976 matches
-
până cenușa a învelit cu totul jeraticul și n-a mai rămas de veghe decât licărirea candelei din fața icoanei Precistei, icoană adusă de domn de la Făgăraș în vremea când era doar vel logofăt. Ultimul a adormit Ștefan. Pe jos, în jilțuri, fiecare pe unde apucase, zdrobiți de oboseala emoțiilor zilei, de vremea rece și umedă, de căldura focului, dormeau toți. La lumina puțină a candelei, lui vodă i se părură nespus de dragi. Cum a intrat, venind din odaia de dormit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
careva o să-l vadă, dacă întâlnește pe cineva, o să-l bănuie și o să-l recunoască, deci hai să ne ținem ca și cum nu ne-ar păsa. Culoarele văruite erau pustii, deschidea uși după uși spre odăi care altădată păreau neîncăpătoare pentru jilțurile încrustate cu pietre scumpe, sidef și fildeș, pentru scoarțele oltenești sau orientale topind în țesătura lor cele mai minunate culori, dar acum păreau imense în pustiul ce se căsca în ele. Iatacul doamnei, cu tot ce putuse să aducă zestre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
inimile celor patru bărbați îngenuncheați. După împărtășanie, tot din desagă ieromonahul scoase o pâine proaspătă, de fapt un colac, făcu asupra lui semnul crucii și îl frânse în patru părți, dându le fiecăruia câte o bucată. S-au așezat în jilțuri și, în timp ce preotul vorbea, ei mâncau mestecând îndelung miezul alb și moale cu miros de anason. Au vorbit de toate. — Grâul e bun, verde ca o mătase. De Paște n-or să se vadă corbii din lan... Semn bun, de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unul dintre beizadele lui, Constantin sau Ștefan. Spătarul Mihai îl prinse la timp pe marele stolnic Constantin ca să nu se prăbușească jos ca un mal. Vodă Ștefan se repezi să-l ajute și amândoi, susținându-l, îl așezară într-un jilț. Bătrânul respira greu, fără să poată scoate nici un cuvânt, fața îi era roșie vineție, iar buzele palide tremurau sacadat. — Neică Mihai, să-l tragem colo spre laviță, să-l întindem pe spate. Aș, nu, ajută-mă să-i țin capul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
avem dovezile strânse. Vodă zâmbea stânjenit, marele stolnic își revenise cu totul, intrigile și urzelile fiind viața lui, iar spătarul Mihai apreciind că și de data aceasta sforile va trebui să le tragă tot el, se lăsă greoi într-un jilț, pecetluindu-și gândurile în spatele buzelor strânse. Se gândeau cu toții cum să facă. — Banul Constantin Știrbei..., șopti pe gânduri marele spătar. — Da, da, Constantin Știrbei, se bucură stolnicul, pentru că într-o clipă înțelese că acesta era omul de care aveau nevoie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu țeava de argint neînchipuit de lungă și scuturi din piele tăbăcită într-un anume fel, semănând cu cele ale bașbuzucilor cu care Mahomed al II-lea cucerise Constantinopolul. Călugărul zări într-o străfulgerare toate acestea, dar și cele două jilțuri din mijlocul odăii, pe care stăteau Constantin Brâncoveanu gol până la cingătoare și beizadea Constantin îmbrăcat într-un fel de cămeșoi de pânză albă. În jurul lor câteva femei cu fețe grave încercau să rupă bucăți de pânză. Se apropie cu ligheanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
durerea sufletului meu este atât de mare, încât pe cea a cărnii nu o mai simt. Când termini cu așchiile din picioarele mele, încearcă să-i liniștești durerile lui Constantin, coconul meu. Pe urmă să pui să mă ridice cu jilț cu tot și să mă ducă într-o odaie tainică, am să-ți încredințez suferințele cugetului meu... De dormit, nu pot dormi decât tot în jilț, pentru că după cum vezi m-au ars cu flacără și pe piept și pe spinare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
liniștești durerile lui Constantin, coconul meu. Pe urmă să pui să mă ridice cu jilț cu tot și să mă ducă într-o odaie tainică, am să-ți încredințez suferințele cugetului meu... De dormit, nu pot dormi decât tot în jilț, pentru că după cum vezi m-au ars cu flacără și pe piept și pe spinare și nu mă prea pot culca. Atunci a intrat în odaie doftorul trimis de preafericitul Hrisant al Ierusalimului. S-a uitat atent la ce făcea ieromonahul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i șopti ceva. — Bine, bine, ai dreptate, mă ocup eu de tânăr. Ai dreptate, măria sa se ține să nu țipe ca să nu-l sperie. Așa este, nu este bine să ții doi suferinzi în aceeași încăpere... Două slugi ridicară puțin jilțul în care sta vodă atât cât să nu atingă covoarele de pe jos și-l cărară într-o odaie ce da cu ferestrele spre miazănoapte. Doamna aduse apă în căni de porțelan, lighene de aramă curate, feșe albe din pânză de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se îndreptă spre lavița pe care sta Ștefan, se aplecă în fața lui și-l sărută pe frunte. Ieși spre cuhnie. O întâlni pe doamna Marica, o binecuvântă, încercă să o liniștească spunându-i că vodă se odihnește, așa stând în jilț, pentru că rănile se vor vindeca mai repede dacă vor sta în adierea vântului. — Doar să nu se așeze vreo muscă, adăugă el zâmbind. Doamna Marica îl privea nedumerită, cum iese în bătătură, cum își dezleagă măgarul care fusese priponit de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai iubit, e tare greu, grea caznă a cugetului, dar cum este când i au legat în această vânzare pe toți ai tăi, te-ai întrebat? O să-ți cer ceva, părinte, ceva ce nu se cuvine: apropie-te, îngenunchează înaintea jilțului meu, scoate-ți potcapul, așa... Mâinile cu degetele vinete, aproape negre, ale domnitorului se lăsară pe creștetul monahului. Lacrimi cât boabele de rouă se prinseră de pletele-i albe. Clipele treceau măsurate de bătaia inimilor lor. — Iartă-mă, sfinția ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
te în firesc. Nu ești singur. O să încerc să veghez în rugăciune alături de măria ta. Dăruiește-mi încrederea măriei tale. Așa să ne ajute Dumnezeu! Călugărul făcu asupra suferindului semnul binecuvântării și ieși. Din cadrul ușii mai aruncă o privire spre jilțul voievodului său și i se păru că zâmbetul lui nu mai era atât de trist. Nu închise ușa de tot când auzi strigătul lui: — Doamne Iisuse Hristoase, și ce o să fie dacă o să izbândesc pe lângă turci cu aur? Și nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
boierul Ianache Văcărescu. Adunând hârtiile, preafericitul Hrisant uitase de ceasul prânzului, uitase și de necazul său cu percheziția, prinsese din vorbele ienicerilor care făcuseră descinderea amănunte despre torturile la care erau supuși Brâncoveanu și Ianache Văcărescu. Imaginea voievodului, țintuit în jilțul său fără spetează, cu picioarele sângerânde, cu pielea de pe spinare și piept arsă la flacără nu-i putea ieși din minte. Nu mai rămâne decât rugăciunea. Trebuie trimiși la Athos și în Sinai frați care să poruncească de la noi rugăciune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl dă naturii, ca musca din fabulă!), i-am permis să se îmbrace și să stea liniștită. După două ore, care au trecut greu, dar pe care mi le-am impus departe de ea, m-am întors. Stătea într-un jilț de trestie în odaia de primire, cu un empire de culoarea liliacului, care-i accentua paloarea și ofilirea. Acum era mai puțin frumoasă. Dar niciodată nu-mi fusese atât de scumpă femeia aceasta, pe care în alarma mea exagerată și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
eternă de acuma nainte, lăsată de ea. Mi se părea că ofensez cu zgomote vulgare muzica amintirilor. Am pus mâna pe toate câte știam că trebuia să le fi atins ea, am stat pe unde obișnuia să stea ea, pe jilțul de trestie, pe capătul canapelei din odaia de primire, cu fiorul că ocup în spațiu locurile pe care le umpluse ea cu ființa ei. Apoi, conștient de îndrăzneala mea irespectuoasă, m-am dus în camera ei de culcare. Aș fi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-i și acu’. Nebunia Făcea minuni părintele Ștefan din Joseni, Buzău. Fusese persecutat de Securitate grozav. La poarta lui, erau oameni, mașini din toată țara. Și era strict pe timpul lui Ceaușescu. Cu mare greu am intrat. Preotul stătea într-un jilț, că avea picioarele zdrobite de securiști. Ne-a zis pe nume. «Tu, Niculină, stai acolo, tu, Ioane, pe scaunul celălalt...» De unde știa cum ne cheamă? Îi dădeai un kilogram de zahăr sau miere de albine. Mierea o amesteca cu sfântu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pe cel care vă chinuie, i-ai crăpa capu’ cu un pietroi...» Chiar așa zisese când am ieșit pe poartă. Când am ieșit, venise și Securitatea să alunge oamenii: un GAZ verde. L-au scos doi vlăjgani pe părintele cu tot cu jilț să-l puie-n GAZ și să-l ducă iar la București. Nu mai pornea GAZU’! Au oprit un autobuz să-i facă pornire. N-a mai pornit nici autobuzu’. «Tu, femeie, mi s-a ridicat tot păru pe mine
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
trufie. Dacă i se spunea că nu a făcut bine o masă, abia atunci se bucura. Își chinuia trupul aidoma Sfântului Calinic de la Cernica din secolul al XIX-lea: nu stătea niciodată pe scaun când mânca. Așa cum Calinic dormea în jilț. Biserica e unică în România fiindcă este singura cu hramul “Sfânta Mironosiță și Întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena”. Biserica nouă a fost terminată în 1943. Părintele Arsenie a absolvit Facultatea de Teologie, iar acum este student din nou. L-am
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mai devreme sau mai târziu ajung În cel mai bun caz la Închisoare, dacă nu drogați și terminați fizic și psihic În canalele străzilor. Asta este "democrația" mult visată de tinerii noștri și susținută prin toate mijloacele de cei din "jilțuri", ca nu cumva să Înceapă să se clatine ceva din "piramidele bunăstării lor personale", constituite așa de greu din sudoarea plebei a "simplului cetățean". Au dreptate "aleșii noștri prea iubiți", simplul cetățean nu simte și nici nu gândește așa de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Întreb; pentru o prostie de tineri fără minte. Dar reprezentanții "justiției" au uitat că au trecut și ei prin vârsta aceasta și că au furat și ei măcar un măr de la vecini. De! Ce să-i faci?! Acum stau pe jilțuri și Împart dreptatea, dar te Întrebi, pe drept cuvânt: a cui dreptate și pentru ce? Vă spun eu, dragilor: "dreptatea" acestor "vremi de bejenie și restriște", care se proclamă "democrație". Rezultatul?! Simplu: unul dintre acești copii a devenit ceea ce au
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
aerul umbrit ; poți de acum să presimți întunericul, care este pe aproape. Obișnuit, la această oră, ceaiul ar fi trebuit servit, dar ce nesuferit de prost se poartă toți când nu se simt supravegheați ! Sophie dă să se scoale din jilț, astăzi s-a simțit mai greoaie ca de obicei și, de câteva zile, își târăște piciorul stâng. Ai răbdare, puiule, ai răbdare... Câteva zile doar, și-ai să scapi... Și-ai să mergi la fel ca mai înainte, i-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care nici nu știe ce rău îi vine ! Iat-o cum se face a fi surprinsă când dă cu ochii de Titi Ialomițeanu, care, bietul de el, roșește, ea însă - bineînțeles ! - râde, se evan tează, merge să se instaleze în jilț la locul ei, mai lipsește s-o vezi că-și scoate din coșuleț broderia de mână ! Ba nu, se grăbește să intre în conversație, de la o vreme se pricepe teribil în politică ! Dar să fie ea în locul Sophiei, să îndure
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să plece, încât, ajungând prea târziu, să mă întreb dacă n-a fost o simplă halucinație a auzului. Stăruind să rămână în tenebroasa ei pelerină cu glugă (mărturisindu-i gustul demodat romantic de fetiță provincială), Sophie se instala tăcută în jilț, în colțul cel mai depărtat de gheridon, cheltuindu-și numai prin lacome și furișe priviri dorințele de aventură ale sufletului ei, tânăr și cuminte. Nimic n-ar fi putut-o opri să apară timidă în fața ușii, mereu la aceeași oră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
madamei Ana se mută în mijlocul camerei, apoi lângă măsuțele cu picioare înalte, lângă șemineu. Pe fiecare dintre ele ea așază un candelabru cu cinci brațe și, după o mică ezitare, pentru că afară este încă lumină, aprinde lumânările de stearină. în spatele jilțului doamnei Mironescu, lumina pâlpâindă scoate la iveală un postament alb, rotund ca o coloană, și, așezat pe el, un bust de zeu antic. Un Poseidon, un Jupiter tonans ? Iarăși pașii moi ai madamei Ana, încetineala gravă cu care mâinile se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de manifestanți ? O indignare mai mare decât merită incidentul face să tremure vocea doamnei Mironescu. Cum domnul Ialomițeanu se mulțumește să râdă, amfitrioana se ridică, agasată, ciugulește un fursec de pe măsuța de servit ceaiul, apoi merge să se așeze în jilț, în colțul opus al salonului. — Poate că de data aceasta să fi învățat și noi câte ceva ! Am auzit că s-au făcut trăsuri de ambulanțe și de farmacie, că s-au adus, în fine, sterilizatoare și etuve. Ba chiar că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]