1,051 matches
-
ienicer își trase sufletul, respiră adânc și-și drese glasul. În timp ce povestea, realiză că de fapt avea în fața lui pe cei mai mari oameni ai țării și că aceștia n-au intrat întâmplător în prăvălia lui, doar de dragul cafelei. — Știu, jupâne, povestea, mi-au spus-o argații de cum am ajuns de la Sibiu. Să-mi spui mai bine ce mai este nou la domnie, ce mai pune la cale măria sa doamna Maria. Hamie îndrăzni să-și ridice capul și să se uite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar Hamie făcu spre primul ministru un gest care însemna că așteaptă să-i fie plătită consumația. Brâncoveanu scoase punga, Hartofilax ieșea și el după cei doi Cantacuzini, mâna cu cele două monede tocmai atingea mâna umedă și rece a jupânului; acesta se plecă până în pământ și așa aplecat de mijloc ridică doar capul și șopti printre dinți: — Măria ta, să trăiești, măria ta... — Cum? — Am vrut să spun să oprești, măria ta, pentru o săptămână vânzarea grâului. Nu-i greu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să trăiești, măria ta! rostiră bărbătește aproape toți. — Să trăiți și dumneavoastră, cinstiți sfetnici! Se așeză pe jilțul sculptat frumos și le făcu semn și celorlalți să facă la fel. Își plimbă privirea de la unul la altul și remarcă surprins: — Jupân Ianache Văcărescu nu s-a întors de la Târgoviște? Boierii se priviră mirați între ei. Al doilea logofăt, care sta lângă grămătic, îndrăzni: — Măria ta, s-a întors. Este în spătăria cea mică cu domnia sa fostul vistiernic Constantin Știrbei. — Trimite pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ar taica, pe Matei îl fac boier la Doicești. Măi, țâcă, țâcă, dă-mi și mie o bucățică... și el, buf, cu piciorul dolofan drept în barba mea, cât sunt eu de vodă. Măi țâcă, te fac boier mare și jupân la nici doi ani! Da’ ce-o fi vrut Ștefan? Să nu mi spună că-și dorește altă jupâneasă, că astea nu se fac după vrerea fiecăruia... Când o face copila treisprezece, paisprezece ani, gata nunta. Ușa se deschise, lăsând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
amândoi obrajii. O înălță deasupra capului, zicând: — Tâta mare! Hai, dacă nu ți-e foame, du-te la culcare! Ba mi-e foame, măria ta, că n-am mâncat nimic de dimineață, că vreau și eu să mă ia un jupân tânăr și frumos. Așa zicea Tudora, că dacă mâncăm în Vinerea Mare, pleșuvește ginerică și-i crește burta ca la nașu Dinu. — Care Tudora? — Tudora, țiganca lui maica mare, aia de-a răposat când m-am născut eu. — Și cine ți-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Pe Ilinca au luat-o deoparte surorile domniei sale, ca să poată avea sufletul lui Scarlat liniștea de trebuință. L-am așezat la Mitropolie la Târgoviște. În primăvară am pus de i-au săpat pe piatră cam așa: „Supt această piatră zace jupân Scarlat vel paharnic, ginerele lui Io Constantin Basarab Voevod și fecior al lui Alexandru Mavrocordat, marelui dragoman al Porții turcești, tânăr încă, d-abia vârsta-i douăzeci și doi de ani ajungând, și un an și jumătate cu iubita soție
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vine războiul și urgia peste țară, boierii se unesc și fac scut domnului, când e pace și huzur o ia care încotro, se vând unii pe alții și toți pe domn, de parcă nu ar fi unsul lui Dumnezeu. Să plătească jupânii, să dea de greu și să le vină mintea la cap. Monologul voievodului continuă pe aceeași temă și, deși vorbele păreau că trec pe lângă marele spătar fără să-l atingă, obrajii acestuia deveniră palizi, iar pe frunte îi apărură boabe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu ar fi putut să se refere la unsprezece Constantini, câți au fost, și că ar trebui să mai existe un al doisprezecelea și ultimul... Vocea egală a voievodului, exprimând un oarecare regret, veni să spulbere vraja: — Ne-ai stricat, jupâne, plăcerea de a târgui. Nu suntem decât vo ievodul valahilor și osmanlâii mă silesc să le plătesc un haraci peste puterile noastre. Din totdeauna ne-au plăcut lucrurile frumoase, lucrate măiestrit, așa cum sunt cele pe care ni le-ai arătat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fostul mare spătar Mihai și, lăsând să-i scape din mână scrisoarea lui Corai, spuse: În zori s-a primit o scrisoare de la cel ce ne-a slujit cu credință îngrijindu-ne sănătatea, cinstitul Anton Corai - doftorul și prietenul nostru. Jupâni dumneavoastră, aș vrea să mă povățuiți de bine în legătură cu cele înfățișate în scrisoare. Dumneata, mare logofete, dă citire celor scrise ca să fie cunoscute de divan. Ștefan Cantacuzino, zâmbind acru, se ridică de la locul său, aplecându-se luă scrisoarea și pe măsură ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa fel Încât să-i poată controla pe amândoi. Dacă va fi cazul - i-a anunțat de la bun Început - vă dau Și coate ca să vă reveniți, În ultima vreme v-ați luat-o În cap, nu mă mai Știți de jupân. Auzind replica lui Gicu, Sandu ÎȘi trage o palmă peste frunte. Gicule, dragule, complectările tale sunt exact ceea ce ne trebuie la această sfântă masă bogată, Încărcată cu de-ale gurii, la băutură mă refer, că ea este temelie. Mâncarea este
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
bătrânești. Împrejur sta toți Elinii, steteau preoții și regii Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil pe Agamemnon suduindu-l zice "Cîne!, Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitată nu-ți rămâne. Las-tu, lasă măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi cazi tu odată-n labe, ș-apoi las că-ți viu de hac ". ANA: Bun, frumos! Dă-i înainte! sudue ca un muscal. MUȚI: Singură ai spus mamae, că Homer
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dacă-atîta o iubește... BIBI: Judecata totdeauna, decât dragostea-i mai sus": Asta-ai zis-o mai deunăzi... vezi țin minte ce mi-ai spus. ANA: (o sărută); Draga mamei... Ești de treabă... și înveți așa frumos Nu ca cela, ca jupânul îndărătnic și lenos. MUȚI: Spune mamă, cîte-i spune și eu totuși ți-oiu răspunde: Mintea, nu zic ba, frumoasă-i numai că eu nu știu unde-i. Dară vezi tu, mămucuță, eu vin iar la vorba mea: De eram Achil, pe Brizeis
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Martha, nu știa să facă afaceri. Știa și încă foarte bine... De unde ai dedus tu că se pricepea la așa ceva? Într-una din zile, mai precis pe 14 iulie 1793, cu adânci plecăciuni și temenele s-a prezentat în fața Marthei jupân Vanghelie boiangiul din Iași, care în drumurile lui către Schitul lui Tărâță a băgat de seamă că lângă mănăstire „adecă în margine satului, de la vale, lîngă drum, de pe care loc, neavînd mănăstirea nici un folos sau venit, l-am cerut eu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
conțină o rădăcină iranică, căreia dacii i-au adăugat o terminație din limba lor”. A doua serie de cuvinte continuă mai întâi împrumuturile iranice și celtice prin alani, iazici și celți, „după ce populația autohtonă se romanizase”. Astfel s-ar explica jupân „care se găsește sub forma zupan și žup la slavii occidentali sudici și la cei nordici, fără să poată fi explicat cu mijloace slave, cuvânt care este, după toată probabilitatea, de origine avară, ca și scrum, în timp ce cătun ar fi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
iți, 95 a iubi, 102 iute, 95 iuțeală, 95 înalt, 56 a încăpea, 95 a începe, 95 a îngrădi, 43 a îngurzi, 134 între, 46 întru, 43 a învăța, 135 jale, 45 jilav, 129 Jiu, 129 jivină, 129 jos, 145 jupân, 66 a jupi, 135 a jupui, 135 jur, 145 la, 44 labă, 48 lacăt, 131 lamură, 48 laș, 45 latin, 46 Latium, 46 laț, 45 laudă, 46 lauruscă, 129 a lăsa, 45 lăsătură, 103 lăstar, 129 a lăuda, 52 leah
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care va da dovadă, deși posibilitatea ca de la ,,centru" să i se ivească o nouă telegramă imperativă de ultim moment, este de ,,f.f" mare. Chiriac, din O noapte furtunoasă va continua să apere la fel de îndârjit ,,onoarea de familist" a jupânului Dumitrache, Nae Girimea, din D'ale carnavalului va continua să-și iubească și să își înșele simultan ambele amante care, la rândul lor vor fi la fel de ,,fidele" amanților ,,oficiali", iar Conu Leonida va fi întotdeauna obiectul admirației consoartei sale, căreia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
veșmântul contextual al referenților. Însă nu doar prin tentația echivalarii mentale a ridicolelor personaje caragialești cu noile și mult mai hidoasele specimene ("Pristanda, de pildă, e transformat în paznic de închisoare, Rică Venturiano în cerber și cenzor de ziare, iar Jupân Dumitrache în șef de cadre" și toți "te pot asupri, denunța, forța să-ți faci autocritica sau chiar băga la închisoare"25), ci și prin alte previziuni Caragiale poate să dejoace onorabilele manevre de asimilare a arsenalului său comic, în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu se pot susține până la capăt este ilustrat și de un "tablou sinoptic al tipurilor psihologice"24 din comediile și apoi din Momentele lui Caragiale, în care Pompiliu Constantinescu reducea multitudinea indivizilor la nouă categorii tipologice: Tipul încornoratului: Pampon, Crăcănel, Jupân Dumitrache, Trahanache. Tipul primului-amorez și al donjuanului: Nae Girimea, Chiriac, Rică Venturiano, Tipătescu. Tipul cochetei și al adulterinei: Didina Mazu, Mița Baston, Veta, Zița, Zoe. Tipul politic și al demagogului: Rică Venturiano, Tipătescu, Cațavencu, Farfuride, Brânzovenescu, Trahanache, Dandanache. Același tip
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Chiriac, Rică Venturiano, Tipătescu. Tipul cochetei și al adulterinei: Didina Mazu, Mița Baston, Veta, Zița, Zoe. Tipul politic și al demagogului: Rică Venturiano, Tipătescu, Cațavencu, Farfuride, Brânzovenescu, Trahanache, Dandanache. Același tip, în devenire: Ionescu, Popescu (din O scrisoare); Chiriac, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Spiridon (din O noapte): vezi scenariile postume publicate de d. Șerban Cioculescu (Revista Fundațiilor regale, iunie 1939). Tipul cetățeanului: Catindatul, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Conu Leonida, Cetățeanul turmentat. Tipul funcționarului: Ipistatul, Ipingescu, Pristanda. Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Tipătescu, Cațavencu, Farfuride, Brânzovenescu, Trahanache, Dandanache. Același tip, în devenire: Ionescu, Popescu (din O scrisoare); Chiriac, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Spiridon (din O noapte): vezi scenariile postume publicate de d. Șerban Cioculescu (Revista Fundațiilor regale, iunie 1939). Tipul cetățeanului: Catindatul, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Conu Leonida, Cetățeanul turmentat. Tipul funcționarului: Ipistatul, Ipingescu, Pristanda. Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
triunghiului conjugal, în ciuda individualizărilor care marchează semnificativele diferențe între Chiriac, Tipătescu, "Bibicul", Mitică Lefterescu (Five o'clock), Mitică (Tren de plăcere), Mișu (Cadou) ca ipostaze ale craidonului între Veta, Zoe, Mița, Didina, Mițele și celelalte adulterine ale schițelor, sau între jupân Dumitrache, Trahanache, Pampon, Crăcănel și ceilalți încornorați. Marca distinctivă a triadelor conjugale caragialești este ambiguitatea raporturilor dintre înșelători și înșelați. Situați, în mod obișnuit, în prima categorie, craidonul și adulterina pot ilustra, în special în O scrisoare pierdută, tipul păcălitorului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Rea. În timp ce "bagabontul" intră pe fereastră și provoacă involuntar scandalul furtunos, chiriașul din romanul lui Gib I. Mihăescu, aflat încă în stadiul de aventurier cinic, declanșează uriașul scandal și face din fuga pe fereastră "un ritual". Pe de altă parte, jupân Dumitrache este pe cât de obsedat de "onoarea sa de familist", pe atât de orbit atunci când are dovezi clare ale pierderii acesteia, în timp ce blândul Nisipoiu se transformă în inchizitorul soției pe baza inteligentei și rapidei asocieri de indicii încriminatoare. Onestul grefier
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mutații fonetice cu efect ilar. Același efect e stârnit de folosirea improprie a unor termeni. Ghiță e ,,scrofulos" la datorie, Cațavencu înțelege prin ,,liber schimbist", elastic în concepții, Zița se vaită speriată că fostul soț a intenționat s-o "sinucidă", jupân Titircă Inimă Rea îl acuză pe același individ că: N-o mai maltrata, d-le, măcar c-o vorbă bună" și tot el înțelege că prin legea sufragiului universal ,,se bate-n ciocoi, care mănâncă sudoarea poporului". La nivel morfologic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurdului de "situații" în poziția Catindatului care, deși muncește de doi ani într-un birou, sperând să fie angajat, este mulțumit că, cel puțin nu i se fac rețineri din salariul pe care nu-l primește, în siguranța cu care Jupân Dumitrache își încredințează "onoarea lui de familist" tocmai amantului soaței sale, în scena mulțumirilor adresate de Pampon și Crăcănel celui care-i înșală pe ambii. Obiceiul "mutatului" în case identice, de sfântul Dumitru, poate fi dat ca exemplu de absurd
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în izbucniri a căror violență se reduce la pălmuirea "infamului" (Amici, O infamie). Din această perspectivă, Ismail și Turnavitu trimit, mai degrabă, la referenți caragialieni din comedii, de pildă la Tipătescu și Pristanda, iar Algazy și Grummer la Chiriac și Jupân Dumitrache, la Brânzovenescu și Farfuridi, la Iordache și Girimea, deci la acele cupluri care, dezbinate, "scoase din țâțâni", ar putea reacționa în aceeași manieră bufon răzbunătoare sau autodistructivă ca orgolioasele personaje ale lui Urmuz. Relațiile de subordonare dintre personajele caragialiene
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]