1,385 matches
-
melodii de dor. Atunci, vioara lui plângea cu note picurate în suspinuri, se tânguia la atingerea ușoară cu arcușul. Cu note înalte sau abia șoptite, arzătoare, făcea declarații de iubire, pentru ca apoi, să zvâcnească prin note zglobii, șugubețe, în arabescuri jucăușe. Și ce voce minunată avea!.. Cum ducea el arcușul pe corzile viorii! După cum erau cuvintele cântecului, arcușul aluneca lin pe corzi, ca o dulce mângâiere și vioara îi răspundea alintându-se drăgălaș. Apoi, la o zvâcnire fermă a arcușului, bărbătească
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
EUFONIE PARADOXALĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cine în afara iubirii ar avea destulă delicatețe să poată trezi un copil soarele se rostogolește de la o noapte la alta la fel de înflăcărat la fel de jucăuș Doamne cum să atingi epiderma cerească a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame sufletul nu se poate hotărî cele două brațe Denis și Laurențiu cele două speranțe gemene Laurențiu și Denis
EUFONIE PARADOXALĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372337_a_373666]
-
Spre tărâmuri acoperite de cântec, Și așteaptă primăveri de-un verde aprins să se înnoade în suspin. Viața albastră! Acopre-ma de neliniștile ce se preling, Prin unghere de amintiri rănite. Du-le în munți și acopera-le în uitare. Surâs jucăuș! Promite-mi veri de basm, Prin grădini pline de roua copilăriei. Citește mai mult Vântule hoinar!Du-mi gândurile înaripate,Spre tărâmuri acoperite de cântec,Și așteaptă primăveri de-un verde aprins să se înnoade în suspin.Viata albastră!Acopre-ma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
aleasa, fiule? Nu mă mai fierbe, mor de curiozitate... - Ghici, mamă, stă în Colț, undeva pe lângă părintele Nicolae, mai jos de povarna Sfinției sale. Ochii mamei se măriră, privind ațintiți într-un punct fix al camerei, pe a cărei fereastră razele jucăușe ale soarelui băteau peste trupul lui Nicu, învelit în pătura din lână în romburi. Un moment de tăcere se așternu peste atmosfera din dormitorul băiatului. Nicu aștepta curios, cu ochii îndreptați către mama sa, să pronunțe un nume, chiar două
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
evocarea tradițiilor devine amplă, duioasă, sub pana memoriei afective : Ies chipuri dragi din nebulozitate... Boabe de rouă se-agață de pleoape``... (De Sfintele Paști). Din aceeași linie se desprind portretele : grava imagine a lui Eminescu, Măritul Domn al poeziei românești, jucăușa figură a Emiliei, emblematica prezență a poetului Octavian Goga, blânda lumină a mamei, așezată într-un poem superb, în care tensiunea interioară e ascunsă cu discreție în dor și farmec: ``Inima-mi, ceas curgător pleacă-n trecut/ Să te găsească
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
Să oprim chinul trecerii vremii, Amintindu-ne ce-a fost frumos. Când iubirea devine povară Și privim înspre mâine tăcuți, Să renască în noi primăvara... Să ne-ntoarcem, iubito, în munți!... La cabana iubirii e soare, Focul arde-n cămin jucăuș, Ne așteaptă, cuminți, blânde fiare, Apă bând din al mâinii căuș. Noi!...Vom arde, în noi, ce-i povară, Renăscuți, răbufni-vom spre cer... Vom opri chinul trecerii vremii, Împletind nopți de-amor cu mister. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din
CÂND IUBIREA... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372919_a_374248]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > UN ZBURĂTOR Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un zburător Închisă e fereastră și falduri jucăușe de perdea Învăluie molatec făptura-mi, de gânduri ostenită; Stelele cern în noapte priviri pe munți de catifea... Iar vântul nu mai cânta, și luna-i adormită. Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amare Descaleci azi din vise, înfășurat
UN ZBURĂTOR de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372953_a_374282]
-
-i dau bucate din desaga lui, În poală, merindea mea săracă Stropită -i cu lacrima cerului . Perdele sunt unse cu lumină Suflare lină, lucie , sfioasă, Coboară pe fruntea dimineții Și leagănă-armonii prin casă. Uimită stau, privesc cu nesaț, O rază jucăușa furată de vânt Ce- mi lunecă domol pe braț, În priviri , în suflet și -n gând. Se desface -n flăcări de petale, Prelung, mângâios și-ncet, Lăsându-și bucatele-n tindă, Cu taraf, mă invita la zaiafet. Băurăm la masă
SOARELE MEU de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372996_a_374325]
-
desfăcu capsele sutienului, lăsând liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg, mișcându-și cu frenezie într-un ritm alert șoldurile lângă trupul atletic al tânărului. Doamne, ce dor îmi era să ating o femeie frumoasă ca tine, să o mângâi și să o
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
liniște senină se așterne pe fruntea ta. Respirația devine liniștită. Zâmbești, semn că acel copil nevinovat din străfundurile ființei tale se bucură de dansul îngerilor ce-ți ocrotesc somnul! O sărutare adie abia simțit pe tâmpla ta, ca un fluture jucăuș. Tresari și obrazul tău se răsfață in dantela inimii. Surâsul cuminte este geana din dansul norilor. Să admirăm genialitatea formei în puterea naturii, limpezimea apelor, în șoapta vântului. Mediul înconjurător e o enigmă pentru noi. Plin de culori pastelate si
DANTELA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371253_a_372582]
-
bogată, cu iz de rășină. Îl găsea dimineața, în ziua de Ajun și îl admira extaziată. Era o frumusețe! (Se pare că avea bun gust Moșul ăsta, chiar așa bătrân, cum se spunea că este!) Plin de globuri ce sclipeau jucăușe, de beteală multicoloră, de beculețe și bomboane de ciocolată, care îi făceau cu ochiul din staniolul viu colorat, era minunea așteptată de Călina cu sufletul la gură, în fiecare an, când venea iarna. După ce mai crescuse și era deja „domnișoară
DAR DE CRĂCIUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344807_a_346136]
-
voal străveziu lasă să se vadă, precum mantaua lui Gogol, îmblânzirea convulsiilor lăuntrice, domoale, toate fiind, parcă un act de exorcism: „Albă domniță, ți-ai prins viscolu-n păr/ Și ochii tăi adânci cern din priviri// Fulgi albi de nea ce jucăuși aprind/ Lumini care se pierd în străluciri”. (Iarna). Fizionomia autentică a aceste poezii nu bate totuși la ochi. Actul ei de naștere ne amintește, doar, de registrul liricii lui Radu Stanca. Melancolia, imageria ambiguă, ne dezvăluie un romantism fantast cu
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345754_a_347083]
-
nins. . . Cinci ani, un dor în cascadă, Noapte și zi, m-a învins! Cad primii fulgi de zăpadă, Iarnă, te-aștept ca să vii, Ca într-o veche baladă, Pe-un derdeluș cu copii. Cad primii fulgi de zăpadă, Zburdă sprințari, jucăuși, Viscolul, palmele-și freacă, Râs șuierat . . .,,Vin acușșș!”. Cad primii fulgi de zăpadă, Hainele iar devin mici, Baba, o chem să mă vadă, Ultima dată pe-aici. . . Doamne, puțin mă mai lasă Să pot șopti prin ogradă, Lângă cei dragi
CAD PRIMII FULGI DE ZĂPADĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345854_a_347183]
-
ucise, de luciul metalului pe care nimeni nu-l poate stăpânii. A folosii, nu poate fi efectul obiectului, decât de către acela care a construit, pentru nivelurile timpului. Restul nu-i decât praf, în colaps de destine. Un zmeu colorat și jucăuș, pe aripile vântului, duce zâmbetul și fericirea unui băiețaș către cer și soare. Puștiul cu pieptul bombat, cu ochii care cuprind de sus prin zmeu întreaga lume, sare și alerga pe malul apelor omului. Un peștișor colorat, stă pictat, la
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
patul in care se afla: „Mă bucur că ați venit doamnă!". O bucurie fără de margini cuprinsese sufletul meu nevenindu-mi să cred că cea care îmi vorbea era insăși doamna Müller. Avea un zâmbet frumos și fața îi strălucea. Ochii jucăuși ca două mărgele se uitau cu recunoștința la mine. De atunci am început un program intensiv prin care lucram mult împreună. O voce slăbită de boală dar suavă a continuat să silabisească cuvinte. Prin exerciții logopedice ajunse-se să formeze
O INIMĂ PENTRU CEI CE SUNT CU NOI, DAR TRĂIESC ÎN LUMEA LOR de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346027_a_347356]
-
voal străveziu lasă să se vadă, precum mantaua lui Gogol, îmblânzirea convulsiilor lăuntrice, domoale, toate fiind, parcă un act de exorcism: “Albă domniță, ți-ai prins viscolu-n păr/ Și ochii tăi adânci cern din priviri// Fulgi albi de nea ce jucăuși aprind/Lumini care se pierd în străluciri. “( Iarna). Fizionomia autentică a aceste poezii nu bate totuși la ochi. Actul ei de naștere ne amintește, doar, de registrul liricii lui Radu Stanca. Melancolia, imageria ambiguă, ne dezvăluie un romantism fantast cu
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
IV-a : limpezimea din priviri este greu de ținut în frâu de sufletele gata oricând de-o nouă șotie ! Mâinile surâd înainte de-a apuca creionul sau stiloul : una vreți voi și alta facem noi ! La întretăierea celor două fantezii jucăușe Dio se întreabă ce va țâșni din paginile albe : cine știe ce monstru cosmic ori Chipul Blând al Lui Dumnezeu ? Mâinile chicotesc printre imagini și cuvinte. Un băiețel a ieșit cu mașinuța taman printre norii colegului de bancă : - Accident ! Accident . mi-ai
DIO ÎNTRE SECETĂ ŞI IARBA VERDE DE ACASĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347759_a_349088]
-
noapte n-a visat nimic, era prea obosită să mai poată și visa, o cuprinsese o oboseală plăcută, stenică, care-o pusese jos ca pe un copil și-o plimbase prin raiul somnului dulce. Se trezise dimineața cu câteva raze jucăușe cu lumina lor orbitoare, care dăduseră năvală prin perdeaua transparentă, jucându-se pe ochii ei somnoroși. -Ce face Veronicuța? - o întrebă Micle care se sculase și-și aranja niște hârtii la masă. -S-a trezit, domnule! - îi răspunse ea veselă. -Înseamnă
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
mere-mbujorate ca-n Eden, Sau alte dulciuri policrome, Și inima-mi scrie-un poem. Romanțe îmi cântă din arcușuri Și-mi picură în suflet dor, Valsuri mă-nalță în zboruri, Ce tainic mă pătrunde un fior! Mă-nlănțuie-n pasteluri jucăușe, De frunze ce pică pe alei, Îmi dă să sorb din căușe, Apa vie din izvorul ei. O vrajă fără vrere mă cuprinde Și plâng și râd că-i toamnă iar, Îi spun un bun venit și-ntreb de unde, A
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
se arcuiau poduri de lemn, prin scândurile cărora Ana, oprindu-se, putea să vadă sub pașii săi temători, cum apa se învolbura bolborosind în jurul pilonilor, smucind puternic bărcile acostate în apropiere și-apoi se desprindeau aruncându-se-n vad în jucăușe cercuri rotitoare, ca să curgă apoi lenevindu-se mai departe, spre balta ce se ghicea a fi foarte aproape în spatele caselor, din care seară de seară, un adevărat concert de broaște, se făcea auzit acompaniindu-i somnul. Din loc în loc, șirul
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
căuta suprema floare, Pe câmpii, cât cuprinde zarea. Nu închideți cercul iubirii, Lăsați gândul în mișcare, Căci în calea fericirii, Nimic nu o să-l doboare. Nu luați copiilor jucăria, Nu puneți sufletului cătușe, Lăsați-l să poarte nostalgia, Acelor gânduri jucăușe. Referință Bibliografică: LĂSAȚI... / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1580, Anul V, 29 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
LĂSAŢI... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348951_a_350280]
-
din nou în somn, simțise ceva neobișnuit și apoi chiar și văzuse - cu ochii minții - cum în jurul capului său, se roteau șase, sau poate șapte scame de lumină aurie. Primul impuls fusese cel de spaimă, dar curând, privindu-le zborul jucăuș ca și cel al fulgilor de nea, înțelesese că nu este în pericol și că nimeni și nimic din ceea ce vedea, nu-i dorește răul. Doar că o tristețe inexplicabilă începea să-i îngreuneze sufletul. Și scamele de lumină continuaseră
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care pătimise atâtea. Se străduia să îndepărteze pânza străvezie ce-i juca în lumina ochilor ca un mănunchi de raze irizate, din mijlocul cărora se revărsau scântei jucăușe, a căror strălucire deforma obiectele din jur, dar îi era imposibil: mâinile nu-l mai ascultau, înlemniseră și nu putea să-și șteargă nici sudoarea ce-i năclăise fruntea. Și-a mișcat trupul înainte și-napoi ca să se poată elibera
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
l-a umplut cu apă pe cel mare, Apoi, pe cel micuț, tremurătoare, Cu țuică de Văleni, că mirosea, De o sorbeam din cap până-n picioare, Și dintr-o cutiuță mititică A scos, ca să-l vedem, un viermișor Vioi și jucăuș (în viață-adică) De îi purtam, săracului, chiar pică Din gelozie, tot mișcând ușor În mâna ei, nu zic ce bucățică(!) “Și-acum, hai să vedem dac-o să moară!” Ne zise ea, dând drumul la falit În păhăroiul ochi cu apă
EFECTUL MORTAL AL ALCOOLULUI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346273_a_347602]
-
știam că vacanța-i aproape, cu toate bucuriile ei... Și ce cald și bine era la gura sobei, lângă bunicuța care spunea povești cu feți-frumoși, balauri și Ilene-Cosânzene de mă lua somnul, privind la focul ce ardea mocnit, cu limbi jucăușe...Când mă trezeam, în toată casa mirosea a cozonaci și-a scorțișoară și-o muzică de colinde îmi umplea sufletul de bucurie iar bunica îmi spunea: - “Ia fugi și uită-te pe geam...” Și-afară... ce să vezi...totul era
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]