988 matches
-
plata, s-a zis. — Nu pot, don Urbistondo, a răspuns. N-am parai. — Cum să n-ai, dac-ai avut data trecută? i-am răspuns cu prima poștă. Scoate lovelele dân salteaua care tre să fie ca cornu abundenței. Pă jumate dificultos la vorbit, mi-a răspuns târziu: — Marafeții nu iera ai mei. I-am scos din casa dă la firmă. L-am privit cu uimire și scârbă. — Stau, adicălea, dă vorbă c-un manglitor? am Întrebat. — Da, c-un manglitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-l sâcâi cu cinebijuteria. Cu aia, i-am luat luat peatra dă pă inemă. — Domne, i-am zis, vin ca domn să scuip o trosneală. Ai să socoți singur cât face; În ăl mai rău caz, mă consol pă jumate cu siguranța că mi-am făcut datoria. Mă inspiră, Îți sunt veridic, pruritu că o să câștig pretenia la toată S.U.P.A. Domnu Farfarello mi-a răspuns: — Laconism ie numele la cum să câștigi pretenia asta. Că ț-au tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai uitat o dată În program, scria Rourke, am așteptat genericul final, nu-mi venea să cred, eroul Înecat În mușchi, cu gîtul gros și trăsături de intoxicat nu mai avea absolut nimic din tînărul din orhideea sălbatică și nouă săptămîni jumate, poate așa, cu multă bunăvoință, extrem de vag, un fel de expresie rămasă aninată de colțul ochilor, dar asta ar fi putut-o avea oricine altcineva, și totuși, da, el era, scria pe ecran. Se transformase, cu adevărat, din nou În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-mi-l pe Dudley. Spune că Dudley Smith a fost partenerul tău. Vincennes se lăsă pe vine. Restaurantul bubuia: milioane de glasuri. SÎnge pe galantar. Ed se gîndi la David Mertens. O străfulgerare - școala de la studiourile Dieterling, la un kilometru jumate de casa lui Billy D. — Abe nu-ți mai poate face rău. Kikey Începu să se Înece. — Abe... — Ba Încă poate, ba poate... Se pierdea. Tomberon Îl izbi În piept. — Nenorocitule, dă-ne ceva! Kikey murmură și scoase de la gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oprit în bezna tunelului, nu cred că parcursese mai mult de trei, patru sute de metri. Imediat ce s-a oprit, s-a simțit cum tensiunea din vagon crește. Nu cred că am stat așa mai mult de un minut, un minut jumate, dar părea deja o veșnicie, și când trenul a început să se târască din nou pe șine, pe toate fețele se citea clar un sentiment de ușurare. Dar n-a durat mult. După doar câteva secunde, frânele au scrâșnit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că asta se Întâmplă nu pentru că ar fi toate ocupate, ci doar pentru că era dificil la ora aceea târzie să Închiriezi un avion. — Și ce s‑a Întâmplat? Nu‑mi puteam Închipui un sfârșit fericit la povestea asta. — Pe la unu jumate a acceptat În sfârșit ideea că n‑o să ajungă acasă În noaptea aceea - nu că ar fi avut vreo importanță, că fetele oricum erau la tatăl lor, iar bona era prin preajmă toată duminica dacă era nevoie de ea - așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
verzi. — Nu s-au rupt, nu-i așa? Întrebă el. — SÎnt frumoși! zise Viv, atingînd florile albe ca un mugur tare, rochiile lor de balerină. De unde i-ai luat? — Trenul s-a oprit patruzeci și cinci de minute, și aproape jumate din tipi au ieșit să fumeze. M-am uitat pe jos, și erau acolo. Mi-am zis... ei, m-au făcut să mă gîndesc la tine. Ea Își dădu seama cît de jenat se simțea. Și-l imagină aplecîndu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
paharul, de parcă n-ar fi cutezat să răspundă. — Fată dragă, Îi zise Binkie lui Mickey, pentru că veni vorba de scoaterea cadavrelor, ai auzit ce s-a Întîmplat echipajului de la Stația 89? Fritz a bombardat un cimitir și a lovit mormintele. Jumate din sicrie au fost aruncate În aer. Kay o trase pe Helen aproape de ea Încă o dată. — Nu știu, nu sînt sigură, zise ea foarte Încet, de ce prietenii cuiva trebuie să se placă doar pentru că sînt prietenii cuiva, și totuși te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lustre au căzut și s-au făcut țăndări. — Din ce mi-ai spus, credeam că locul este aproape gol. De ce oare proprietarii nu vin să-l repare sau să-și ia lucrurile? — Cred că n-are rost, zise Julia, de vreme ce jumate din el e distrus. Probabil că femeia stă undeva la țară, pitită la rude. Poate că bărbatul ei luptă, poate că-i mort. — Dar toate lucrurile astea frumoase! zise Helen din nou. Se gîndi la bărbații și femeile care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a sărutat pe Ics și-apoi, Pretinse și ceva dobândă Cerând vreo zece înapoi... Interesul bată-l vina Juna sexi, răpitoare, Cum râvnea noi orizonturi, Și-a ales un mire „mare”... Ani cam mulți, dar multe conturi! Nunta de aur Jumate secol căsnicie? Un palmares fenomenal Cu mici reprize de scandal Din cauză de gelozie.G.L.U.P.I. Ea despre el Are bani și are casă, M-a luat că sunt frumoasă, Dar când dragoste să fac, Am aflat că e
SUCCINTE NOTA?II DESPRE CULEGEREA DE FA?? by George Petrone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83944_a_85269]
-
data asta nu e vorba de bani mulți, doar de capitalul inițial. —Cât? —Cât să Încep producția și s-o pun pe picioare. —Cât vrei? Zece miare plus cheltuieli de dezvoltare și-ar mai fi și ambalajul. Să zicem treisprezece jumate. Nu ți-aș cere, iubita mea, numai că fluxul de lichidități e cam blocat la momentul ăsta. Nu-mi dau seama că mi s-a schimbat expresia feței, dar Îmi dau seama că asta s-a Întâmplat, pentru că-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
translucidă, iar printre coaste se pot vedea săculeții plămânilor. —Și ce greutate are copilul? Câte kilograme are, doamnă Shattock? — Nu sunt foarte sigură. 13-15 kilograme, cred. Când l-ați cântărit ultima dată? —Păi, a fost la controlul de la un an jumate, dar știți, e al doilea copil și la al doilea nu-ți mai faci atâtea giji cu greutatea atâta timp cât... —Și la controlul de la un an jumate câte kilograme avea? — Cum spuneam, nu sunt sigură, dar Paula mi-a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Când l-ați cântărit ultima dată? —Păi, a fost la controlul de la un an jumate, dar știți, e al doilea copil și la al doilea nu-ți mai faci atâtea giji cu greutatea atâta timp cât... —Și la controlul de la un an jumate câte kilograme avea? — Cum spuneam, nu sunt sigură, dar Paula mi-a zis că nu a fost absolut nimic În neregulă. — Dar ziua de naștere a lui Benjamin, bănuiesc că pe asta o știți? Insulta e atât de mușcătoare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Accentul meu semăna perfect cu al mamei. Nu-l puteam schimba, așa cum nici ea nu putea. Diferența era că eu nu voiam să renunț la el. Mai mult, voiam un accent american și mai pronunțat, chiar și la cinci ani jumate. —Mami, de ce spui mereu că toate cunoștințele noastre locuiesc în castele, când, de fapt, numai una are castel? — Pentru că celelalte au murit, draga mea. — Când? — De curând, în Războiul Celor Două Roze. Una dintre cunoștințele noastre chiar avea un castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un parteneriat și ar trebui să-mi vînd partea mea. Și-n afară de asta, pacienții mei au nevoie de mine. Trebuie să-i dezvețe cineva de Valium și Mogadon, să-i Învețe cum să-și ducă ziua fără o sticlă jumate de votcă. — Deci ești și tu pentru industria farmaceutică ce-a fost Ioana d’Arc pentru ostășimea engleză. — Așa ceva. Deși nu m-am imaginat niciodată În postura Ioanei d’Arc. N-aud destule voci. — Și soții Hollinger? I-ai tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
E pusă ca să-i ajute pe locuitori să-și găsească drumul spre casă. Uneori mai fac unii greșeala să plece de-aici pentru vreo oră, două. — S-or duce la cumpărături. PÎnă la Estrella de Mar e doar un kilometru jumate. — Dar puțini dintre ei se duc vreodată În oraș. La fel de bine ar putea locui pe un atol din Maldive sau În Valea San Fernando. Crawford opri mașina În fața barierei de securitate. Își scoase din buzunarul de la piept un card cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o parte corpul, dar nu renunțam la minte. Dincolo de pleoape, creierul funcționa, ținut în priză de plasa gândurilor. Carnea picotea, mușchii zvâcneau rar, necontrolat, puteai să mă piști de degete și n-aș fi simțit. Cu nervii era mai greu, jumate încremeniseră, jumate transmiteau în continuare semnale electrice. Porneam micul meu electromotor neuro-economic, care mă ajuta să trec ca o fantomă prin corpul amorțit. Șaizeci și cinci de kilograme moțăiau (doar v-am spus că sunt slăbănog!), păzite de câțiva microni de informație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
corpul, dar nu renunțam la minte. Dincolo de pleoape, creierul funcționa, ținut în priză de plasa gândurilor. Carnea picotea, mușchii zvâcneau rar, necontrolat, puteai să mă piști de degete și n-aș fi simțit. Cu nervii era mai greu, jumate încremeniseră, jumate transmiteau în continuare semnale electrice. Porneam micul meu electromotor neuro-economic, care mă ajuta să trec ca o fantomă prin corpul amorțit. Șaizeci și cinci de kilograme moțăiau (doar v-am spus că sunt slăbănog!), păzite de câțiva microni de informație. Puterea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
parcate anapoda. Călcam strâmb la fiecare secundă, cu fiecare respirație, bucuros că nu sunt descoperit. Mă simțeam ca un hoț urmărit de-o șleahtă de detectivi. Recidivistul „Sandu“. O singură persoană îmi spusese așa. „Vezi să fii gata până la și jumate.“ M-am uitat la ceas: 9.10. Am clămpănit din papuci până în baie și-am pus din nou lama pe față. Uram bărbieritul, era o obligație cumplită, ca mersul la piață. Dar acum îmi dădea o senzație proaspătă, de forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oricum, oriunde, dar mai ales în locurile de maximă vizibilitate, unde bărbații puteau interveni amabil și eficient, cu batiste și-odicoloane: la geam, pe ușile trăsurilor, în mijlocul unui dans, după perdeluțe, la cofetărie, în mulțime sau chiar pe cal (varianta Sadoveanu, jumate de secol mai încolo). Lucrurile începeau pe la 1837, și parcă nu mai aveau sfârșit. Rubiconda Zoe, sedusă și părăsită de Iliescu (nu, nu era vorba de președintele României!), se îmbracă în arnăut și spionează viața amoroasă a fostului amant, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lanț, cablul de la frână, niște pinioane; nimic. Poate le mai descopereai prin Obor sau la târg, în Vitan-Bârzești, făcute bucăți de la Pegasul lui tataia, dar cine să ți le pună? Ultimul atelier de reparații rămăsese chiar lângă uzina Vulcan; băteai jumate din București ca să ajungi la el, prin troleibuze și pe jos, cu bicicleta-n cârcă. Ăsta nici măcar nu mai apucase „Revoluția“, se închisese șandramaua prin ’87, se demola cartierul și oamenii nu știau cum să fugă mai repede din calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
juri că s-a deschis o expoziție Munch), iar pe picioare atârna obosit varicele, în globuri albastre-vișinii. Ajungeau la clase triste, cu degetele arse de nicotină. Nu le vedeai deloc așezate la catedră; dacă ai fi adus zmeură și zahăr, jumate din cancelaria din „Maiorescu“ ar fi produs o excelentă dulceață. Directoarea adjunctă te întâmpina cu niște picioare robuste, antrenate să facă față efortului administrativ. Sub comanda lui Milford, la ora 8 dimineața se încolonau pe holuri și-n cancelarie colegele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spre sticlele de băutură), plopii de pe vremea lui Carol al II-lea și, desigur, câinii vagabonzi. Primarul schimba porțiuni din oraș, ca piesele de Lego, dezinvolt, între ele: dăduse Bordeiul unui escroc, și-acum îl vroia înapoi, la schimb cu jumate din depoul Victoria. Strivise Armeneasca sub o clădire de birouri, iar lângă Sfântu Iosif aprobase un building modern, robotic, ca cyborgul din Aviatorilor: 19 etaje, 75 de metri înălțime. Proiectul se numea, ironic, „Cathedral Plazza“. Despre Crețulescu, se-auzea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din băieți mă rugase să aduc pompierul. Cuminte, l-am ascultat și-am pus mâna pe telefon, să sun la 981. „Nu, dom’ profesor, nu ăla!“, a râs șeful. După care a înhățat o sticlă de „Borsec“ de-un litru jumate, i-a înfipt cu-o șurubelniță trei găuri în capac și s-a apucat să stropească lipiturile încinse: „Ăsta-i pompierul, dom’ profesor! Scuipă apă, să nu ia foc instalația!“ În schimb, aveam o slăbiciune pentru scena cu frizerul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din sertar, o înfige-n priză și dă-i: vuuuum!, vuuuum!, de jos în sus și de sus în jos, în toate părțile. În două minute, erai ca la pușcărie. Te mai și ciupea de urechi, cu foarfeca aia groasă, jumate pieptăn, jumate foarfecă. Zicea pardon și te dădea cu-n pumn de talc. Am ajuns acasă ca un jambon fardat, m-a luat maică-mea la palme. A doua oară n-am mai intrat la Perla.“ „Gu-Guță!“, a confirmat Cezar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]