754 matches
-
realizat renașterea partidului socialist, după 1906, reconstituit fiind în 1910. Dar Ibrăileanu ignora aceste realități modificate și își nutrea în 1908-1909 aprecierile despre mișcarea socialistă pe prevederile programatice din 1885. Cât privește alăturarea socialismului pe același plan ideologic cu conservatorismul junimist eroarea nu e mai puțin evidentă. Dar despre aceasta nu mai insistăm aici, invitând cititorul interesat spre notele noastre de la paginile 115, 187. În Ianus Galuscus, alt tip din Rusaliile, Alecsandri a ridiculizat pe democratul în alt ipostaz, în ipostazul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
tinerii francezi și nemți, bonjuriștii și duelgiii erau chemați a începe și a urma fără descurajare solia lor civilizătoare". (Proză, p. 557.) ă Nicolae Bălcescu î 2 ă...î (Scrisori, p. 220, 231) 3 Teatru, I, p. XXV. numai tendința junimistă, care, necombătută de cealaltă, se accentuează din ce în ce. Rar acest om va mai scoate accentele de altădată: în Ginta latină, în Ostașii noștri, unde zice: "Am văzut visul cu ochii", adică visul de patruzecioptist 1 . * În celelalte privințe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cum se vede, în faza întîi e, ca și în privința limbii, comprehensiv, conștient de nevoile momentului, el își apără "sărăcia și nevoile și neamul" și, încă o dată, nu privește lucrurile de la "nivelul secolului al XIX-lea"... În faza a doua, junimistă, nu că dezvoltă cine știe ce idei contrare celor din faza întîi, dar nu mai găsim nimic din acele idei și simțim bine că, dacă încă poate tot ar face caz de condiția etică a operei de artă, în orice caz, nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
critică de frazeologia filozofiei de stat germane, ajungem la concluzia că Eminescu a făcut procesul noii organizații politico-sociale în numele intereselor acelor clase, deși, la o privire superficială, s-ar părea că Eminescu este un junimist care duce la extrem critica junimistă. În realitate, junimiștii au criticat o organizare politică, și critica lor a avut ca principiu, ca punct de plecare, interesele boierimii amenințate în viitor de cître liberalism, pe când critica lui Eminescu, pe lângă critica anomaliilor politice, făcută din punct de vedere
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
organizare politică, și critica lor a avut ca principiu, ca punct de plecare, interesele boierimii amenințate în viitor de cître liberalism, pe când critica lui Eminescu, pe lângă critica anomaliilor politice, făcută din punct de vedere reacționar (și într-aceasta el e junimist), a fost mai cu seamă critica unei organizări sociale, din punctul de vedere al intereselor claselor de jos, al claselor vechi, "pozitive", cum le zice Eminescu (și aici nu mai e junimist). Vom dovedi aceste lucruri. În privința problemelor sociale, Eminescu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
forțează nota reacționară. Dealtmintrelea, Eminescu se pare că a avut momente de "socialism", și oameni, aceasta se datorește în genere criticii, și nu soluțiilor propuse. (Și tot critica, iar nu soluțiile junimiștilor, au atras mulți tineri de valoare în partidul junimist.) Acele soluții, la ideal, erau: pentru Eminescu, reîntoarcerea la trecut (la care trecut?); pentru socialiști: societatea socialistă sau, mai bine-zis, "viitoare"... Dar nici Eminescu nu crede (în majoritatea articolelor sale) realizabil idealul lui, și nici socialiștii. Și Eminescu și socialiștii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ei, închi-puiește el niște nevoi sociale, cărora le decretează pe dibuite satisfacerea. El tot speră și nu obosește a spera că va face să rezulte de la dânsul o societate etc1. Iată exprimată, mai bine poate decât oriunde, critica "liberalismului", concepția junimistă, eminesciană și socialistă - și care este un adevăr - că formele, la noi, au premers fondului, că s-a importat o organizare politico 1 Momente etc., p. 320. socială, corespunzătoare unei altfel de societăți decât a noastră, unei societăți în care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în activitatea sa politică. Dar nu acesta poate fi metodul nostru, căci voim să ne întemeiem mai ales pe scrisele autorilor. Și dealtmintrelea, Caragiale n-a avut vreo activitate politică pronunțată. El a fost cândva, în vremea ce ne interesează, junimist, dar aceasta, dacă ne arată atitudinea sa politică antiliberală - lucru ce-l cunoaștem din opera analizată mai sus -, nu ne poate spune nimic în privința intereselor sociale ce au vorbit în satira sa, căci între junimiști, cum am văzut aiurea, pe lângă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cândva după 1890, a cochetat puțin cu socialismul. Mi se pare că a ținut și o conferință la clubul socialist din București. Aceasta ne-ar spune ceva: intelectualii de după 1880, reprezentanți ai intereselor claselor de jos, știm, au fost ori junimiști, ori socialiști, cum am arătat mai sus. Și dacă junimistul Caragiale a oscilat un moment spre socialism, poate am putea avea dreptul să concludem că el a fost un junimist de categoria a doua, de categoria lui Eminescu. La această
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vizită adesea acolo pe Gherea. Gherea ? i?a exprimat dorin? a de a edita un periodic literar, �Literatura ? i ? tiin? a�, la care urma s? colaboreze pe viitor ? i Iorga 55. Dar �n ciuda contactului lui Iorga cu marxismul �n anii de liceu, critică junimist? a sistemului rom�nesc avea o influen?? mult mai mare asupra perspectivei sale. Junimismul s? a n? scut din nemul? umirea �protipendadei� boierilor moldoveni, care sim? eau c? joac? un rol tot mai mic �n conducerea noului stat unit rom�nesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ia r? m�nea, dup? p? rerea lui R? dulescu? Motru, o caricatur? gigantic? a Occidentului, o situa? ie �n care Politicianismul a perpetuat din interese egoiste o �pseudocultur? �60. Iorga (că ? i Eminescu) a fost puternic influen? at de critică junimist? , cum au fost ? i R? dulescu? Motru ? i Simion Mehedin? i. Dar Iorga avea unele rezerve serioase: �n primul r�nd insisten? a junimi? tilor asupra separ? rîi complete a artei ? i politicii; �n al doilea r�nd, convingerea lor c? nici un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
de la 1848. Eminescu recuno? tea numai dou? clase pozitive �n Rom�nia: boierimea ? i, mai presus de orice, ?? r? nimea. Orice evolu? ie trebuie s? se bizuie pe ?? răni ? i s? fie organic?. Na? ionalismul s? u este legat de g�ndirea junimist? , dar el era mai pu? în elitist dec�ț cei asemenea lui Petre�P. Carp. Eminescu era mai apropiat de ?? răni dec�ț de boieri 64. Nu trebuie s? ne surprind? faptul c? el a fost descoperirea literar? ? i protejatul personal al lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
puternici profesori de istorie de la Bucure? ți: profesorul Tocilescu, profesorul Urechia ? i, mai ales, cea a profesorului Maiorescu, eminentul ideolog al Societ?? îi �Junimea�, care de? inea o influen?? cov�r? itoare �n cadrul Universit?? îi bucure? tene. Iorga era apropiat de ideile junimiste, �ns? conflictul dintre Maiorescu ? i el dep?? ea domeniul ideologiei. �n ochii lui Maiorescu, Iorga era �pupilul lui Gherea, protejatul lui Hașdeu ? i al lui Odobescu, acel Iorga care scrisese pentru ziarele adversarilor, un om de st�nga ? i, cel mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
96. Scrierea lui Iorga fusese acceptat? spre publicare de c? tre Academia Rom�n? de ? tiin? e, de? i nu a primit nici un ban. Au intervenit �ns? liberalii ? i Politicianismul, sus? în�nd c? �Nu trebuie s? public? m asemenea fleacuri junimiste�. Alian? a Iorga? Bogdan? Onciul continuă deci s? provoace gelozia profesional? a celorlal? i. Intrigile se interferau cu Politicianismul, Iorga fiind acuzat c? l?ar fi def? imat pe Mihai Viteazul ? i i? ar fi pream? riț pe fanario? i.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
chestiunii evreie? ți. �n cazul lui Cuza, nu există nici o ambiguitate sau etichetare �n privin? a antisemitismului, acesta constituind o obsesie pentru el. Profesor de Economie politic? la Universitatea din Ia? i, cu studii la Dresda ? i Bruxelles, Cuza era ? i el junimist. De? i exclus din partid din cauza excesivului s? u antisemitism, a continuat s? fac? parte din cercurile intelectuale ale Ia? ului. Iorga ? i Cuza au pornit la lupt? um? r la um? r. Am�ndoi erau intelectuali formă? i la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
descoperiri ale lui Xenopol, Iorga a sus? inut c? geto? dacii s�nt str? mo? îi rom�nilor, prin c? s?torii mixte contractate cu cuceritorii lor români; argumentele sale generale stabilesc locul poporului rom�n �n cadrul culturii europene. Tendin? ele junimiste erau foarte pronun? ațe �n istoriografia lui Iorga. El sus? inea c? feudalismul nu a fost un produs organic al societ?? îi rom�ne? ți, care era bazat? pe r? ze? i, fiind adaptat sub influen? a dezbin? toare a Ungariei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
dil? untrul Partidului Conservator pentru a bloca admiterea lui Iorga ca membru al societ?? îi �Junimea�, poate din meschin? rie sau din motive politice ? i ideologice. Totu? i, Iorga se apropia at�ț de mult de Maiorescu �n multe aspecte ale criticii junimiste a acestuia, �nc�ț unii �l considerau �un Maiorescu cobor�ț din Olimp�. Conflictele personale ? i ideologice nu explic? totul. F? r? �ndoial? c? individualismul lui Iorga ? i refuzul lui de a accepta autoritatea altcuiva au f? cut că adeziunea să la partid s
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
vol.�I, p.�186 54 N. Iorga, Amintiri din Italia, Giosu� Carducci, Bucure? ți, 1895, passim 55 O via?? de om a? a cum a fost, vol.�I, pp.�198-199 56�? tefan Zeletin �l consideră pe Titu Maiorescu cel mai important g�nditor junimist. Burghezia rom�n? ? i rolul ei istoric, Bucure? ți, 1925, p.�27 57 Cu sensul de �politichie�, �n care politică le aducea profituri celor care se angajau �n ea 58�Vezi lucr? rile lui E.�Lovinescu asupra Societ?? îi �Junimea� ? i cele ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
al identității noastre. În cultura română, a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, văzute prin filtrul unei sistematizări simplificatoare, reprezintă perioada a patru mari curente 1: liberalismul pașoptist al cărui reprezentant ar fi Bărnuțiu -, conservatorismul junimist al cărui reprezentant de seamă ar fi Maiorescu -, socialismul marxist al cărui reprezentant ar fi Gherea și naționalismul sămănătorist al cărui reprezentant de seamă ar fi Iorga (vezi și Vulcănescu, 1998). Influența acestora se va face simțită și în analizele
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
prielnice" (Lovinescu, 1997:254). Paradigma maioresciană 5 ne va interesa în mod deosebit de aici încolo, fiind elementul catalizator al "culturii critice"6 și factorul ce va conduce în cele din urmă la teoriile românești de filosofie socială și sociologie. Tradiția junimistă e preluată pe de o parte în granițele științelor sociale de Rădulescu-Motru, care declara: "Datoria fiecărui bun român este să critice această europenizare. [...] Titu Maiorescu a văzut în mod limpede falsificarea europenizării noastre de la început, și mai bine ca el
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
starea încălțărilor lui Nikita însuși. Și, mai mult, impresia produsă în areopagul subțirilor lumii de impardonabilul jest al celui care, să recunoaștem, produsese deja primul mare dezgheț în gerul stalinist. Scena pantofului totuși, nu?... 1 aprilie "Primează anegdota." Deconectanta formulă junimistă, deși numai de anecdotă nu e vorba. E un personaj ușor/ dacă nu de-a dreptul bizar (eufemizez pentru a numi de fapt o țicneală de-a binelea), cunoștință veche, fost condeier al partidului, care, culmea! cu scrînteala lui pe-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comune ale vremii într-un întreg oarecum armonios, caracterizat prin fluiditatea limbajului și acuratețea prozodică, situând astfel ciclul Resunete printre cele mai reușite versuri ale deceniului 1860-1870. Broșura Puține cuvinte despre coruperea limbei române în Bucovina (1869), scrisă de pe poziții junimiste, recomandă cunoașterea limbii populare pentru a contribui la tendința de individualizare a celei literare. Tonul pamfletar la adresa lui Aron Pumnul a atras replica vehementă a lui Mihai Eminescu, de unde o inimiciție de durată. P. a tradus versuri de Goethe, Heine, Emanuel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
191-192; Ciorănescu, Lit. comp., 187-191; Vianu, Opere, II, 199-201; Augustin Z. N. Pop, Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, București, 1969, 151-157; Mănucă, Scriit. jun., 128-148; Dicț. lit. 1900, 677-678; Dicț. scriit rom., III, 727-728; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 135-160. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
, cotidian politic și literar care a apărut la București de la 15 iunie 1889 până la 14 decembrie 1900. Editat în urma unei reorganizări interne a grupării politice junimiste, jurnalul înlocuia alte două cunoscute organe politice conservatoare: „Epoca” și „România liberă”. Director a fost D. Aug. Laurian, cel care înființase și condusese și „România liberă”. Noul ziar avea un mare aparat redacțional și redactori calificați, unul dintre ei fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
Conservator, va fuziona cu „Timpul”, în locul lor ieșind astfel „Conservatorul”. Din 1891 s-a interzis difuzarea gazetei în Transilvania, iar subterfugiul de a continua expedierea sub o denumire de circumstanță, „Gazeta nouă”, nu a reușit. Linia politică va fi cea junimistă, cu nuanțele impuse de conjuncturile politice și sociale. Dar C. avea și un program literar, într-un moment când „Convorbirile literare” își pierduseră din însemnătate și influență. Neformulat clar de la primele numere, acest program s-a cristalizat cu timpul. Spre deosebire de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]