858 matches
-
Încercase pînă acum să nu-și ia În serios frica. Avea fața albă, Încordată și plină de sudoare. Părul i se ridicase, iar el și-l potrivea tot timpul cu ambele mîini. Apoi surprinse privirea lui Duncan și, cînd acesta, jenat, se uită În altă parte, se calmă. Crezi că mor de frică, zise el. — Nu, spuse Duncan. Nu mă gîndeam la asta. — Ei bine, poate că mor. Îi arătă mîna. Tremura. Uită-te la mine! — Ce importanță are? — Ce importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Învîrte Încet și ușa e trasă cu prudență. Soldatul scoase capul lent, ca un om care așteaptă declanșarea unei puști. CÎnd Îi Întîlni privirea, se Îndreptă și ieși pe de-a-ntregul. — Îmi cer scuze. — Nu-i nimic, spuse Viv, Încă jenată puțin. Sper că Încuietoarea nu-i stricată. — Încuietoarea? Întrebă el cu-un aer vag. Privea În dreapta și-n stînga, și Începuse să-și roadă una dintre unghii. Pe degete, observă ea, avea fire de păr scurte, țepoase și brune ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încearcă la altul! — Stai acolo de o jumătate de oră! — Ce, nu poate omul să stea puțin de unul singur? Pilotul dădu un picior În ușă cînd plecă. — Du-te naibii! — Du-te dracu’! zise Reggie roșind. Părea mai mult jenat decît furios. Surprinse privirea lui Viv și se uită În altă parte. — Un tip pe cinste! bodogăni el. — Nu-ți face griji, zise ea dînd din umeri. Aud lucruri și mai rele de la fetele din dactilografie. Își terminase țigara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă face să deschid ușa. Te implor. Uite... Iritarea Îi trecuse deja. Se apropie și-i luă mîna, ducîndu-i degetele la buze. Gestul era Întru cîtva răsuflat, dar avea o notă de seriozitate, iar cînd rîse, rîsul ei era oarecum jenat, pentru că era ultra conștientă de mîna lui care i-o acoperea pe-a ei, de masculinitatea lui, de amabilitatatea lui, de palma lui pătrată, de degetele păroase și unghiile scurte și tari. Bărbia lui era ca un glaspapir, dar buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
David. — În partea mai caldă și primitoare chiar, dar oricum mergi Întotdeauna la sigur cu un șemineu, nu-i așa? Sunt gata să plec În pauza de prânz când băiatul de la corespondență vine la biroul meu, cu un aer destul de jenat: Îmi aduce două buchete de flori de Ziua Îndrăgostiților. Unul: gardenii, crini, trandafiri albi cât pumnul, parcă ar fi buchetul de nuntă al lui Grace Kelly, iar celălalt: lalele culese parcă din parcarea unui garaj, decorat cu ferigi demne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
când Lorraine, secretara lui Rod, dă buzna Înăuntru. —Scuză-mă că te Întrerup, Kate, dar te caută cineva la telefon. A spus că e urgent. Dar cine e? Lorraine se reține să spună. Stă acolo În ușă, cu un aer jenat, și-ntr-un final Îmi șoptește ca pe scenă: —S-a recomandat ca Percy Pineapple. Guy Își dă ochii peste cap cu Încetinitorul Încât ți se pare că practic se uită În interiorul propriului craniu. Momo Își privește atent pantofii. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
are tendința să „schimbe relația profesională“ un pic, deși poate că asta face acum parte din tehnicile de gestionare a clienților În cadrul masterului de afaceri din Marea Britanie? Am petrecut o seară minunată la Sinatra Inn. Te rog, nu te simți jenată În legătură cu ce s-a Întâmplat În camera de hotel: am stat cu ochii Închiși tot timpul, coniță, mai puțin când m-ai rugat să-ți scot lentilele de contact. Ochiul stâng e mai verde. Când m-am Întors acasă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Orez? Mă ura, mă ura de-adevăratelea. Chiar atunci a bătut cineva la ușă. Era Julie, urmată de Todd. —Bună, dragule! se entuziasmă ea îmbrățișându-l pe Charlie. Ai venit! El e Todd-ee. O să ne distrăm pe cinste. Nu părea jenată făcând cunoștință unui iubit cu celălalt, dar când dădu cu ochii de mine se îngălbeni. Dumnezeule, iubito, ce s-a întâmplat? De ce arăți ca adunată de pe drumuri? Putem merge alături? întrebă Charlie. Și poate Todd-ee ne poate lăsa singuri. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de morală, ci de șampanie. Mă simțisem destul de îngrozitor cu o zi înainte - îngrețoșată, slăbită și tristă - dar acum îmi mai revenisem. Aveam o nevoie disperată de ceva care să-mi distragă gândul de la ceea ce făcusem. Vreau să spun, eram jenată până peste poate. Totuși, când am coborât la bar, Charlie nici măcar n-a observat noua mea ținută de la Chloé, pe care mi-a cumpărat-o Julie ca să-mi scoată din cap ideea unei noi tentative de sinucidere. Era încruntat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu prea conta - am avut o ieșire în fața lui, am insultat pe toată lumea, pe Charlie, pe maică-sa și pe-a mea, și toate astea chiar după un deces în familie. Privind în urmă, mi-am dat seama cât de jenată și supărată sunt în legătură cu toată povestea asta cu Micuțul Conte, deoarece am crezut că Charlie încearcă să mă păcălească. Acum, în timp ce zăceam în întuneric, m-am simțit ca o proastă. Poate am exagerat. Charlie este, probabil, o ființă decentă - chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că sunt o hoață. —Ei, hai, zi? mă întrebă, apropiindu-se și sprijinindu-se de perete lângă mine. Trebuia să mă adun. Nu venisem să pun la cale un alt scenariu regretabil cu Charlie. —Ei bine, Dumnezeule, sunt atât de jenată de ce s-a-ntâmplat ieri, am murmurat în cele din urmă. Acum era rândul meu să roșesc. Charlie, îmi pare tare rău pentru ce-am spus. Nu cred că mama ta e o snoabă și n-am vorbit serios când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din cap ca pentru a-și Întări vorbele.) Te las acum, Charles. Ai grijă. — Bun sfat. Apoi, pe cînd deschidea portiera, i-am spus: — Presupun că tu ai Încercat să mă strîngi de gît, nu? Mă așteptam să-l văd jenat, dar el s-a Întors și s-a uitat la mine cu sinceră Îngrijorare, surprins de nuanța severă din glasul meu. — Charles, aia a fost... un gest de afecțiune. Poate sună ciudat, dar nu glumesc. Voiam să te trezesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de iarbă pînă la bar. Am ieșit și eu din birou și m-am Îndreptat iute spre terasa presărată cu petale. Membrii clubului care stăteau pe marginea piscinei se ridicaseră din șezlonguri și Își adunau prosoapele și revistele. Unii rîdeau jenați, dar cei mai mulți păreau oripilați, ridicînd mîinile să-și protejeze fețele de spray-uri. Elizabeth Shand se retrăsese după tejgheaua barului, de unde Îi bruftuluia pe chelneri și-i mîna spre piscină. Țipă și la Bobby Crawford, care stătea În picioare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i umble la pantaloni, căutându-i nasturii. Nimerind în zona caldă și jilavă dintre picioarele lui, care arăta că nicidecum nu avea să clintească, Mesalina se opri o clipă, pentru a slobozi, peltic, îndemnu-i jenat și plin de jinduri: Hai nene, hai, nene! Uluită de dezinteresul celui ce nici nu știa cum și când se trântise lângă trupul ei, Mesalina încasă vexațiunea, îmbrâncindu-l îmbufnată într-o parte. Pe urmă, se răzgândi, strângându-se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
despre ce vorbiți, răspunde prizonierul cu voce seacă. Cureaua subțire a cravașei șuieră prin aer, apoi brăzdează pielea de pe fața prizonierului. Pe chipul lui apare o dungă lată, roșiatică. Își încrucișează privirea cu cea a lui von Streinitz care întoarce jenat capul. Vezi că nu e bine să fii încăpățânat? Glasul lui Schultz este grețos de binevoitor. Așa cum am mai spus, nu știu nimic. Așa deci, nimic. Chipul devenit brusc prietenos, nu arată nici un gând rău. Chiar reușește să se destindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și chiar față de judecător care, deși era oarecum de-al lor, locuia acum de atîția ani la oraș, unde el Însoțindu-le se putea Întîlni cu cine știe ce somități din lumea lui, nu de alta dar să nu se simtă omul jenat. Era gîndirea pe care o rostise și În prezența Anei. Aceasta, deși gîndea același lucru, purta În suflet ceva ce nu putea rosti. Știa precis numele acelei obsesii, ridicate acum parcă la suprafața zilei, dar pentru că toți vorbeau despre același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
peste umeri: - Chiar nu Înțelegi? Apoi Își fixă ochii În ai mei: ce memorie scurtă ai „domnule judecător”, vorbi, accentuînd cu ironie prietenească ultimele două cuvinte. Privirea ei căpătă străluciri uitate, un fel de amurg; și neînțelegerea mea se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi Încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu cele trei farfurii cu prăjituri pe o tavă mică, ovală, pe care o ținea făcînd haz de Îndemînarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
I. Al. Brătescu-Voinești, Ibrăileanu îi mărturisea tot în vara anului 1906: "...eu sînt un om sociabil, dar într-un cerc foarte restrîns. Cu cine nu pot avea vreo legătură sufletească n-am ce vorbi niciodată și mă simt încurcat și jenat, și am aerul unui idiot."24 Ibrăileanu are nevoie, pentru a-și da întreaga măsură, de o revistă, de un ziar "ale sale". (Ghilimelele vor să indice sensul cel mai larg, nu neapărat proprietatea, integrală sau parțială, și nici, decurgînd
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
administrația roșie i-a trimis în Cameră. [15 mai 1879] ["DEOCAMDATĂ FOILE RADICALE... Deocamdată foile radicale nu simt altă trebuință mai urgentă decât aceea de a-și număra amicii din Cameră și din Senat; ocupațiune în care nu prea sânt jenați nici de regulele adevărului, nici de considerațiuni de onestitate politică. Înainte-mergătorul acestor numărători pe răboj e, ca-n toate afacerile de pură invențiune, ziarul "Romînul". {EminescuOpX 235} Temele de aritmetică vulgară și de "uite popa, nu e popa", practicate cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dar și forță fizică, mână groasă, ai fi zis o labă... O luă înainte, își aruncă haina pe un fotoliu și dispăru. Petrică fusese ignorat în aceste clipe, dar observai la el o curioasă transformare: părea stăpânit de o bucurie jenată și confuză, împotrivirea lui cruntă se retrăsese (nu dispăruse, vedeam bine), un vag surâs îi flutura pe chipul lui mic, delicat, de o frumusețe minoră, dacă pot să spun așa, căci astfel îmi apărea în acele clipe. "Hai, zise el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
camera vecină îl împiedica să fie firesc, să dea curs ca altădată gândirii lui libere, să vorbească cu un timbru normal?... Deodată lăsă cartea și se întoarse: intrase ea. Chipul lui Petrică înflori brusc și de astă dată bucuria lui jenată fu înlocuită de o bucurie plină și spuse: "Matilda, bine că ai întîrziat, ne-am plimbat prin oraș, am cumpărat vin, am fost prin librăria din centru... Credeam că o să găsesc cele două cărți... vezi, asta e, când trăiești în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
grasă și bătrână, duduie. La noi se mai spune și domniță!" Ion Micu clipea des, un semn la el de indecizie: să-i placă sau să nu-i placă ceea ce auzea? Și cum indecizia era la el rară, mă simții jenat. Ne așezarăm în fotolii și acest sentiment se accentua în cele câteva minute cât mai stătu cu noi Matilda, înainte de a se scuza ca să pregătească masa: încîntarea, care n-o părăsea (și care acum nu mai avea o justificare precisă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se revoltă nimeni, ce se întîmplă?" "Ce să se întîmple? zise Micu, îl ascultă pe troglodit, zice da, tovarășe, și scoate din program cursul despre scolastici." "Ai dreptate, zise Vaintrub cu același glas științific. M-a chemat rectorul și deloc jenat mi-a spus că ar fi bine să-i dăm dracului de scolastici și să ne mulțumim cu grecii vechi și cu marxismul. Asta a doua zi după ce mă chemase la telefon I. C. Nici vorbă, i-am spus. L-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Silvia e bolnavă și cu asta să încheiem. M-am săturat de misterele astea cu care mă umilești, n-are nici un rost..." Între timp m-am interesat și eu de ce putea fi, dar mi s-a răspuns printr-o tăcere jenată. M-am înfuriat, adică cum, faptul de a fi așa cum ești..." Matilda se opri și începu să-și dreagă rochia pe genunchi, care n-avea nimic, și să respire greu, ca sub imperiul unei mari furii. Degetele îi tremurau vizibil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi putut așeza pe tejghea, printre cartofi, n-ar fi spus nimic nimănui, nici măcar mie. Oamenii ăștia care însemnaseră ceva pentru mine nu dispăreau, dar eu nu-i mai observam, privirea îi ocolea sau trecea prin ei, grăbită și jenată. Îmi aminteau că propriul meu succes cerea un preț, coincident cu cel al prăbușirii lor; rezultatul, deși inevitabil, nu-mi făcea nici milă, nici plăcere. Mă înfruptasem din seva și energia lor, fuseserăm egali pentru o vreme, aproape invincibili, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]