5,860 matches
-
în cuvinte. Așa mergea Celebi, frânt, cu capul atârnând și cu pielea frunții în ochi, bodogănind că „pe unde naiba am dormit, parcă ies din turbărie, să știi că ticălosul de popă mi-a pus ceva în țuică...“. Tot mormăind, izbuti să treacă printr-un gard și să se târască spre casa în care își amintea, prin valuri de sânge, că fusese găzduit în ajun. Se ridică, gata să se prăvale, apăsă clanța, intră, iar preotul, care îl aștepta după ușă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Insensibilii, indiferenții, cinicii, imperturbabilii, fiind la adăpost de șocurile pe care le produce viața: lipsiți însă de sentința majoră a Judecății de Apoi, ce dă șanse lor... ce pun suflet în tot ce fac; pe când neemotivii... reci, pierd, chiar și izbutind să fie numai căldicei, cum spune ecleziastul. (Seminarul de psihologie al lui Zapan, 1944)
Însemnări din1944 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7225_a_8550]
-
voie. Noaptea stalinistă care i-a succedat l-a găsit după ce produsese romanul Blocada, una din operele cele mai semnificative ale momentului, precum și o serie de nuvele. De abia în 1960, profesorul d-sale de istoria artei, Gheorghe Oprescu, a izbutit a-l numi cercetător la Institutul de Istoria Artei din București, la secția de artă medievală. Are loc o impresionantă calificare "din mers" a cercetătorului în noua sa branșă, într-un climat de caldă cooperare colegială: "Mă aflam între colegi
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
capacități transfiguratoare, apt să-și înzestreze personajele de roman cu viață proprie. Chiar și pe acelea care mai mult (mult mai mult !) vorbesc decât acționează, mai mult se explică și ne explică ce e cu lumea, chiar și pe acelea izbutește să le încarce cu viață proprie. Jiquidi, Mârzea, cu tot verbiajul lor, sunt prezențe umane puternice, vii. De fapt sunt printre cele mai puternice, printre cele mai vii din tetralogie, cu neputință de uitat. Alex Ștefănescu vorbește pe drept cuvânt
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
dozează cu atenție realismul critic și naturalist cu psihologismul, într-un discurs epic verosimil, controlat de o matură adecvare. În Steaua robilor, 1934, romanciera realizează o explorare singulară, puternică, adâncă și inconcesivă în (in)conștientul feminin din mediul burghez. Ea izbutește să îndepărteze orice ispită a literaturizării ori a schemelor paraliterare. Între noapte și zi, 1941, este romanul care dovedește că autoarei îi sporește dezinhibiția, aflată mereu în progres, în abordarea temelor și tipologiilor maladive, clinice, naturaliste. Mediul transgresat epic este
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
aflate la sfârșitul perioadei de destindere (în care tradițiile populare erau încă prezente, tinerii ascultau cu nesaț Beatles și Rolling Stones, liceenii începeau să descopere emisiunile postului de radio "Europa Liberă", mai întâi prin rubrica lui Cornel Chiriac, Metronom), autorul izbutește să reconstituie starea de spirit a generației sale. Autorul psihanalizei adolescentului Cioran nu pierde prilejul să-și psihanalizeze propria adolescență. El se transpune în pielea elevului care a fost acum treizeci și cinci de ani, își umple sufletul cu visele și speranțele
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
viitor prim-ministru, care i-a ascultat elocventa și însuflețita pledoarie pentru cauza României "cu o înțelegere deosebită". Regina Maria devine și aici populară, extrem de solicitată, considerându-se "omul orchestră", realizând un veritabil tur de forță. Era mulțumită că a izbutit să influențeze opinia publică engleză, care începe să se arate mult mai receptivă și mai solidară cu România. "Am dat, notează ea, în spiritul celui mai autentic patriotism, - tot ce am putut mai bun în mine." întorcându-se la Paris
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
imensele întinderi, abia întrezărite, ale lui Okeanos". Cosmologiile îi poartă pe eroii lor peste ocean, cu mult înainte ca oamenii să reușească, în fapt, trecerea. Muritorii, regi, ca Erythras, după care Marea Arabiei de azi s-a numit Marea Roșie, au izbutit să plece de pe o insulă pe alta cu plutele. Danaus a venit din Egipt cu o corabie. Heracles a plecat din Tyr pe o corabie. Tot pe plute se face și comerțul, în vecinătățile Etiopiei (prilej cu care cititorul află
Trecerea Apelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8782_a_10107]
-
bulgar. Dacă nu săream din tren, aș fi fost acum departe, poate aș fi ajuns în țară... Dar nu-mi pare rău. Mulțămită mie, două sărmane ființe omenești, în vălmășagul aprins al marelui război, aruncate acum laolaltă sub același acoperiș, izbuteau să fure vieții, pe apucate, partea lor de fericire umilă". Pirin-Planina a fost neîntârziat recenzată în Bulgaria, de către dr. I. S. Penakoff, în ziarul de limbă franceză La parole bulgare din 4 mai 1936. Autorul aprecia tocmai ideea de omenie
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
cu numele grele și cu studiile consistente. Personal, am câteva dubii teoretice legate de capacitatea criticii literare de a se plia pe un demers artistic de genul celui avangardist. Întâi, pentru că, blocate în parti-pris-uri estetice, metodele analitice tradiționale nu prea izbutesc să domine câmpul receptării. Ceea ce se salvează, la o lectură valorizantă, din bogatul inventar de texte, e doar ceea ce intră - cumva - în contact punctual cu lirismul. Adică destul de puțin. Sau cu absurdul militant. Adică și mai puțin. Dintr-o perspectivă
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
hotărât să riște totul spre a evada în lumea liberă, discuții se poartă între el și gazdă, modestul, dar onestul Bențea, sanitarul încrezător în promisiunile comunismului. Dispus la compromis, Bențea va avea prilejul să cunoască toate amărăciunile deziluziei, Lucian va izbuti, prin întâmplătoare cunoștințe, să se salveze. Romancierul, care a ales exilul în anul 1975 n-a avut inima să-și sacrifice alter-ego-ul. Tragic este finalul nuvelei Fuga în paradis, unde se moare în cala vasului în care se ascunseseră fugarii
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
existența netulburat, senini, fericiți, în vreme ce noi fierbem în cazanul sovieticilor. Trebuie s-o ștergem, scapă cine poate. Și care are curaj." Planul cel mai bine pus la punct poate eșua, prin intervenția întâmplării. Ceea ce i-a reușit unuia, nu-i izbutește altuia. Cea mai apropiată ființă poate să cadă alături și să rămână în urmă. De o factură deosebită de celelalte se arată narațiunea, scrisă în ultimii ani ai exilului, Cearta sufletului cu trupul, aceasta dând curs unui rafinament stilistic care
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
lasă scris așa: "închin această carte intelectualului român". Mișcătoare dedicație, de nu te-ar chinui subtextul unui vers din Eminescu: "Pune-te de-nvață, dragă, nu știi carte, nu știi carte". Pe el stă filosofia pamfletului, ca piesă educativă, care "izbutește să strecoare îndoiala de sine însuș în chiar personagiul pamfletizat". Dacă, mai mult, înjurătura e literatură, numele birjarului e Arghezi. I-am citit răfuielile brute cu lumea rafinată (sau invers...) în ediția din '79, de la Minerva, în care Mariana Ionescu
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
declară el singur un "pact cu realitatea", cu realitatea socialistă, pe care încearcă să o prezinte astfel încât să nu trădeze nici adevărul, nici poezia. Încearcă - în același timp, să-și publice poeziile - și reușește. Ar merita studiate stratagemele prin care izbutește el să înșele vigilența cenzurii. Dar Dinescu nu se războiește, în poemele sale, numai cu cenzura, cu regimul și cu Ceaușescu însuși, ci și cu inerția unui popor întreg, obișnuit doar să "cârâie": "...găinile n-aveau simțul politic prea dezvoltat
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
forța de a construi personaje, ci arta de a modela povestași. Iar, de aici pornind, tot restul: voci, narațiuni, invenții, fantazări, rectificări, polemici, bârfe, zvonuri, maliții, încrâncenări & tensiuni. Doi dintre actanți fac, prin calupuri de cuvinte, mai mult decât ar izbuti orice narator echilibrat. Chiar mai mult, îndrăznesc să cred, decât naratorul care ține în spate epica din Cine adoarme ultimul. Primul dintre ei e fiul directorului școlii din Satul cu Sfinți, student boem, zis când "Ectoraș de la oraș", când "Repetentu
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
dezvăluind chiar și unele accente protocroniste. Și nu-i de mirare, căci Oschanitzky a fost unul dintre puținii muzicieni europeni care să poată concepe o simfonie (ori un concert instrumental) și un aranjament de jazz cu șansa de a le izbuti deplin pe amândouă. Nu sunt un adept necondiționat al jazz-ului. Mărturisesc însă că, ascultându-l pe Oschanitzky, mă las sedus de avatarurile acestui gen deopotrivă viu și redundant, sec și învăluitor. îmi place în mod deosebit pedanța construcției formale
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
aproape? Simplu: pentru că, e un pumnal care se rostește, și nu unul care se înfige. Iată o carte despre care chiar nu-și așteaptă nici un verdict. Primul volum? Pe drept cuvânt, acest al treilea volum al lui Șerban Axinte a izbutit să fie pe gustul său. După Starea balanței (1996) și Pragurile Apeiron (1999), Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut pare să fie o carte pe de-a-ntregul concludentă. Nu știu care sunt variațiile de stare și în ce măsură se suprapun ele unei
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
și noi o limbă, pe cînd ne lipsea cărți și tipografie..."), care dă o idee despre ce va fi însemnat, în secolul națiunilor, românul pentru un elev de azbuche. Pe urmă Zoe, un amor antiromantic, în care lui Negruzzi îi izbutește un personaj care, chit că "părintele" lui nu se abține să-l critice și să-l categorisească - "nesimțitul amorez", scoate o dramă perfect romantică - nepotrivirea de clasă și de zestre, pe tejghea, trecînd peste onoarea înstăpînită în familia soților lui
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
devenirea Bucureștiului capitală a Principatelor Unite... - Cu certitudine, acest fapt a fost important. Dar moldovenii și-au luat revanșa prin politic. Și ideile pașoptiste vin mai întâi din Moldova. Muntenii, începând cu 1848, au căutat să monopolizeze puterea și au izbutit. Apoi, liberalii, covârșitor, munteni, au fost mai mult la putere și n-au avut timp să filozofeze. - Firi pragmatice, de altminteri, necesare evoluției României moderne. - Așa este. Liberalii au dominat scena politică, cu excepția domniei lui Cuza. în poziția de outsider
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
de mîine. însă pînă la banii europeni, care să zicem că n-au miros, artistul român recurge în continuare la finanțarea românească. Iar aici se întîlnește cu obstacolele noastre locale, mai rele decît marșandizarea capitalistă. Culmea e că cei care izbutesc să mulgă vaca subvențiilor autohtone o fac fie în numele unui trecut devenit îndoielnic, fie în numele unei mediocrități cu proptele care își clamează valoarea recognoscibilă de mîine. În ciuda acestor idealiști de strînsură care mizează pe recunoașterea de mîine a unei valori
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
și Nicolae Ceaușescu. Cum a colaborat și cu un al treilea mare naționalist, cu mai multe pseudonime revoluționare, iar pe nume, după nevoie, când Bodnarciuc, când Bodnăraș, când Bodnaraș. Cu tact, răbdare și inspirație, cu risc, de asemeni, aceștia au izbutit să-l convingă pe Hrușciov să scoată trupele sovietice din România. încă mai mult, au ridicat și problema tezaurului nerestituit, de care guvernanții de astăzi par să fi uitat cu desăvârșire. Când, către sfârșitul interviului, crainicul, mutându-și de pe un
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
a morții? Un posibil răspuns îl oferă poemul ratându-mi sinuciderea la 13 ani pe urmă n-am mai încercat în care Nicolae Prelipceanu evocă elementele de actualitate despre care nu ar fi aflat niciodată dacă actul suicidal ar fi izbutit. Răspunsul implicit este că mare lucru nu ar fi avut de pierdut. Tot ceea ce a aflat, în viață fiind, rămâne de domeniul derizoriului: "ce liniște ar fi fost azi pe pământ/ dacă sforicica aceea nu se rupea/ și nici crenguța
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
intens, care țipă păcatul prin respirația taftalelor. Impresionant. "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea"... Am regretat imens că Ilie Gheorghe, unul dintre actorii noștri mari, speciali, cu un soi de înțelepciune scenică rară, nu a izbutit decît cea dintîi ipostază a lui Faust. Pentru aventura nopții walpurgice nu a găsit resurse care să facă credibilă plonjarea în dorință, în păcat. Nici ideea multiplicării Margaretei-Lolită, inocentă și ispititoare, pe care regizorul o aduce pe scenă, nu susține
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
intens, care țipă păcatul prin respirația taftalelor. Impresionant. "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea"... Am regretat imens că Ilie Gheorghe, unul dintre actorii noștri mari, speciali, cu un soi de înțelepciune scenică rară, nu a izbutit decît cea dintîi ipostază a lui Faust. Pentru aventura nopții walpurgice nu a găsit resurse care să facă credibilă plonjarea în dorință, în păcat. Nici ideea multiplicării Margaretei-Lolită, inocentă și ispititoare, pe care regizorul o aduce pe scenă, nu susține
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
de pe vremuri, șsă nu fieț trecut cu vederea". Îndemnul acesta l-a și reținut Z. Ornea, unicul biograf cu adevărat al celui care a fost promotor al poporanismului și autor al romanului-fluviu În preajma revoluției 2. Din păcate, el n-a izbutit decît parțial în demersul său. În fapt, a găsit în presa epocii un incident, în mai 1894, cu ziarul bucureștean "Naționalul", care îl acuzase pe C. Stere că scrie, sub semnătura C. Șărcăleanu, articole defăimătoare la adresa lui Vlahuță, Delavrancea, dr. Urechia
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]