12,885 matches
-
Iar eu greșesc atât de des, iubita mea. Sunt blestemat să distrug cu acest caracter tot ce clădește iubirea. Nu mă iubi, vei suferi prea mult!” Buzele lui tremurânde le atinseră pe ale ei, ezitând o clipă. O lacrimă se ivi printre pleoapele închise umezind genele, prelingându-se apoi pe tâmplă, până atinse rădăcina firelor de păr, pierzându-se printre ele. Ridică cu greu pleoapele de pe ochii obosiți din cauza tristeții care-i copleșise de nenumărate ori. O durere surdă se zbătea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
când încercase până atunci. Cutia poștală o făcu să tresară, amintindu-i de scrisorile anonime pe care le găsise și care o tulburaseră profund. Întinse mâna tremurândă, nesigură spre cutia metalică ce scârțâia enervant la fiecare atingere. Plicul alb se ivi în fundalul deschizăturii întunecate. Îi scrisese. Din nou. O cuprinse o senzație stranie de emoție amestecată cu frică, așteptare și nerăbdare în același timp. Îl luă în mână întorcându-l pe ambele părți de câteva ori. Nu se grăbea să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să acționăm ca acest „măreț viitor” să ne aducă-un strop de lumină. Abisul, marele abis, e tot așa de greu de pătruns, ca și gândul de taină al omului. Pe palma de pământ sau de cer, unde s-a ivit o viață, s-a născut o nouă fărâmă de adevăr. Locul unde te-ai născut și-ai făcut primii pași în lume, se cade a-ți fi icoana vieții, altfel vei rătăci bezmetic precum neoamenii prin timp. Viața, această viață
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
de viață, omul trăiește într-o lungă așteptare (aproape) fără de speranță. Clipele frumoase durează extrem de puțin dar lasă urme pe viață! Copiii se maturizează, în vreme ce părinții se copilăresc. Unii se plâng de ceilalți că lucrurile merg prea încet... Când se ivesc zorii unei idei, se nasc noi speranțe. Pădurea templul natural al omului; să avem grijă de ea ca de ochii din cap. Chinurile iubirii macină atâtea inimi și minți ale nenumăraților „amatori”! Cei care cad în mrejele iubirii găsesc răspunsuri
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
se mulțumește cu câte-un țambal ori cobză... Cartea este ogorul în care scriitorul seamănă stări sufletești de tot felul, ca cititorul să aibă ce culege... Gândul omului e fratele curcubeuluiamândoi apar și dispar după câte-o ploaie când se ivește soarele, ofrandă aleasă luminii! Oamenii sunt ființe complexe, cu toate că nu „de la naștere” ei pot deveni „complexe” ci prin educație, prin învățătură prin experiență. Pe unii îi înțelegem, pe alții nu! Unii sunt ei de vină că nu sunt „înțeleși”, alții
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
care se reflectă în ea este un spirit saturat de cel mai abrutizant simț comun. Și la fel cum simte aversiune față de literatura spaniolă, simte, și nu puțin, și față de cea franceză, iar când spiritul uneia și alteia fuzionează, se ivește ceva ce pentru el simbolizează Moratín4. Când vorbește despre Moratín l-am auzit vorbind despre el de multe ori își pierde firea și nu are nicio reținere. "Moratín este un abis de vulgaritate și inconsistență l-am auzit spunând -, operele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
destinde maestrul; vrea să-i spună că îi va scoate din cap ideea de geniu, dar amintindu-și că doar aspirând la inaccesibil poate fiecare, ajuns pe culme, să-l facă să fie accesibil, dar tace. În această clipă se ivește fața placidă și surâzătoare a doñei Edelmira, încadrată de peruca sa blondă și după ce învăluie băiatul într-una din privirile sale inchizitorii de presă, zice: Fulge, îmi faci o favoare să ieși o clipă; îndată vii. Mira, Mira, nu-mi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
poate d?rui Întregului univers: „ Cu cat lumina-i dulce pe lume se m?re?te Cresc valurile m?rii ?i ??rmul negru cre?te ?i aburi se ridic? din fund de v?i spre dealuri. O insul? departe s-afost ivind din valuri; ??rea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, st?pânitor de mare ". Luna este Ins? nu numai un simbol al universului transfigurat În chip magic Într-o feerie nocturn?, ci ?i imagine
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
feerie nocturn?, ci ?i imagine a ideii de cunoa?tere (că În „Scrisoarea I"). Lumină ei reveleaz? orizonturi necunoscute În acest ?inut În care „aburi se ridic? din fund de v?i spre dealuri", „o insul? departe s-a fost ivind din valuri", În care totul devine Inc?rcat de sens, mai aproape de hotarul cunoa?terii; de asemenea, contururile spa?iilor se modeleaz? În func?ie de „lumină" ce se reflect? asupra lor (valurile m?rii „cresc", ??rmul negru „cre?te
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a de evocare ?i sugestie a unei atmosfere ce eman? misterul, vraja unei lumi pe care numai fantezia eminescian? o putea crea. În prima parte a poemului „ ??lin -file din poveste " de exemplu, razele ro?iatice ale lunii ce se ivesc pe cer deseneaz? contururile „str? vechilor codri", ale castelului singuratic ?i ale apelor râului, În fire de lumin? urzite din „vatra de j?ratic" a cerului: „Pe un deal r?sare luna, ca o vatr? de j?ratic, Rumenind str
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
In sfâr? it steaua magic?, ce-i „miruie" fruntea „c-o raz? de vise", ??reia poetul Îi adreseaz? rug?mintea de a opri curgerea În van a zilelor sale. Cople?it de amarul existen?ei, Îi cere stelei ce se ive?te printre genele norilor din ochiul albastru al cerului acest gest, ca pe un dar al milei: „Atunci printr-o gean? de nouri, deschis?, Din ochiu-i albastru se vede o stea Ce-mi miruie fruntea c-o raz? de vise
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poetice care alc?tuiesc universul poeziei o multitudine de semnifică?îi artistice imaginile poeziei lui Eminescu „nu sunt În func?ie de gandire", „ci pur ?i simplu metafore", afirm? G. C?linescu. „Sfânt ochi de aur" ce „tremur? În nori", ivindu-se printre genele acestora din ochiul albastru al cerului, lumina stelelor „miruie" fruntea poetului „c-o raz? de vise", „c-o raz? de nor". „Soli dulci ai lungii lini?ț i", izvorând pe ceruri („Aerul În unde-albastre pe a lor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
în chip semnificativ, textul lui Horia Gârbea are nevoie de o regie nouă, de un fel nou de a gîndi spectacolul teatral, cu alte cuvinte de un regizor post-modern care la noi, cel puțin deocamdată, nu știu să se fi ivit. Pentru că impresia la lectura textelor tînărului dramaturg este un ciudat amestec de deja lu și de noutate izbitoare. Este, metaforic vorbind, impresia pe care ar lăsa-o un plop cu frunze de stejar. Sau, vorba dramaturgului însuși: " Totdeauna am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
conserve și le-au dat drumul prin târg... Au spus că eu torn apă-n vin. Da’ ce-s eu, François Villon ?” . ”Să fie spânzurați! Să fie trecuți prin furci,prin săbii, Crâșmarii care toarnă apă-n vin !”... Luna se ivi dintr-un nor și atunci dl.Voiosu realiză situația.Se găsea în fața unui bust de lângă un monument funerar.Privi în jur și constată că de fapt se află în cimitir.” In definitiv și morții mai votează !”,comentă pentru sine dl.
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
negru,ochi albaștri verzui,buze subțiri și roșii.Necunoscuta îi surprinde privirea.Surâde.Dinți albi,plăcuți.” Sunt bărbați care nu pot cuceri o femeie,decât dacă se prezintă singuri la concurs și nu o pot păstră decât dacă nu se ivește un concurent”. (G.Ibraileanu). Necunoscutul nu cunoaște traseul.Seducătoarea necunoscută se ridică și se apropie de ușă.Troleibuzul e mai puțin aglomerat. O poate admira în ansamblu. Dacă frumoasa doamna va întoarce privirea spre mine și va surâde,o voi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mai spunea și Griboedov), strecurând ici colo-n coșuleț și câte-o mânătarcă, doar-doar s-o petrece strașnicul Nebunelea de pe cea lume. Dar iată că Barbă-Cot scoase deodată un trist piuit și căzu pe spate: o fiară nemaivăzută i se ivise deodată înainte. Era groaznica și balabusta Hâca, o dihanie înfiorătoare, căreia poporul de prin partea locului i-a dat sumedenie de nume, care mai de care mai firoscoase. Astfel, Hâcăi... Aicea Nea Nebunelea s-a oprit din citit și ne-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
doi pescari o tratează, totuși, cu indiferență absolută. Unul dintre ei se apleacă, apucă o sticlă cu lichid incolor, deșurubează dopul metalic, apoi o duce la gură și ia câteva gâturi. Se scutură, apoi râgâie și, privind pluta care se ivește pe jumătate dintre valurile mici, spune pe un ton aproape fericit: Poate pescuim și peștișorul de aur! Oameni ne facem! Vocea lui Tică (Dobrescu M. Constantin, zis Costică Mână Iute sau Tică Talent, de meserie fugi de-aici, că mă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
plină de înflorituri. Un răvaș pe care călătorul prăfuit ar fi trebuit să îl scoată de la piept sau din cizmă sau... Un cap - freză ciufulită, plete negre, lungi, așezate pe umeri lați, ascunși sub o geacă de blugi decolorată - se ivi din spatele șevaletului. Prima oară când am pățit asta m-am trezit lângă Zidul Chinezesc. Era în construcție, se murea pe capete, am pictat câteva peisaje extrem de interesante, însă critica le-a desființat, n-au înțeles că eu adusesem realitatea cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se mai intersectează cele două universurieste că eu nu sunt scriitorul care merge către oraș cu manuscrisul așezat în geanta de piele plasată pe scaunul alăturat. Ningea și acolo ca aici, e adevărat, însă nicio admiratoare dementă nu se va ivi dacă voi aborda greșit o curbă și mă voi rostogoli în prăpastie. Nu mă va sechestra într-o căsuță de lemn, dându-mi pastile la ore fixe și obligându-mă să modific acțiunea în funcție de preferințele ei absurde, nu-mi va
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
spune, decizia finală, iar bărbatul de la volan virase către stânga, brusc, și era evident că viteza fusese mare, mașina se răsturnase și rămăsese în mijlocul intersecției, în timp ce motorul fumega. Fiecare amănunt era surprins cu o precizie... fotografică. De sub cabina mașinii se iveau două jumătăți de trupuri, o asemenea greutate le făcuse cu siguranță chiseliță, iar o femeie îmbrăcată în rochie strălucitoare (o fostă miss, poate, ele fac întotdeauna deliciul paradelor), prăbușită pe piatra cubică, încerca să se îndepărteze de acel coșmar, numai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
apărea probleme la frâne, nu sunteți de acord?) cedaseră, nenorocita de inerție împinsese mașina cu o ură feroce, spectatorii de pe margine fuseseră loviți primii, apoi urmase un car alegoric (zăcea și el răsturnat, iar mai multe mâini și picioare se iveau de dedesubt), apoi... Dacă pictorul ar fi reușit, prin absurd, să pună pe pânză și urletele celor mutilați, atunci acel tablou ar fi fost... perfect. O perfecțiune a unui adevărat iad declanșat intempestiv, în mijlocul unei intersecții dintr-un orășel unde
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu cea pe care o vom avea noi la bătrânețe; ei ne pot da "mintea românului cea de pe urmă". În plus, sunt și eliberați de pasiuni. Un film poate prezenta un anumit aspect din imaginea lumii. Poate face să se ivească un anumit mod de a vedea lucrurile. Prin intermediul unui film poți vedea lumea și prin ochii altcuiva. Un gard implantat într-o direcție în care oricum nu aveam de gând să merg constituie tot o restrângere a libertății mele. Pot
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
generația nouă neagă tot ce a făcut cea anterioară; două generații sub comunism au negat tot ce se făcuse înainte. Cei veniți după comunism resping tot ce au făcut generațiile din timpul comunismului (și chiar din interiorul acestor generați se ivesc persoane care fac carieră din a nega ce a făcut generația lor; iar alții contestă făcând-o pe scamatorii, doar pentru a nu se observa că fură lucrurile cărora le reneagă orice valoare). Nu suntem capabili să ne asumăm ca
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pe fondul dorințe noastre de a iubi și care îmbracă, deseori în mod inconștient, urmându-și propriul interes (sau propriul destin de viitoare consoartă), haina tuturor dorințelor noastre; devine noema noesei pe care o avem despre iubire. Păcat că se ivește temporalitatea! Multe din căutările noastre sunt determinate de modul în care suntem dispuși în lume, de felul propriu de-a fi; deseori neliniști pe care le considerăm "metafizice" nu sunt decât ambiguități ce apar ocazional în câmpul înțelegerii noastre ori
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Omul contemporan tinde să se orienteze după modelele sociale; trecerea la o astfel de raportare cred că au făcut-o sfinții. Gândirea prin definiții este departe de modul cotidian de-a fi; deși pare că acesta implică definiția. Problema se ivește atunci când simți nevoia să așezi lucrurile, să le fixezi, adică să le definești; dar sesizezi că tot efortul stă sub semnul provizoriului. Prin intermediul științelor am spart unitatea lumii; introducem interdisciplinaritatea din dorința de a o reface (de fapt, acesta fiind
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]