1,745 matches
-
apărut o societate secretă care intenționa să cheme la grevă generală, să asasineze cabinetul, să atace garnizoanele și să dea fiecăruia drept de vot. Șmecheră treabă, nu? Detaliile revoltei au fost deduse în mare parte de agenții guvernului, și la ivirea zilei celei mari, n-au mai putut aduna pe nimeni. Totuși, în satele Strathaven și Bellshill, cîțiva entuziaști au pornit cu steaguri roșii. Patru dintre ei au înălțat un steag pe Cathkin Braes, apoi s-au întors acasă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vinde toată ziua. În consecință, brutarii sunt și ei treji. Unii din ei dorm doar câteva ore Înainte să Înceapă lucrul, În timp ce alții nu dorm niciodată noaptea. În fiecare zi, fără excepție, brutarii Își Încălzesc cuptoarele pe la mijlocul nopții, astfel Încât Înainte de ivirea zorilor brutăriile să fie pline de mireasma delicioasă a pâinii. Menajerele sunt și ele treze. Femeile astea de toate vârstele se trezesc devreme ca să schimbe cel puțin două sau trei autobuze diferite ca să ajungă la casele celor Înstăriți, unde vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sărut. Răspunsul meu a oprit-o brusc. Încă de la Începutul serii Îmi spuneam: o să trăiesc cu ea, m-a făcut mai fericit În cîteva ceasuri decît Tina În cîțiva ani, dar nu prevăzusem că Vișnu Își va face apariția Înainte de ivirea zorilor pentru a pune lucrurile la punct. Se Învoia să mă lase să mă zbengui cu o englezoaică născută În India Înainte de asasinarea lui Gandhi, dar cu condiția să nu uit că falusul și vulva sînt simbolurile cuplului etern Șiva-Șakti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
principiu, ci în calitate de fenomen mimetic, fără tradiție reală și fără acoperire în calitate: „Putem plăsmui biblioteci și antologii naționale, fără să imităm, cu îndîrjire, modelul străin. Ne putem lipsi de roman, căci peste graniți el este o apucătură scriitoricească seculară. Ivirea lui, în bune condițiuni de calitate, ne-ar fi bucurat, firește. Dar lipsa lui nu era neapărat pricină de melancolie”. Infirmată de evoluția istorică, poziția lui Vinea seamănă, în destule privințe, celei a altor adepți interbelici ai „morții romanului”: N.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cel mai important lucru era acum să găsească unde să doarmă. După cum îi spusese și lui Takamori, își petrecuse multe nopți pe puntea Vietnamului. I-ar fi la fel de bună acum o bancă în gară sau treptele vreunei biserici. Ar aștepta ivirea zorilor. Ce bine că era iar singur. Gândind astfel, se simțea vinovat față de Takamori și Tomoe, pentru că ei au fost atât de buni cu el. Cu toate acestea, încerca o mare bucurie în singurătatea și libertatea lui, de care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai exact unsprezece și treizeci de minute. Un tren personal făcea nouă ore de la Tokyo la Yamagata, așa că probabil Gaston ajunsese acolo pe întuneric. Tomoe nu fusese niciodată la Yamagata, dar și-l imagina pe Gaston sosind în gară înainte de ivirea zorilor. Luminile mai erau aprinse în sala de așteptare, cu siguranță răcoroasă în zori. Vreo patru-cinci bărbați și femei moțăiau pe bănci, cu bagajele lângă ei, așteptând să tragă trenul în gară. Cineva mătura probabil pe jos... Trenul de Tokyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe, se vedea satul ca într-o ceață subțire învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunță venirea nopții. Dar această dură neliniște este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide și ivirea stelelor aurii pe cer ca un zbor luminos. Mă întorc într-o parte și văd cum florile de câmp, obosite, s-au culcat în căpițele de fân, iar cântecul greierilor se înalță către văzduhul înstelat. Se simte o umezeală înăbușitoare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca prostul pe creastă. Seara, ne-am vârât sub o stâncă și, deși era miezul verii, Începuse să se facă frig, așa că ne-am vârât unul În altul ca să adormim. Bun Înțeles, niciunul n-a deschis vorba despre foc. La ivirea zorilor, ne-am trezit cu țurțuri la nas - un văl subțire de zăpadă ne acoperise și Înghețase peste noi, dar nici că se trezise vreunul, atât eram de obosiți. Eram morți de foame și de sete, dar Runa ne dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vântul. Cunoștea acel luminiș ca pe trăsăturile unei ființe iubite: ochii mamei, gura Lolei, botul lui Tom-Tom. Încet, foarte încet se scurgeau după-amiezele. De atâtea și atâtea ori le lăsase să treacă, așezat pe creangă, cu plasa în mână, așteptând ivirea fluturilor. Descoperise acel luminiș la o lună după ce sosise, și din ziua aceea, cu rare excepții, i s-a oferit mereu ocazia unei noi capturi. Câteodată credea că toți fluturii din Amazonia își dădeau, mai curând sau mai târziu, întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
marea, se ivi, bucuros, soarele. Valurile, ce mai devreme, se spărgeau nervoase de stâncile singuratice, acum se leagănă parcă adormind. În aer încă se mai simte zbuciumul mării care insuflă teamă... teamă față de forțele naturii. Dar răsărirea soarelui este asemenea ivirii unui ghiocel în timpul iernii. Culorile vii se îmbină plăcut, iar cerul roșiatic parcă arde în cele mai puternice flăcări, oferind un tablou pictat de un artist ce surprinde perfect liniștea de după furtună. În depărtare se zărește o mică rătăcită corabie
Furtună pe mare. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_665]
-
și luminate zile și nopți de inimă bună! Să ne mai dea Dumnezeu, mulți ani, și multe sfârșituri de vară șinceputuri de toamnă, din astea! Să ne mai dea, bunul Dumnezeu, dragă! Și, din colțul ochiului drept, al povestitorului, urmăresc ivirea unei lacrime, care, nu știu de ce, mi se pare, că, prinde a se desprinde, și se rupe, cu atâta tristețe, și cu atâta Încetineală, parcă, dintr-un lanț de argint, pe care-l bănuiesc, În izvorul de dincolo de pleoapă! Vitrina
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
social, s ar fi dovedit asta; adio concedii de maternitate sau pentru Îngrijirea bebelușilor, mai ales că, de la o vreme, și bărbații Începuseră să ajungă un fel de mămici plătite timp de un an-doi, chiar mai mulți! Homunculii, Încă de la ivirea lor pe lume, ar fi crescut În creșe; crescătorii ar fi fost cuvîntul cel mai nimerit; toți, apoi, ar fi primit o educație uniformă, În grup, cea mai potrivită unei societăți model, ar fi fost egali; nici În comunism nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
finalul zilelor încărcate, filmul acelei zile, lăsând să se deruleze toate imaginile legate de locuri, persoane și conversații, încercând cu maxim de efort să sistematizeze și să dea o nouă orânduială tuturor gândurilor, în funcție de lista de priorități întocmită mintal. Înainte de ivirea zorilor, l-a atenționat lampa de control instalată pe birou alături de sonerie să meargă în secție. „Este ceva deosebit de grav ori poate că la Iustin s-a întâmplat ceva”, își zise el și zvâcni de pe fotoliu ca fiind catapultat direct
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sterp se trăgea mai spre fund, așezîndu-se strat peste strat. Ieșea afară și chema câinii. Ceata se aduna împrejur. Privea mahalaua adormită și cerul limpezit. Stelele călătoreau peste Cutarida. Dinspre groapă adia vântul de martie. Își aprindea luleaua și aștepta ivirea zorilor. Dulăii se așezau pe labe și moțăiau. Spre dimineață răsunau strigătele ascuțite ale cocoșilor. Se chemau de departe peste câmpul sur. Urechile lui bătrâne auzeau umbletul furiș al unor oameni. Către fundul gropii se mișcau umbre aplecate. Câinii tresăreau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care nici un model propus de societate ori de vreuna din religiile mult diminuate ca importanță nu mai poate furniza o rațiune valabilă pentru faptul simplu de a exista. Să rezumăm deci: nașterea unei forme de viață colective a coincis cu ivirea unui nou tip uman. Și invers, declinul uneia dintre aceste forme este întotdeauna însoțit de dispariția unui tip uman. Trăim în prezent în epoca societății de masă și a omului-masă. Conducătorii vor trebui să aibă, pe lîngă calitățile comune tuturor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Oricine ar fi refuzat o atare concepție asupra mersului lucrurilor ar fi înotat împotriva curentului. Totuși, exact acest refuz îl opune pe Le Bon celorlalți, iar psihologii mulțimilor i s-au alăturat, la rîndu-le. Pentru el, ca și pentru ei, ivirea maselor sfîrșește prin apelul la conducători și la un regim despotic, dată fiind constituția lor psihică: "O serie de fapte într-atît de tipice indică limpede o orientare generală a Europei către forme despotice de guvernare"40. Ca să fim mai clari
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
puțin cîte puțin în cercuri tot mai largi. În sfîrșit, cartea și ziarul le transportă tot mai departe și tot mai repede, la fel cum trenul și avionul transportă călătorii tot mai rapid și la distanțe tot mai mari. O dată cu ivirea societății de masă presa devine cea dintîi sursă, originea tuturor opiniilor care se difuzează instantaneu și fără intermediar în toate cele patru colțuri ale țării, adică în întreaga lume. Pentru că a înlocuit în parte conversația, ea o și domină parțial
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de oameni formează doar un singur cortegiu mergînd spre țelul său cu o tenacitate irezistibilă. Mai mult decît progresul istoriei, decît creșterea economică și nașterea națiunilor, venirea pe lume a maselor marchează poate agonia civilizațiilor vechi, reîntoarcerea la dezordine precedînd ivirea noilor civilizații. Într-un cuvînt, aceste fenomene sînt semnele premergătoare ale unei ere a mulțimilor la nivel planetar. Totul ne face să credem cauzele asemănătoare producînd efecte analoge că ea se va inspira din principii deja cunoscute. Va folosi metodele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
obnubileze actul apariției, a cărei esență nu va putea fi niciodată surprinsă în orizontul de transcendență al conștiinței. Orice apariție convertită într-o imagine indică un conținut, iar nu actul invizibil prin care donația ajunge o irefragabilă prezență 2. Fragilitatea ivirii e neutralizată în deschisul unui orizont mundan de semnificație: orizontul înseamnă determinare intențională, iar semnificația evocă deja un conținut. Esența manifestării fuge, alunecă și se ascunde într-un acel ceva deja manifestat. Așa cum pentru Heidegger ființa e sufocată de aglomerația
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
revin la nevoia explicitării sensului unei apariții. Fenomen, manifestare, apariție, revelație, donație - o suită de termeni gândiți sub raport de sinonimie. Ce înseamnă însă, de dincolo de această mutuală referire semantică, o apariție? Pentru Henry apariția este un act, acela al ivirii, pe care limbajul comun îl trădează prin înlocuirea verbului (în grecește participiul phainomenon, derivat din phainô) cu un substantiv (în limbile moderne: die Erscheinung - germ., the manifestation - engl., le phénomène sau l’apparition - fr.). Privirea fenomenologică, purificată de tentația comodității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
comodității optice, va trebui sa verbalizeze dinamica apariției - așa cum constrângerile interne ale fizicii cuantice au prescris deja, în concepția lui David Bohm, de pildă, limbajul „rheomodului”. Apariția e un act, iar nu o stare: esența fenomenalizării, care ține de o ivire de sine, trebuie identificată genetic înaintea oricărui „lucru” (obiectiv) plasat în „câmpul percepției” (subiective). Fenomenul, ca decupaj al realității, ocultează profunzimea atomică a fenomenalității. Apariția lucrului consemnează, paradoxal, dispariția apariției înseși, independentă de conținutul său. Ar fi justificat, din acest
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
noastre nu depășește hotarele lumii. În exterioritatea distantă a lumii, patosul Vieții rămâne imperceptibil. Dar orice revelație a fenomenalității trimite dinspre apariția lucrurilor către autorevelația primară, continuă a Vieții: numai Viața dă inteligibilitate suitei disparate de impresii originare, similare multiplelor iviri ale clipei, abia apoi scufundate în succesiunea cronologică a trăirilor conștiinței. Impresia originară este analoagă condiției punctului adimensional, „întins” pe o suprafață determinată. Posibilitatea impresionabilității conștiinței se ascunde, înaintea oricărei sinteze pasive a temporalității, în ceea ce Henry numește procesul revenirii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
funcțională accentuată 4. deficiență funcțională gravă: - poate beneficia de asistent personal - fără asistent personal - cu indemnizație de însoțitor, conform Hotărârii Guvernului nr. 610/1990 privind acordarea unor drepturi nevăzătorilor, cu modificările ulterioare. COD HANDICAP ........................................ C.**Ă Motive ............................................................................... D.***Ă Data ivirii handicapului ........................ Documentul ........................ E. Prezenta decizie atestă că domnul/doamna .................................. are gradul de handicap ......, necesită protecție specială și beneficiază de următoarele drepturi: ......................................................................................................... F. Programul individual de recuperare, readaptare și integrare socială este prevăzut în anexa la prezenta decizie. Capacitate de muncă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
a dulcelui. Amorul este un „izvor dulce de Întristare”, rîurile curg „dulce” răcoritor, soarele revarsă o „lumină dulce tot cu senin”, păstor iubește o păstoriță „cu chip prea dulce, prea drăgălaș”, pămîntul geme În somn „dulce”, primăvara este o „dulce ivire”, iar priveliștea tinerimii Înrolate sub steag este de asemenea tot dulce: „ce privire dulce mie!” Tema dulcelui cheamă, În poezia lui CÎrlova, pe aceea a plăcerii sau a plăcutului. Ea ne conduce spre al doilea spațiu securizant al poetului, acela
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cai, dobitoace la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-al dimineții zvon; La vîjÎitul morii undele se-nfășoară, Deschis e ochiul zilei acum pe orizon.” Meditația Începe la ceasul Înserării (ora romantică a contemplației) și se termină odată cu ivirea luminii matinale, În zvonul dobitoacelor ce coboară la apă. Ea antrenează un număr de elemente materiale (soarele, muntele, dealurile rîpoase, rîul șoptitor, cîmpia, astrele, ruinele, evident, vegetația zidurilor, din nou cîmpia și rîul, mușchiul pietrelor și ierburile sălbatice, păsările călătoare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]