1,395 matches
-
MM, sărind jos de pe scaunul înalt și urcând pe scenă. Îmbrăcată în blugi și cu o bluza cu glugă, cu pantofii ei greoi și cu părul strâns neglijent la spate, ar fi trebuit să nu se simtă în largul ei, jenată de lipsa ei de strălucire în comparație cu delicioasele zânișoare și cu maiestuoasa Helen. Deși nu erau machiați sau complet costumați, magia rolurilor îi învăluia pe actori ca o aură. Dar MM era atât de sigură pe ea încât nu părea deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
chicotiți? Aș putea să știu și eu? —Sam și cu mine tocmai discutam despre cum ești în pat, Huge, zise Violet cu veselie. — A, minunat, spuse Hugo cu un sarcasm tăios. Dar, vă rog, fără subiecte care pot să mă jeneze cu adevărat, cum ar fi câte cubulețe de zahăr îmi pun în cafea sau dacă dorm pe partea stângă sau pe dreapta. Vorbiți cât vreți despre cât de mare o am! Nu vă jenați. Scoase dopul sticlei, care pocni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fără subiecte care pot să mă jeneze cu adevărat, cum ar fi câte cubulețe de zahăr îmi pun în cafea sau dacă dorm pe partea stângă sau pe dreapta. Vorbiți cât vreți despre cât de mare o am! Nu vă jenați. Scoase dopul sticlei, care pocni cu violență. I-am făcut cu ochiul lui Violet. Se strâmbă în chip de răspuns. Deja devenisem un fel de Thelma și Louise 1. —Salut! zise Sophie, strecurându-se printre doi tipi înalți care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
perișoare și friptură de vițel, la tavă. Ca desert li s-au servit tarte cu fructe. Au mers de mâna spre plajă. Ea simțea totuși o transformare în organism, parcă pierduse un lucru important din viața ei.. Când mergea, o jena ceva și avea impresia că toată lumea se uita la ea. A stat întinsă pe plajă dar de intrat în apă a intrat puțin, cu picioarele până la genunchi, apa era cam rece și i se părea că-i pătrunde toată răceala
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
fără să ne pierdem timpul cu tatonări, suspiciuni și altele de acest gen, ce nu-și au rostul. De acord, Iuliana? - Hm! Ce direct sunteți, domnule doctor! Cred că e soluția ideală. De acord, Eugen! aprobă ea zâmbind, dar destul de jenată de gândurile ce le avusese cu puțin mai devreme. Totuși, nu trebuia să faci efortul acesta... - Iuliana, principala problemă este situația fratelui tău, o întrerupse el, sărind peste încercarea ei de reproș ori de refuz al discuției pe care o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la parcare, potrivit gestului larg făcut cu brațul. Mai este și aspectul celălalt, al vederii. Va trebui să analizăm cu mare atenție... - Da...! Încerc să înțeleg. Mi s-a părut neavenită invitația, dar cred că ai dreptate, interveni Iuliana încă jenată de felul în care îl judecase. Totuși, am rețineri. Te rog să mă Tainicele cărări ale iubirii înțelegi! Îmi este teamă de reacția mamei. Așa... dintr-o dată..., cu medicul acasă... - Prezența mea îți va ușura sarcina. Sunt convins. Cu ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dator să explic în detaliu situația lui. Hârtiile și filmele nu mi s-a părut că sunt suficiente. Atunci am întâlnit-o... Pe ea a umflat-o râsul când m-a recunoscut, iar eu am rămas mut de uimire și jenat de amintirea aceea. Era de o frumusețe sclipitoare... Îmi amintesc că a avut rezultate de excepție, incredibile, în ambele cazuri. Nu m-a refuzat, din contra... Nu am fost atent și nici curios să întreb de când lucrează acolo și, culmea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de excepție, incredibile, în ambele cazuri. Nu m-a refuzat, din contra... Nu am fost atent și nici curios să întreb de când lucrează acolo și, culmea, acum aud că ar fi tocmai ea profesor doctor, șefa secției de oftalmologie!... Mă jenam ca un adolescent. Nu știu ce a fost în mintea mea atunci... Cât am stat de vorbă cu ea, îmi amintesc că mi-a promis că va fi oricând dispusă să primească alți pacienți la recomandarea mea, dar eu, fudul sau prost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mele nu i-aș cere niciodată. Doar atât. Eram și eu curios, chiar dacă par caraghios la vârsta mea să afirm că nu știam unele figuri... sau tehnici, dacă vrei. Le are pe toate Marian Malciu femeia asta și nu se jenează să mă antreneze în tot felul de prostii... - Ptiu, drace! Pleacă de aici, coruptule! - Gata! Mă cheamă datoria... Ai grijă și tu! Rămas singur, Eugen se întoarse în salon mai plin de gânduri ca niciodată. Se asigură că totul este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
păstra secretul și voi încerca să vă înțeleg... Tainicele cărări ale iubirii - Vă cred... Mulțumesc! ... Aș sta puțin mai ridicat..., dacă este posibil... - Imediat! rosti Eugen cu hotărâre. Te voi ridica eu puțin, voi potrivi perna și... să nu te jenezi să-mi spui dacă este bine sau... o mai mut..., stai așa... gata! Iustin se declară mulțumit. Eugen îl așezase cu mare grijă într-o poziție comodă, așa cum știa el că bolnavul poate respira ușor. A dat pătura la o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Bine, mami! Așa rămâne... Da, da! Mulțumesc! Te pup! Eugen plătise și o privea surprins. Intuise perfect că mama Iulianei nu dorea să-i deranjeze. „Oare..., oare se Marian Malciu gândește dumneaei la ceea ce mă gândesc eu? Mă simt și jenat oarecum, dar bucuros la maxim... Iuliana oare la ce se gândește? Am observat puțină teamă în atitudinea ei. Nu i-am dat nimic de înțeles... Am invitat-o să vadă apartamentul și atât... Că aș dori eu..., este cu totul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
unu din noapte, Eugen și mama sa au mulțumit pentru primire și acordul de căsătorie, și-au luat rămas bun călduros și s-au retras. Iuliana i-a condus până în fața blocului, doritoare să-l sărute pe Eugen, dar se jena de mama lui. El, intuind ce dorință o macină, întinse mâna, o cuprinse de mijloc și o sărută. Doamna Eleonora o îmbrățișase mai înainte, așa că se întoarse la timp și plecă încet către parcare, zâmbind complice, mulțumită. Marian Malciu Iustin
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trei ani. Acolo, pe acel scaun de pe care Iustin a descoperit-o fără să o vadă, doar auzindu-i vocea, Laura l-a îmbrățișat cu întreaga ei forță fizică și sufletească. Nu existau cuvinte printre săruturi și nu pentru că se jenau să fie auziți ori priviți. Toți Marian Malciu ceilalți ieșiseră tiptil din încăpere, la fel de emoționați, ștergându-și lacrimile de bucurie... * După mai bine de o jumătate de oră, Laura a ieșit pe hol îmbujorată, oarecum jenată, purtând pe chip toate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
adevăr, corespondență la noi, îmi explică un bătrînel excesiv de amabil, cu ochi mici și curioși. Chelia personajului rima perfect cu abajurul sferic al lămpii așezate pe masa la care citea. Ca urmare a tăcerii mele, bătrînelul își reluă lectura, deloc jenat de prezența mea în imediata sa apropiere. omulețul era, pesemne, obișnuit cu acest ritual : cînd i se vorbea ridica privirile din carte, cînd interlocutorul tăcea nu pierdea timpul și plonja din nou în plăcerea lecturii. Cum eu păream însă total
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fi trebuit să-l ia Malraux”. Da, în acel an 1957 Andră Malraux era fără îndoială mai faimos decît Camus, dar nu atît de bun scriitor precum Camus, nu atît de incisiv, de tulburător, de simplu. La Malraux m-a jenat întotdeauna un anumit subtext didactic, ceea ce Camus n-a avut niciodată. Camus scrie ca și cum s-ar dezbrăca de o cămașă pentru a-și arăta cicatricile. în acel an, 1957, Camus a fost cîștigătorul unei curse în care se mai aflau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fără încuviințarea mea sunt încă adormit, nu știu cum a intrat Domnișoara ri la mine în cameră nu știu cum a intrat Domnișoara ri în creierul meu dar recunosc : tocmai eram pe cale să o visez goală visul însuși se face mic, din ce în ce mai mic îmbujorat, jenat eu și visul suntem ca doi elevi care au copiat la teză n-o să se mai întîmple, îi spun eu domnișoarei ri n-o să se mai întîmple murmură și visul devenit un elev model bine, spune Domnișoara ri, astăzi vă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îi face să rîdă și să se simtă bine ; el este în centrul atenției, el conduce discuțiile și atrage admirația tuturor, el este cel mai strălucit numai că... în timp ce se bucură de această poziție de centru al cercului ceva îl jenează totuși din punct de vedere anatomic sau fiziologic (cum ar fi dorința de a urina imediat). Pentru imbecilul meu am imaginat pînă acum 532 de vise narative cu conotație relativă. L-am plimbat pe toată scara relativității, de la unu la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe terasele mai înalte sau pe treptele din fața vilelor purtînd marca belle ăpoque și aliniate cu fațadele spre mare. momîia părea extrem de încîntată să se plimbe cu picioarele prin apă. Din cînd în cînd, Țopăia ca un copil, iar Bernard, jenat de această exuberanță, încercă să-i mai potolească agitația infantilă, ca și cum ar fi fost un tată ieșit la plimbare cu o progenitură rău educată. — Deci, reluă Bernard, dacă în acest moment ceea ce mi se întîmplă mie este real, înseamnă că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai mult decât atât, să o experimentăm. Este de dorit ca una dintre primele canonizări, voite în mod personal și prezidate de papa Francisc, să fie aceea a fratelui Charles de Foucauld. Desigur, nu pentru o slavă care l-ar jena pe micuțul frate universal, ci pentru a reînnoda firul acelei mari intuiții care a schimbat pentru totdeauna felul de a fi creștini și, în cazul nostru, de a fi dăruiți lui Dumnezeu prin viața consacrată sau prin intermediul ordinului sacru: să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
confort relativ al observa(iei domnește (n mod egal în locurile publice precum cafenelele, bisericile sau piștele de curse, unde nimeni nu acord( aten(ie cu adev(raț cercet(torului. Totu(i, luarea simultan( a notelor, nedisimulata, poate s(-i jeneze pe cei observa(i. Ceea ce ar atenua eventualele reac(îi de jen( (i ostilitate este s( faci cunoscut oamenilor c( cineva va lua noti(e (n prezen(a lor. Altfel, persoanele s-ar miră dac( l-ar surprinde pe observator
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
îi spunea Pascalopol deloc supărat de aceste ștrengarii, că-ți sta admirabil. Pot să îndrăznesc să ți-l ofer? Otilia îl rugă să se apropie de ea și-i suflă ceva la ureche. Pascalopol aprobă încîntat. Felix însă fu iarăși jenat, ca de o complicitate a celor doi împotrivă-i. În sfârșit, Otilia se hotărî să plece. Despărțirea era de altfel provizorie, fiindcă Pascalopol își propunea să vină seara târziu, ca de obicei, la moș Costache. - În curând am să merg
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică pară lovitura mieros, făcîndu-se că nu-nțelege. - Așa e tinerețea, n-ai ce să-i faci. Eu, când eram îndrăgostitde Olimpia, o sărutam, mă-nțelegi, toată ziua și peste tot. Nu mai ne feream de nimeni. Așa că... nu vă jenați. Felix făcu gestul de a pleca și avu chiar curajul de a prefera protocolar, făcând aluzie la nasturele cusut: - Mulțumesc, domnișoară Otilia!Stănică însă îl opri. - Stai, frate, nu pleca, am vrut tocmai să vă-ntreb ceva.Pe dumneata, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
grozav. N-aș dormi cu ursul ăsta în casă, să mă tai. Dar pare de treabă, săracul, ce zici? - Da! confirmă Felix.- Și e de familie bună, nu? - Sigur! - În sfârșit, nu mă interesează! Numai, nu știu cum să scapde el. Mă jenez să-l bruschez, mi-e milă chiar, mă privește cu niște ochi! Doamne, sunt o fată bună! - Și ce vrea? întrebă Felix, cu un început de egoism. - Ce vrea? Dumnezeu știe. Îmi închipui eu ce-ar vrea el,dar asta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ne întîlnim pentru niște chestiuni! Ce întîmplare! Îngăduiți oare să-l aduc înăuntru? - L-a văzut domnul doctor Vasiliad! observă, moale și ostil, Olimpia. - În nici un caz nu strică un consult mai larg. Stratulat eprofesor universitar. Sper că nu vă jenează, se înclină moșierul, cu excesivă politețe, spre doctor. Pascalopol se duse să aducă pe Stratulat, în vreme ce Aglae făcea semn la ceilalți să strângă cărțile de joc. Figura severă, dominatoare a doctorului intimidă pe foștii jucători, așa încît toți rămaseră în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
disperare, și-a dat apoi drumul din vârful turnului de pământ și, până jos, a pierit de inimă rea... Să vă arătăm gheata, insistau, zdruncinați, cei care ne transmiseseră condoleanțele, uitând mereu că ne înmînaseră deja obiectele salvate. Scotocindu-se jenați prin mantalele de piele... Și așezând, 258 DANIEL BĂNULESCU Pinky îi deschise, încuie ușa în urma ei, pivotă ușor pentru a o lăsa să i-o ia înainte pe nou venita cu aspect de servitoare, dar, când dădu să se întoarcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]