1,007 matches
-
înfipți în partid decît el, erau dați deoparte. În statul Legionar nu mai era nevoie de idealiști, ci de băieți care să pompeze fonduri la București, pentru a acoperi cheltuielile partidului nostru aflat la putere. Caraeni era de acord că jidanii trebuie puși cu botul pe labe, cum superb susținuse răposatul Nae Ionescu cînd îl făcuse de doi bani pe ovreiașul ăla de Sebastian, dar nu să-i jefuiești banditește. Și nici să le iei mijloacele de trai, fiindcă ăsta nu
Steaua din frunte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8042_a_9367]
-
de Stelian, cînd tu n-ai fost în stare nici să-ți păstrezi nenorocita aia de cîrciumă, la licitație. Caraeni știa că Generalul n-avea nimic împotriva acestor măsuri de românizare forțată și că nici el nu-i înghițea pe jidani, dar aflase că voia, ca șef al statului, ca treaba să meargă. Cu puterea mai degrabă simbolică pe care o mai avea, profesorul l-a chemat pe Stelian la el acasă. Cîrciumarul i-a transmis că era prea prins de
Steaua din frunte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8042_a_9367]
-
ca un barbar, purta o batistă roșie la găt ca popii, dar era "ateu din suflet". Ba chiar s-ar putea detecta și o urmă de antisemitism pentru că se pare că el a fost la originea expresiei "Nici un ac de la jidani". Mici povești pline de savoare printre aceste considerații: între Creangă și Smărăndița popii s-ar fi produs o întîlnire tîrzie, spune un martor, o întîlnire care seamănă bine cu aceea din Lotte la Weimar: Smaranda Posea îl vizitează în celebra
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
zbiară la ei din amvon. Lasă că le dă el tipic... Și, lăsând la o parte cele sfinte, începe acest rechizitoriu: Ne-ați luat cu șmicherie pe marele mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, în locul acestui sfânt vestit, pe Lazăr, un jidan trențuros, care tot moare și învie și iar moare, de nu mai știe nimeni de numele lui. Acesta-i hram?... Și după ce ne-ați calicit, luându-ne moșia și închizându-ne biserica cu un zid... ba până și clopotnițele... tot
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
muncă de detectiv. Indiferent de riscuri, Andrei Oișteanu merge până la capătul ideii și, pentru a ajunge la o concluzie, formulează mai multe ipoteze. Așa procedează, de exemplu, atunci când încearcă să descifreze sensul vechii credințe românești " Când te întâlnești cu un jidan îți merge bine". Optează pentru una dintre ipoteze, cu precauție și capacitatea de a-și convinge cititorul. Măcar o precauție trebuie, totuși, să-și ia și acesta din urmă atunci când citește: de a nu uita că, din moment ce cartea prezintă stereotipurile
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
nu partea practică a chestiunii mă preocupă. Ceea ce mă descumpă nește este că dumneavoastră și dl. Steinbeck, care v-ați ocupat atâția ani cu cuvintele, puteți să nu înțelegeți valoarea semantică a afirmațiilor directe și brutale ale lui Pound despre „jidanii” care-i mână pe „goi” spre măcel. Este acesta - din Cânturi pisane - conținut poetic? Este un îndemn la asasinat. Dacă ar fi exprimat de un țăran sau de un cizmar am spune că-i nebun. Întreaga lume conspiră să ignore
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
Marguerite nu concepea că ar fi putut învăța în altă parte decît la Paris. I-a adus acasă pe toți trei cînd Franța a fost ocupată de nemți. Dar cam tot atunci, pe vitrina prăvăliei lui Marcel apăreau cuvintele "Jos jidanii" sau "Nu cumpărați de aici." sau "Ne-ai supt sîngele!" Doamnele din oraș n-ar fi avut nimic împotriva acestor inscripții vopsite, dar cînd au aflat că Marcel vrea să plece au sărit în sus. Cine se cred legionarii ăștia
Mirosul de la plecare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7924_a_9249]
-
minte. Dl Stelian a lovit-o peste gură, chiar cu mîna pe care purta inelul, de față cu unul dintre băieții care stăteau cu schimbul alături de el, de cînd fusese omorît Caraeni. Și dacă l-ar fi îmbrăcat în aur jidanul, datoria lui era să-l scoată din afaceri. Peste o săptămînă, Marcel, Marguerite și cei trei copii ai lor au luat primul tren de dimineață spre Constanța. De acolo urmau să ia vaporul spre Istanbul. Cînd trenul s-a urnit
Mirosul de la plecare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7924_a_9249]
-
Șeicaru. Amestecul acestuia în comentarea lui Proust nu a făcut decât să crească tensiunea violentărilor. Datată 23 aprilie, supraintitulată Scandalul Pamfil Șeicaru, alcătuirea - ca sens - poate fi dedusă din titluri: Pamfil Șeicaru om de curaj (Zaharia Stancu), Pamfil Șeicaru și jidanii (Lascăr Sebastian), D. Pamfil Șeicaru întinde proletarilor mâna (Pârvu Par.). Textul D. Șeicaru e și critic literar, nesemnat, identifică prin stil pe Zaharia Stancu. Mihail Sebastian părăsește scena căreia îi aparținuse măcar și pentru o unică apariție, dar pamfletul continuă
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
Alexandru George, care într-o serie de articole publicate în ,Adevărul literar și artistic", ca și ,Luceafărul" a pus în lumină relațiile scriitorului ,evreu de la Dunăre" cu intelighenția vremii sale, ca și cadrul politic al acelei perioade. Căci tâlharii și jidanii/ Ne tot sug, ne sug mereu", cântau în gura mare legionarii ,simpli", dar ,antisemitismul nu era întotdeauna o ură generală și indistinctă față de evrei, ci împăca acest sentiment cu amabilitatea și prietenia față de exemplarele evreiești în parte", explică Al. George
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
care pînă să ajungă în mîna fericitei destinatare emoționau lumea bună din oraș, în lectura poștașului. Dintre cei rămași, Haikis care făcuse armata la cavalerie și avea și un certificat de românizare, nu era chemat la arme fiindcă, orișicît, tot jidan era și ăștia n-aveau ce căuta în armata română, potrivit dispozițiilor mareșalului. Primarul și judecătorul nu intrau în discuție. Tot așa se zicea și despre doctorul Tefik, pînă i-a venit scrisoarea acasă. Mangiurea, cîrciumarul din centrul orașului, se
Norocul lui Fănică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7534_a_8859]
-
care cumva să se spargă vreun geam al cîrciumii cînd el e acolo. Stelian i-a trimis și el vorbă - că se miră că un român de onoare, ofițer al Armatei conduse de generalul Antonescu, frecventează o cîrciumă laolaltă cu jidani ca Haikis și cu inamici ai Legiunii. Maiorul nu i-a răspuns prin interpuși. A doua zi la ora de plimbare pe strada principală, cînd s-a întîlnit cu Stelian, i-a spus de față cu martori că pentru javrele
Pistolul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8022_a_9347]
-
Budapesta în anul 1992. Patru tineri în haine de piele au urcat într-un tramvai pe care l-au vandalizat umilindu-i pe călătorii (printre care se afla și autorul) incapabili să reacționeze și amenințând că " O să le facem tuturor jidanilor de petrecanie" (vezi p. 271). Ierusalimul secuiesc, de Géza Szávai, îmbină istoria cu experiențele personale ale autorului și cu mărturiile bătrânilor din satul său și din localitățile învecinate. Este o carte de suflet, în care zâmbetul nostalgic se îngemănează cu
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
sunt tăiat împrejur, nu ca alții. Și am aflat și ce era și antisemitismul, exact într-un moment când, mă scuzați, stăteam și ne pișam la colț și doi mi-au spus: uite, când se încrucișează doi așa, omoară un jidan. De atunci, m-am gândit mult la ce înseamnă aceste identități, dar, până n-am ajuns în America, nu am studiat istoria evreilor din România și nu am știut precis de unde vin și de unde-mi vin părinții. Acum sunt mai
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
de vânzare la prețuri franceze cărți importate din România care reflectă starea editurii an această țară: române dulcege, științe umane, ocultism dar și publicații de extremă dreaptă, rasiste și antisemite." Se dau apoi câteva titluri și citate elocvențe, cu țigani, jidani, "lipitori care sug sângele poporului român" etc. Pentru noi - nici o noutate, abundență acestui gen de tipărituri a putut fi văzută și la recentul târg "Gaudeamus", printre "cărțile de ănvătătură" tronând, de exemplu, si Protocoalele... an traducerea lui Moța! "Cațavencii" francezi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
ceea ce a alertat poliția. Petru Comarnescu e acuzat că a înlesnit propaganda comunistă în fața Palatului regal și într-o clădire (Biblioteca Fundației, actuala B.C.S.), înălțată de Carol I. Se produc dezordini și chiar busculade la conferințele despre Chaplin, care era "jidan" sau despre André Gide, pe atunci filo-comunist. Petru Comarnescu e atacat și de legionari și de masoni (căci avea și dreapta locul ei important în cadrul simpozioanelor). Asociația Criterion, despre care ni se oferă un bogat material documentar, a fost nevoită
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
Autocritica săsească ajunge să fie întinsă până la limita iritării spiritului etnic, derapat, într-un mod flagrant necritic, în hitlerism și nazism. Complexele germanului inferior, impur, degenerat, coboară și la ideea absurdă de incest etnic sau - prin expresie antisemită - transformare în "jidani". Organizatorul edificiului livresc întreabă o dată direct: Ť" Și n-ai avut pic de conștiință?" Roland: "Nu."ť Aici aceasta este regula, aproape fără excepție. Conștiința fiind (sin)ucisă, cine sau ce să mai producă înțelegerea? Visul rău, demonic, preia controlul
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
sculpturi în lemn, parte din ele opera lui proprie. Dar după ce ne-am împrietenit la cataramă, gazdele noastre - de fapt simpli țărani înstăriți - au început să-și verse aleanul, iar unul din "of"-urile lor cele mai mari era împotriva "jidanilor" cu care avuseseră cineva de-a face pe la Cluj (nici un picior de jidan la Roșia), mai ales într-o istorie legată de avatarurile profesionale ale fiicei lor care aspira să devină muziciană, și care fusese sau nu fusese primită la
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
împrietenit la cataramă, gazdele noastre - de fapt simpli țărani înstăriți - au început să-și verse aleanul, iar unul din "of"-urile lor cele mai mari era împotriva "jidanilor" cu care avuseseră cineva de-a face pe la Cluj (nici un picior de jidan la Roșia), mai ales într-o istorie legată de avatarurile profesionale ale fiicei lor care aspira să devină muziciană, și care fusese sau nu fusese primită la Conservator. Nici unul din argumentele noastre nu au folosit, știau ei ce știau și
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
-i putea face să-și schimbe părerea. Ne-am grăbit, firește, să-i părăsim, jenați și întristați. Oamenii păreau realmente cumsecade în toate privințele - minus "problema". Am plecat ca niște lași, căci nu le-am spus că și noi eram "jidani": ne-a fost prea rușine de rușinea lor. Ținînd seama de această propensiune populară spre generalizare facilă, rămîne convingerea mea fermă că, mai mult decît toată retorica aprinsă, decît toate argumentele și izbucnirile mînioase împotriva "celuilalt", a "dușmanului", a tuturor
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
ceilalți. Rezistă dinamicii delirului colectiv, cînd toți evreii se reped, la început din ordin, apoi prinzînd gustul superiorității provizorii, asupra evreului care interpretează, la comanda ofițerului, rolul lui Shylock, spunîndu-i, țipîndu-i, în timp ce-l lovesc și-l maltratează că e "un jidan împuțit". Aceasta e limita, fundul prăpastiei: condiționate adecvat, victimele se solidarizează în persecutarea fizică și umilirea semenului lor. Din acest moment ei și-au pierdut sufletul, în camerele de gazare intră supuse trupurile celor care au traversat teritoriul suferinței, lăsîndu-și
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
chiar: poate că în Asia avem noi multe speranțe decât în Europa"...(p. 408). "Dușmanii" Rusiei sunt turcii care îi persecută pe slavii din S-V Balcanilor, francezii socialiști și catolici, englezii neinteresați de inițiativele politico-diplomatice rusești, cârtitorii polonezi și "jidanii" subminatori ai economiei și moralei rusești. Dostoievski este vehement, deseori sarcastic în polemică și adoptă pe alocuri un ton sentențios-profetic supărător și un patos excesiv. S-a remarcat totuși că multe din profețiile negative ale autorului Demonilor s-au adeverit
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
conotații antisemite și xenofobe. "Ajunsesem la concluzia că Carol II nu este numai un element rău, o nenorocire pentru țară, dar un hoț ordinar și un tîlhar... Se făcuse tovarăș de jaf cu cei mai mari jecmănitori ai avutului țării, jidanul Auschnit și grecul Malaxa". Totul, chiar totul, era analizat și judecat din această perspectivă nefastă. Ca factor de putere în opinia publică, Universul a fost în interbelic o tribună a reacționarismului xenofob, neavînd adversari decît în tabăra democrației autentice. Era
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
erau camarazii în uniformă, cu ajutorul cărora să ocupe gara și, pînă veneau întăririle promise de la București, să-l poată împușca pe țăranul de Theodorescu care-i luase restaurantul și apoi pe șeful gării care se dăduse cu țăranul și cu jidanii. Se trezește bătrînul Stelian cu maiorul lîngă el și dă să țipe un ordin pentru camarazii înarmați din spatele lui. N-a apucat să deschidă gura. Scipione l-a trăznit scurt cu cravașa peste față, de i-a scăpat lui Stelian
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
obiect "altfel", și către "decuparea" acestuia în consecință. "Răceala" camerei de filmat, non-intersectarea subiect-obiect sunt de fapt cele care au perpetuat în produsele recente: un exemplu fiind chiar o secvență dintr-un film realizat ulterior de același regizor. În Ultimul jidan, protagonistul, un evreu din Fălticeni, închis cu camera de filmat într-o mașină înconjurată de rromi cu care se află într-o relație tensionată, se roagă, sub privirea impasibilă a camerei tăcute, să fie dus de acolo. Am ajuns întîmplător
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]