliană, de la Ka-Tzetnik, un supraviețuitor, la Abba Kovner, trecând prin

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
Israelului. Genocidul nu este doar o componentă esențială a identității israeliene, ci și un factor de unificare în societatea israeliană. El umple golul creat de slăbirea identității israeliene și dovedește relativa ei întoarcere la o iudaitate mai tradițională, la un iudaism alcătuit în ocurență din elemente negative. În fața unei asemenea evoluții, prima întrebare care-ți vine în minte este următoarea: cum se poate fonda o identitate națională pe exterminare și lega tineretul israelian de această istorie de suferință care face pacea

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
conchidea că Israelul este "prizonier al unei paranoia: memoria Shoah-ului"14. Societatea israeliană, dar și diaspora rămân sub puternica dominație a datoriei de memorie, a ramificațiilor și derivărilor ei. Dacă pentru mulți israelieni secularizați genocidul rămâne singura legătură păstrată cu iudaismul, iar ei sunt adesea tentați să recurgă la el ca suprem argument de autoritate pentru a justifica o poziție politică sau alta, mai ales în problema palestiniană, colonii din teritorii, inclusiv și în special colonii ortodocși, au făcut la fel

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
de a prezerva memoria Holocaustului și, din acel moment, se înmulțesc programele de studii în universități, publicațiile, colocviile și, în cele din urmă, muzeele. În cartea sa consacrată subiectului, Peter Novick a evocat îndelung dominația crescândă a temei în sânul iudaismului american și în cultura americană 22. Și în Franța Holocaustul este folosit de acum pentru a mobiliza sprijinirea statului Israel. Recent, în 2003, în timpul celei de-a doua Intifade, când consiliul de administrație al Universității Paris-VI îndeamnă la boicotarea

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
decât ireproșabil. Apărarea lui în orice împrejurare și apologia misiunii și virtuților lui se impun apoi ca o constantă a discursului public evreiesc, în ciuda unor voci disonante ici și colo. În anii 1970, în timp ce evreii caută să dea un conținut iudaismului lor, Franța își înfruntă trecutul vichyst și colaborarea cu naziștii, contrazicând mitul unei Franțe rezistente. Memoria în formare a genocidului împinge, totodată, la reevaluarea regimului de la Vichy și a rolului jucat de antisemitismul francez în anii 1930-1940. În acest context

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
iar evreul a fost și va fi întotdeauna o victimă. Într-un fel, istoria multimilenară a evreilor este redusă la sionism, la Holocaust și la instaurarea statului Israel, fiind astfel ocultate numeroase aspecte esențiale din ceea ce a fost cu adevărat iudaismul în alte momente ale istoriei. Aceste aspecte, atunci când ies din umbră, sunt citite, de altfel, numai prin prisma celor trei componente noi ale ceea ce se poate numi iudaismul modern, care este mai ales al laicilor. Între victimizarea evreiască și victoria

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
fiind astfel ocultate numeroase aspecte esențiale din ceea ce a fost cu adevărat iudaismul în alte momente ale istoriei. Aceste aspecte, atunci când ies din umbră, sunt citite, de altfel, numai prin prisma celor trei componente noi ale ceea ce se poate numi iudaismul modern, care este mai ales al laicilor. Între victimizarea evreiască și victoria israeliană, totul se plasează într-un cadru afectiv și retoric care nu lasă loc pentru un discurs mai nuanțat. Iudaismul modern îl condamnă astfel pe evreu să trăiască

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
trei componente noi ale ceea ce se poate numi iudaismul modern, care este mai ales al laicilor. Între victimizarea evreiască și victoria israeliană, totul se plasează într-un cadru afectiv și retoric care nu lasă loc pentru un discurs mai nuanțat. Iudaismul modern îl condamnă astfel pe evreu să trăiască într-un fel de Sturm und Drang perpetuu care nu-i lasă răgaz să-și asume identitatea fără mediere (ceea ce este mai puțin cazul pentru cei religioși, cărora, fără să-i idealizăm

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
und Drang perpetuu care nu-i lasă răgaz să-și asume identitatea fără mediere (ceea ce este mai puțin cazul pentru cei religioși, cărora, fără să-i idealizăm, le putem recunoaște capacitatea de a se hrăni din conținuturi mai pozitive). Întregul iudaism, cel puțin pentru laici, trece prin acest filtru. Se va perpetua la nesfârșit iudaitatea devenită sinonimă cu victimitatea, când, într-un viitor apropiat, supraviețuitorii vor dispărea într-un final? Ce-i drept, construcțiile memoriale par că se pot lipsi de

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
că a fi evreu se rezumă la a te considera victimă a ne-evreilor. Nicio identitate individuală sau de grup nu poate rezista mult timp pe un asemenea soclu 28. Dacă admitem că genocidul este fundamentul și capătul istoriei evreilor, iudaismul este inexorabil sortit dispariției. "Holocaustomania", cum o numește Jacob Neusner, este pe cale să sărăcească viața spirituală evreiască. După război, Holocaustul ocupa puțin loc în viața evreilor americani, și la fel se întâmpla în Franța. Cartea marelui sociolog american Nathan Glazer

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
să sărăcească viața spirituală evreiască. După război, Holocaustul ocupa puțin loc în viața evreilor americani, și la fel se întâmpla în Franța. Cartea marelui sociolog american Nathan Glazer, scrisă în acea epocă, nu face decât în treacăt referire la distrugerea iudaismului european 29. Contrastul cu anii 1970, mai ales în Statele Unite, țară unde evreii nu au fost confruntați direct cu genocidul, este evident. Astăzi nu te poți adresa lumii evreiești fără să te raportezi la genocid. Nu face asta, mai ales

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
îndelungatei lor prezențe pe continent și al contribuțiilor lor, până în zilele noastre, la viața țărilor respective? Genocidul, din cauza obsesiei care-l înconjoară și a cultului civil căruia îi dă loc, a devenit tema principală a discursului public despre evrei și iudaism. Un capitol din istoria evreilor, oricât de dramatic și fatal ar fi el, a înlocuit istoria evreiască milenară 30. Dacă proiectele genocidare urmăresc să pună capăt vieții spirituale, culturale, artistice și vieții pur și simplu a unui grup etnic sau

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
această experiență ar putea fi să nu se închidă în ea, să promoveze viața, să se deschidă față de restul umanității și să lupte împreună cu aceasta împotriva oricărei repetări a răului. A nu face asta înseamnă a trăda în același timp iudaismul și ființa umană. Izolarea Holocaustului în cadrul unei religii civile nu garantează nicidecum universalizarea lecțiilor care ar trebui trase din el. Desigur, memoria lui tinde să se cosmopolitizeze în această eră a globalizării, cu riturile, codurile și locurile ei de cult

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
pentru a plăti răscumpărarea cerută. În rest, nu se știe aproape nimic, decât că a murit sub efectul torturilor suferite. A fost torturat fiindcă era evreu? Procesul va spune asta. Comunitatea evreiască este însă cuprinsă neîntârziat de o agitație rară. Iudaismul francez se simte aproape în pericol de moarte. Această crimă avea, bineînțeles, de ce să-i cutremure atât pe evrei cât și pe ne-evrei, fiind, din păcate, emblematică pentru violența care a copleșit societățile dezvoltate, din multiple motive. La puțin

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
Această reapariție aproape imediată a unui vechi fond de temeri, provocată de un omor desigur inuman, dar care nu pune cu adevărat grupul evreiesc în pericol de moarte, este pe deplin reprezentativă pentru starea de spirit în care se află iudaismul și care-i rămâne specifică. În plus, provenit dintr-o familie evreiască din Africa de Nord, acest tânăr a fost transformat în simbol al sefarzilor din Franța. Aceștia, deja tentați în ultimii ani să întunece în exces istoria strămoșilor lor pe pământ

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]