981 matches
-
pierderea independenței lor naționale până în zilele noastre (de Théodore Reinach), 145 Istoria regilor Franței și a sultanilor turci otomani (de Iosif Ha-Cohen), 111 Italia, 73, 101, 108, 112 Iuda din Worms, 63 Iuda Prințul, Rabbi, 43 Iuda, regatul lui, 27 Izbăvire, 16, 30, 48, 93, 96, 112, 119-120, 144, 147, 159, 162, 179, 181-182, 190, 196, 211-212, 232, 236, 269, 276, 279, 294, 302 Jacob Tam, Rabbi, 58 Jellinek, Adolf, 133 Jospin, Lionel, 244 Juan I, rege al castiliei și Leonului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
trad. de Doina Condrea Derer, Polirom, Iași, 2004, p. 7 n. trad.]; vezi și interviul cu Jean-Pierre Azéma, op. cit. 8 9 1 SUFERINȚA CA IDENTITATE Mulțumiri Cuvânt înainte Suferință, moarte, ritualizare Fabricarea istoriei de suferință O suferință fără speranță? O izbăvire laică? Shoah, Israel și evreii În afara suferinței nu există salvare! Dreptul la uitare Bibliografie Index general
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
întors capul către locul de unde vin zgomotele? Ceva invizibil se află acolo, în mijlocul lor, dar acest ceva (sau cineva) nu le spune cine este, cum arată, nimeni nu răspunde rugăminții bătrânei oarbe: „Fie-ți milă de noi!”. Căci până și izbăvirea a devenit nesigură în acest spațiu cufundat într-o beznă de nepătruns, în care invizibilul nu are un trup, un chip, o voce. Cui i se adresează întrebarea din final și apelul la îndurare ce o însoțește? Unei fantome - duhului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu spiriduși și alte arătări dintr-astea, dar recunoaște totuși că „sunt simboluri în parte adevărate”. Iar spiridușii în care nu crede nu se întorc și ei întotdeauna, precum fantomele? „Nu sunt oare spiridușii niște suflete zbuciumate ce-și așteaptă izbăvirea? Sunteți de acord, nu? Atunci nu mai încape îndoială că și eu sunt odrasla unor astfel de duhuri.” N-ar mai fi nimic de adăugat, în afara faptului că, într-adevăr, Necunoscutul este și el un suflet zbuciumat, chinuit, ce rătăcește
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și/sau cucerirea Naturii. Singura legătură cu haloul acestei restricții ține de o continență a Naturii, Economia fiind un alt fel de știință, care se ocupă de universul Naturii Umane. Cea de a doua mare dilemă a Economiei nu are izbăvire cu această viziune. Piața în sistemele top-down, adică de ierarhie, este hegemonul absolut. Piața se extinde înghițind delimitările sistemului, sistemul ca atare fiind forțat să devină o societate de piață. Globalizarea însă este concordantă cu alt sistem, cu textură radical
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
urmează - gândirii lui Epicur ca fiind construită în jurul unei fizici etice (1), al unui ateism liniștit (2), al unei algodicei păgâne (3) și al unui ascetism hedonist (4). Scopul mărturisit? Acela de a trăi ca un zeu printre oameni... 5 Izbăvirea prin tratamentul atomic. Ca într-un ecou până la urmă fidel tezelor lui Leucip și Democrit, Epicur enunță o fizică cu consecințe etice. Întrucât orice realitate rezultă din înlănțuirea unor atomi între care există unele raporturi de viteză în vid, totul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
4) Să alegi între două femei. Momentul al șaselea - Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman 169 XI. Epicur și „plăcerea supremă” 171 1) Fiziologia filosofiei. 2) Grele vremuri, proastă reputație. 3) O filosofie porcească? 4) Patru, adică trei sau șapte. 5) Izbăvirea prin tratamentul atomic. 6) Moartea morții. 7) Sfințenia zeilor nepăsători! 8) Despre buna utilizare a durerii. 9) Dietetica și aritmetica dorințelor. 10) Plăcerea hedonismului ascetic. 11) O prudență utilitaristă și pragmatică. 12) Cinetică, dinamică, catastematică? 13) Sufletul e trupul, și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
accentuat; alune; apreciere; apus; artă; ateu; aur; bizantin; blestem; caiet; casă; catapeteasmă; celebră; cer; chip cioplit; colorată; confuzii; control în masă; creștină; creștinitate; doamne ajută; dumnezeiască; dumnezeiesc; făcătoare de minuni; fecioară; femeia; fereastră; fotbalist; fotografia; fotografie; galben; gras; idoli; imaginație; izbăvire; închina; de închinat; închină; înfățișare; întuneric; învelit; lacrimi; lăcaș; liniște; loto 6/49; lucru; maicii; mama; Sf. Maria și pruncul; mea; mică; microbi; milă; minciună; minune; mir; mînă; moaște; neutru; nimic; nu; obiect; obiect sfînt; ore; pace; păcate; percepție; peret
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de ele; eroare; este; Eva+Adam; fapt; faptă bună; faptă negativă; fapte; făcut; femeie; fericit; firesc; fraudal; fumat; a fura; furat; să furi; ghiocel; gîndire; greșeli; a greși; greutate pe suflet; harnic; incertitudine; incorect; indecență; inexistent; iod; ireversibil; ispititor; iuda; izbăvire; a înjura; a înșela; înșelarea; înșelăciune; înșelătorie; se întîmplă; întîmplător; jale; judecat; judecată; să judeci; karma; lăcomie; a lega; lepădare; lucifer; lucruri întunecate; lume; de măr; mărturisire; mîhnire; mîncare; mîntuire; moarte, încălcare; de moarte; mort; mortal; mov; multe; murdar; murdărie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
așa și așa; asprime; asupritor; atmosferă; boală; bogăție; cădere; călător; călduț; casă; cînt; climă; culme; depărtare; depresie; derivă; deșert; disperare; efemer; eliberare; entuziasm; eoliană; de est; estic; față; fîșîit; fluture; forță; frunte; fulger; furie; fustă ridicată; gri; grijă; ieșire; invizibil; izbăvire; împinge; încercare; înnourat; înțepător; lacrimi; lamă; lateral; mic; miros; mișcă frunzele; mult; munte; murdar; năprasnic; natura; nea; neplăcere; nesimțire; nestabilitate; nimicnicie; ninsoare; noapte; noutate; nu; obstacol; oprea; opus; din părți; perpetuare; pînze; pîrț; plăcere; plecat; de ploaie; ploi; pom; pomii
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
filozofului care se proiectează în idee, la fel cum are mari îndoieli în legătură cu adevărul ilustrat de sfânt. Cu puține excepții (sunt amintiți Pyrrhon și Epicur), filozofia greacă i se pare „decepționantă”: „nu caută decât... adevărul; filozofia indiană, dimpotrivă, caută doar izbăvirea: ceea ce este mult mai important”. Nici sfânt, nici filozof, dorința izbăvirii sfârșește la Cioran cu o damnare. Cu cât este mai lucid, cu atât Cioran e locuit de straturi abisale. La fel și în privința adevărului: cu cât caută mai intens
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îndoieli în legătură cu adevărul ilustrat de sfânt. Cu puține excepții (sunt amintiți Pyrrhon și Epicur), filozofia greacă i se pare „decepționantă”: „nu caută decât... adevărul; filozofia indiană, dimpotrivă, caută doar izbăvirea: ceea ce este mult mai important”. Nici sfânt, nici filozof, dorința izbăvirii sfârșește la Cioran cu o damnare. Cu cât este mai lucid, cu atât Cioran e locuit de straturi abisale. La fel și în privința adevărului: cu cât caută mai intens izbăvirea, cu atât mai mult, închis în lanțurile propriilor întrebări, e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ceea ce este mult mai important”. Nici sfânt, nici filozof, dorința izbăvirii sfârșește la Cioran cu o damnare. Cu cât este mai lucid, cu atât Cioran e locuit de straturi abisale. La fel și în privința adevărului: cu cât caută mai intens izbăvirea, cu atât mai mult, închis în lanțurile propriilor întrebări, e condamnat la neputință. Și adevărul, în căutarea căruia, înfrigurat, speriat, teluric, se află, este golit de miezul său ontologic. Eventual, îi sunt vizibile epifaniile, forme înșelătoare și tranzitorii. Oricum, într-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ea. / Vreau să știu ce este real și de ce nu putem să-l posedăm”. Astfel, visează la sinteza dintre „un stoic și un mistic” (II, 38), la India antică, acolo unde “înțelepciunea și sfințenia se confundă”. Acestei neputințe privind țelul izbăvirii i se alătură, complementar, alta, articulată de umbrele ipocriziei. În vreme ce el își face un țel din a căuta adevărul, fie adevărul chiar întruchipat în aparență, iluzie și vid, cei mai mulți dintre oameni trec orbi pe lângă această probă a autentificării propriei ființe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
autentică. Ca să revenim, opera, stilul, reflecția asupra limbajului, consecințe, toate, ale unei abateri de la un sens originar al prezenței omului în lume, i se par lui Cioran o mistificare. Nu ele sunt finalitatea căutării (și a vieții), ci adevărul, adică izbăvirea: „Nu la o operă aspir, ci la adevăr. Nu să produc, ci să caut. Preocupările mele nu sunt ale unui scriitor, să fie oare ale unui înțelept? Nici gând. Aș vrea să fiu un eliberator” (I, 346). Altundeva, preferă autenticitatea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fi viu). Eram în pragul morții? O clipă după aceea, nu mai eram nimic, mă prăbușeam în fundul unui hău, fără să simt nici cea mai mică spaimă. Poate că a muri este la fel de simplu” (III, 168). Cum caută cu disperare izbăvirea (și nu numai moartea îl îngheață, ci și „ideea că suntem cu toții aruncați într-un univers ratat” Ă I, 87), Cioran profită de avantajul pe care i-l oferă o asemenea înțelegere. „Există, spune el, două moduri de a ajunge
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu numai moartea îl îngheață, ci și „ideea că suntem cu toții aruncați într-un univers ratat” Ă I, 87), Cioran profită de avantajul pe care i-l oferă o asemenea înțelegere. „Există, spune el, două moduri de a ajunge la izbăvire: să crezi că totul e real, sau că nimic nu e real” (III, 273). El alege ultima variantă, chit că realul este cel care-l macină. De fapt, alege ultima variantă Ă atunci când nu este ales de ea Ă, dar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
reacționăm ca și cum ar fi vorba de grade de realitate, lucrurile fiind în ochii noștri mai mult sau mai puțin adevărate, mai mult sau mai puțin existente. Așa se face că nu știm niciodată unde ne aflăm” (III, 274). Așa încât, singura izbăvire este „să rămâi, spune el folosind persoana a II-a, tu însuți”; astfel, „suma înfrângerilor pe care le vei suferi va echivala cu o victorie” (III, 274). Precizează altundeva: „Ești cu atât mai deștept cu cât percepi partea de vid
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
motivație a supraviețuirii: „Dacă nu am comis un gest ireparabil, o datorez obsesiei deșertăciunii universale. Căci n-am învins mânia și mai ales urmările ei decât cu ajutorul salvator al lui la ce bun?” (I, 96). Numai că acest surogat de izbăvire e dublat de sterilitate: „Nimic nu-l face mai steril pe un scriitor decât obsesia perfecțiunii. Ca să produci, trebuie să-ți urmezi firea, să te abandonezi, să-ți asculți vocile..., să elimini cenzura ironiei sau a bunului gust” (I, 49
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
decât sub imperiul febrei, al furiei. Or, din cauza gastritei și a altor beteșuguri, mă îndop cu calmante; astfel, îmi sabotez eu însumi activitatea, «inspirația», «opera». Ă Fără înfrigurare, nu valorez nimic ș...ț” (I, 309). În fine, în alternanță cu izbăvirea, avantajele durerii. Iată: „Dacă durerea este esența existenței, cum să explici că atât de puțini încearcă să se elibereze de ea, iar căutarea izbăvirii e atât de rară? ș...ț În fond, lozinca omenirii e: «Mai bine durerea decât izbăvirea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
opera». Ă Fără înfrigurare, nu valorez nimic ș...ț” (I, 309). În fine, în alternanță cu izbăvirea, avantajele durerii. Iată: „Dacă durerea este esența existenței, cum să explici că atât de puțini încearcă să se elibereze de ea, iar căutarea izbăvirii e atât de rară? ș...ț În fond, lozinca omenirii e: «Mai bine durerea decât izbăvirea!» Căci durerea încă este existență, pe când izbăvirea nu e decât o fericire deplină și vidă” (I, 91). Așadar, mai bine boala decât izbăvirea ori
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
izbăvirea, avantajele durerii. Iată: „Dacă durerea este esența existenței, cum să explici că atât de puțini încearcă să se elibereze de ea, iar căutarea izbăvirii e atât de rară? ș...ț În fond, lozinca omenirii e: «Mai bine durerea decât izbăvirea!» Căci durerea încă este existență, pe când izbăvirea nu e decât o fericire deplină și vidă” (I, 91). Așadar, mai bine boala decât izbăvirea ori decât extazul, mai bine viața decât Ființa, mai bine tortura de sine decât extazul. Orice s-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
esența existenței, cum să explici că atât de puțini încearcă să se elibereze de ea, iar căutarea izbăvirii e atât de rară? ș...ț În fond, lozinca omenirii e: «Mai bine durerea decât izbăvirea!» Căci durerea încă este existență, pe când izbăvirea nu e decât o fericire deplină și vidă” (I, 91). Așadar, mai bine boala decât izbăvirea ori decât extazul, mai bine viața decât Ființa, mai bine tortura de sine decât extazul. Orice s-ar spune, boala devine prilejul unei justificări
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
căutarea izbăvirii e atât de rară? ș...ț În fond, lozinca omenirii e: «Mai bine durerea decât izbăvirea!» Căci durerea încă este existență, pe când izbăvirea nu e decât o fericire deplină și vidă” (I, 91). Așadar, mai bine boala decât izbăvirea ori decât extazul, mai bine viața decât Ființa, mai bine tortura de sine decât extazul. Orice s-ar spune, boala devine prilejul unei justificări, pe care Cioran o folosește cu insistență. „Doar bolile ne dau oarece «profunzime». Un ins sănătos
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să pîlpîie. Un aer de nefiresc învăluie scena în care entități bizare se confruntă. Se confruntă și se înfruntă... De aici, nervozitatea lor crescîndă, răbufnind în violențe de limbaj. Suntem, parcă, martorii unui canon fără sfîrșit, un canon cu aparențele izbăvirii la care cu toții s-ar părea că rîvnesc. Și Dosar numărul, și Obiectiv numărul, și Sursa dublă, dacă nu chiar, chinuit și imund, și Plutonierul. Indivizi cu vieți ratate, răsfoind ca niște automate dosarele în care zac frînturi din destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]