992 matches
-
s-o bage la cuptor până se coace bine. Să bei apoi 3 măsuri mici de 6 dramuri pe zi, una dimineața, una la amiază și una seara. Acru să nu mănânci, nici să bei și cu lecuire se va izbăvi. De dureri de cap: rută cu unt de rozmarin, pisați cu oțet, pune la cap. Sau naranză să tai ori gulii cu cafea să presari și pune la frunte și la tâmple. De tuse din răceală: untură cu slănină să
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
și spirit de anticipație, se vede nevoită să suporte și plăceri și dureri ale minții, "iar acestea sunt cu mult mai importante", din ele izvorând teama de intervenția divină și de pedeapsa ulterioară morții. Observând că lectura lui Epicur îi "izbăvea" pe oameni de temerea de Apocalipsă, parodiștii (nu trebuie menționați numai cei italieni) își îndreaptă armele împotriva motivului Lumii de Apoi, multe din scrierile lor transformând ludic chiar Infernul dantesc. Cel puțin două episoade se cuvin menționate: cel al morții
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe-un murg trăpaș peste poduri de patru inci, să fugă după umbră lui că după-a unui trădător. Cerul să-ți binecuvînteze cele cinci simțuri. Lui Tom i-e frig. O, do de, do de, do de, să te izbăvească de vîrtejuri de vînt, de stele rele și de molimi. Miluiți-l cu ceva pe bietul Tom, pe care-l chinuie vrăjmașul necurat. Dacă-aș pune mîna pe el, aici, și-acolo, și iar acolo, și iar!... (Furtună continuă) LEAR
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mai mult. GLOUCESTER: Vin' mai aproape. EDGAR: (aparte): Totuși trebuie. (Tare) Să fie binecuvîntați dragi ochii tăi, Ce sîngeră. GLOUCESTER: Știi drumul către Dover? EDGAR: Pîrleaz și gard, drum și poteca. Bietul Tom a fost lipsit de cugetele bune. Fii izbăvit, fiu de cavaler, de necuratul vrăjmaș. Cinci demoni deodată au intrat în bietul Tom: al desfrîului, Obidicut; Hoberdidance, prințul mu ten iei; M a h u , a l hoți ei; M odo, a l uc id er îi ; Flibbertiggibet, al
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
imaginației, al ficțiunii, al cugetării poetice este reprezentat prin motivul poetic al copacului sacru și prin motivul Câmpiilor Elizee (sfintele lunci). Cele două metafore spațiale sugerează un paradis al cântării și încântării, al armoniilor sublime din care se naște poezia. Izbăvit de vremelnicia pământeană, poetul se reintegrează spațiului originar - matrice primordială a cugetării și a cântecului: În ramurile gândului, / În sfintele lunci, / Unde păsări ca el / Sentrec în cântări. Întreaga secvență este încadrată de o comparație repetată (Numai poetul, / Ca păsări
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
această țară. Folosindu-se de modelul feminin de pocăință, el dă o notă variată preocupărilor sale. Cuvioșii Serapion, Pafnutie, Antonie și alții sunt chemați să coopereze la mântuirea unui suflet, care altfel ar fi fost pierdut. Mila lui Dumnezeu a izbăvit-o pe desfrânata din Alexandria „în scurtă vreme de chinurile cele veșnice”, pentru că s-a hotărât să se îndrepte pe calea cea aspră și grea a pocăinței. Piesa se bazează pe două narațiuni diferite. „Dionisie și alții au completat-o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se întâmplă în cer și pe pământ, că Dumnezeu este pe pământ, și omul în ceruri”. (Talasie Libianul, Despre dragoste, suta întâi, cap. 98, în Filocalia..., vol. IV, p. 19) „Ni s-a arătat prin suflet, trup și dumnezeire, ca să izbăvească din moarte și sufletul și trupul ca un Dumnezeu”. (Talasie Libianul, Despre dragoste, suta a patra, cap. 59, în Filocalia..., vol. IV, p. 37) 47 „Ce minune, fraților, ce coborâre de negrăit a iubirii față de noi, a Iubitorului de oameni
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
care nu cred. Da, cununa aceasta de spini este simbol al faptei Lui de Stăpân; El a purtat pe capul și în mintea trupului Său toate răutățile noastre, cu care ne-am rănit. Că El, cu patima Lui, ne-a izbăvit de sminteli, de păcate și de niște spini ca aceștia. Nimicind pe diavol, Domnul întreabă pe bună dreptate, cu mândrie, zicând: Unde-ți este, moarte, boldul? (1 Cor. 15, 55)”. (Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea a II-a, cap. VIII, 74
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fi murit Mântuitorul, așa trebuie să se gândească și despre patimile trupului. Căci dacă nu S-ar fi temut, firea Lui omenească nu s-ar fi eliberat de teamă. Dacă nu S-ar fi întristat, firea nu s-ar fi izbăvit de întristare. Dacă nu S-ar fi tulburat și speriat firea Lui omenească, nu ar fi ajuns vreodată liberă de ele. Și pentru toate cele ce se întâmplă omenește, vei afla potrivindu-se aceeași rațiune din Hristos. Patimile omenești ale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
s-a dezlegat, iar dacă nu s-a dezlegat, atunci este în ființă încă, și dacă încă ființează, apoi atunci în zadar am propovăduit; dar dacă în zadar am propovăduit, atunci și voi în zadar ați crezut că v-ați izbăvit de păcat. De altminteri, dacă El nu a înviat, apoi moartea rămâne nemuritoare. Dacă și El a fost stăpânit de 68 moarte și nu i-a dezlegat durerile, atunci cum a putut izbăvi pe alții, în vreme ce El era stăpânit de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în zadar ați crezut că v-ați izbăvit de păcat. De altminteri, dacă El nu a înviat, apoi moartea rămâne nemuritoare. Dacă și El a fost stăpânit de 68 moarte și nu i-a dezlegat durerile, atunci cum a putut izbăvi pe alții, în vreme ce El era stăpânit de moarte?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XXXIX, p. 420) „A înviat Hristos, și cu El a înviat întreaga lume. El a înviat sfărâmând legăturile morții
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
găsi icre într-acel pește să le scoată și să cumpere de nouă parale rachiu și să tulbure rachiul cu icrele și să le țină nouă zile și apoi să le be nouă zile câte un păhăruț că se va izbăvi de beție". După informațiile noastre, aceasta este cea mai veche metodă de condiționare repulsivă antialcoolică cunoscută până în prezent în Moldova. Într-un alt manuscris, al lui Ioan Holban, din Fundoaia-Fălticeni, din 1787, găsim interesante precepte contra durerilor de cap: felii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
atunci când trecutul și viitorul nu sunt de față, iar prezentul este doar un punct?» Caracteristic pentru ceea ce se petrece aici este că o încâlceală se exprimă printr-o întrebare care nu recunoaște această încâlceală și că cel care întreabă este izbăvit de problema lui printr-o anumită schimbare a modului său de a se exprima.“ (L. Wittgenstein, Philosophische Gramatik, p. 193.) 58 Vezi Theodore Redpath, „A Student Memory“, în Portraits of Wittgenstein, vol. III, p. 41. 59 Ibidem, p. 42. 60
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mm În ebraică: pikuah nefesh. nn Moise Maimonide, Mishne Tora, Yesodei ha-Tora 5, 2. oo Vezi, de exemplu, Isa. 43: 11-12: "Eu, Eu sunt Domnul și nu este izbăvitor afară de Mine! Eu sunt cel ce am vestit, Cel ce am izbăvit și Cel ce am prezis și nu sunt strain la voi. Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul". pp Părinte apostolic, episcop de Smirna, unde a murit ca martir. qq Asara harugei malkhut, literal "cele zece victime ale regatului". rr TB
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Să așteptăm natura lucrurilor să se producă. Dacă torni prea mult, un vas se va umple, dacă îți ascuți limba toată ziua, va tăia pe cineva și, curînd, se va teși. Calea spre Cer implică să te retragi cînd ai izbăvit un lucru. Am un suflet și un trup. Ele trebuie să fie în unitate. Dar mi-e foarte greu să nu fac nici o distincție, nici o separare. De aceea, de multe ori, trupul se retrage, dar sufletul rămîne. Parcă invers e
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
au pedepsit (deși acesta nu făcuse nimic). Calici zdrențuroși și ogârjiți hoinăreau pe străzi. Își zgâncileau în fața lui bubele provocate de păduchi, sub care stătea să crape puroiul. Nădăjduiau să se împiedice de vreo pungă cu galbeni pentru a fi izbăviți de viața mizeră. Prin gunoaie, colcăiau șobolanii care băgau spaima în motani. Purici, ascunși în colbul drumurilor pietruite, mușcau trecătorii, răspândind ciuma. În fiecare bortă se năștea și creștea câte o cotoarbă. Pacostea se hrănea până aproape să plesnească din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mâini harnice, se făcea veșmânt ales cu care mândrele furau privirile flăcăilor. Culori intense, de roșu și galben, aprindeau pe fundaluri negre și albe bundițe, ii, catrințe, bârnețe și năframe. Țăranii așteptau cu nerăbdare ca magia acestei nopți sfinte să izbăvească satul de spiritele rele și hâde. Și nimic nu era mai înspăimântător ca moroii care bântuiau prin case și ulițe. În cântec de bucium, au fost aprinse, pe tăpșan, focurile sacre încă de cu seară. Odată cu văpăile care se înălțau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
hedonistă la Democrit, ea rezidă în această desemnare a bucuriei ca finalitate a moralei, la care se adaugă utilitatea pe post de criteriu al binelui. Filosofia atomistă a abderitanilor lasă oamenilor câmp liber să-și construiască propriul destin pe pământ. Izbăviți prin fizică, datorită căreia știm că n-avem a ne teme de zei, de natură ori de moarte, că putem acționa asupra lucrurilor pentru a le influența cursul și că există o putere a vrerii, rămâne doar să dăm modul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se face de la suflet la suflet, de la al ei la al omului. „Și mai departe (Ibidem, p. 91): Firea îi dă semne omului în fiecare clipă. E destul numai ca el să știe să le descifreze glasul mut, ca să se izbăvească. Întreaga meteorologie populară - care la noi e atât de bogată și precisă - se întemeiază pe aceste semne. Sintetic: „Conștiința solidarității cosmice a ajuns aici la termenul ei ultim. Își ajunge ea însăși sieși” (Ibidem, p. 66). Armonia își găsește diverse
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
altceva? Oricum, sinuciderea rămâne o soluție tocmai pentru salvarea de beteșuguri. Că alege legumele în apă e altceva. Își spune: „Dar într-o bună zi mâna mea va fi în stare totuși să se ridice împotriva trupului meu, ca să mă izbăvesc în sfârșit de el” (idem). Se însumează aici stările de exasperare, iar Cioran, cu atât mai disperat, se simte neputincios să profite de aceste experiențe teribile. Iată: „E trecut de miezul nopții. Tensiune nervoasă vecină cu epilepsia. Îmi vine să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
trupul, pentru că și voi, ca și mine, vă veți cutremura. E un seism de care avem nevoie, pentru că prea ne-am culcat pe-o ureche, prea am uitat al naibii de repede. Și ținerea asta de minte ne poate cât de cât izbăvi. Și cum spectacolul e împlinirea noastră, aș spune că: "POETUL" mărturisea că e fericit că s-a născut în limba română. Păstrînd proporțiile, eu sînt fericit că m-am născut în TEATRU. Petru Ciubotaru Frica naște frică... "Lasă domnule, trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
s-o despicat / Și de vie-o îngropat, / Că prea mult o blestemat."99 Alegoria "pământului păcătos" este dezvoltată în cântecele de înstrăinare în care sunt prezentate durerile războiului. Paralelismul semantic conturează hiperbolic ritualul de trecere, pământul supunându-se blestemului, izbăvind, astfel, sufletele celor petrecuți: " Tu, pământe păcătos, / Tare-ai fost nesățios, / C-atâta cât a plouat, / Și tot nu te-ai săturat, / Ș-amu toată lumea plânge / Că tu te adăpi cu sânge. Adăpa-te-ai, adăpat, / Și tot nu te-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
imaginației, al ficțiunii, al cugetării poetice este reprezentat prin motivul poetic al copacului sacru și prin motivul Câmpiilor Elizee (sfintele lunci). Cele două metafore spațiale sugerează un paradis al cântării și încântării, al armoniilor sublime din care se naște poezia. Izbăvit de vremelnicia pământeană, poetul se reintegrează spațiului originar - matrice primordială a cugetării și a cântecului: În ramurile gândului, / În sfintele lunci, / Unde păsări ca el / Sentrec în cântări. Întreaga secvență este încadrată de o comparație repetată (Numai poetul, / Ca păsări
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o viață, că cultura nu e dependentă de o mare civilizație, ci este un mijloc de supraviețuire a comunităților etern amenințate istoric și politic. Așa se face că argumentează Noica ființa colectivă românească, spre deosebire de intelighenția vestică, nihilistă și cinică, este izbăvită de cedări și compromisuri, condiția ei "tragică" căpătând cote sublime, "demne de un mare conducător". Însăși limba română are o filosofie imanentă, continuă cărturarul, care nu putea să-i scape speculativului Eminescu. Protocronismul, ce făcea din Paul Anghel un prozator
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
îmbrăcând pe cel gol, vor dobândi veșmântul nemuririi, găzduind pe cei străini, vor primi găzduire în Împărăția lui Dumnezeu, vizitând acum pe cei întemnițați, vor scăpa atunci de temnicerii cei groaznici ai iadului, cercetând pe bolnavi și suferinzi, se vor izbăvi de suferințele inimaginabile și nesfârșite, scornite de diavolii nemiloși și de lipsa comuniunii cu Dumnezeu și aleșii Săi. Așa cum s-a putut lesne observa pe parcursul acestui studiu, scrierile Sfântului Vasile cel Mare nu sunt nici pe departe desuete sau vetuste
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]