1,011 matches
-
erau lipsiți de cele mai elementare drepturi ale omului care în zilele noastre ar declanșa valuri de proteste din partea cetățenilor onești. Foarte grav era faptul că stigmatul părinților era lipit și pe frunțile copiilor. Pentru fiii de chiaburi, „mărețul” și „justițiarul” partid al clasei muncitoare pregătise școli profesionale de ucenici, sau locuri de muncă necalificate. Mulți contemporani, în speță politicieni, se întreabă cu fals patos și metri cubi de ipocrizie, cum de a fost posibilă rămânerea în urmă a României cu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nu ar trebui să fie scandalizarea (deși există toate premisele pentru asta), tonalitățile inchizitoriale (e totuși secolul XXI) sau critica îmbălsămată în jigniri la adresa autorului și a regizorului. Efectul imediat, spuneam, ar trebui să fie tristețea, una calmă, fără accese justițiare, una rezumată admirabil în acea sintagmă nemuritoare: "Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!"131. Un ton critic, încadrat ferm în genul de discurs abordat în acest subcapitol, este cel al lui Răzvan Codrescu: "Sub paravanul parșiv al "autonomiei esteticului", autoarea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
și cu o exactitate demne de invidiat, încât niciunul din amănunte nu-i scapă. Cu tenacitate și dârzenie va pleca în căutarea soțului dispărut și va reuși, ca un abil detectiv, să îi demaște pe cei doi criminali. Spiritul ei justițiar va învinge, deoarece datinile strămoșești trebuiau respectate și femeia nu putea să nu îndeplinească ritualul îngropării și al prăznuirii celui dispărut. Este o mamă bună: pe Gheorghiță, fiul ei, îl apără și-l ocrotește, îl ajută să se maturizeze și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Ornias, metamorfozat fie „ca o ființă înaripată”, fie „ca un leu de foc”, „vlăguind” ființa vulnerabilă și făcând-o să sufere. Asistăm la stări halucinatorii, torturante, la care este supus bătrânul călugăr. Naratorul reflector, de multe ori, în postură de justițiar, conchide: „Venise vremea să se predea... Dumnezeu îl părăsise. Sau el îl Sărăsise pe Dumnezeu...” Contrastele „eului” ating apogeul... „răcnea ca un leu rănit de moarte, fără glas și fără speranță...” (capitolul 5) Griforu („animal politic tenace”) și Generalul, spre
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
reținut că... “Iără să aibă niciun fel de simpatie pentru Germania nazistă”, reputatul critic “considera intolerabilă o victorie rusească...” Iată cum omul Eugen Lovinescu s-a lăsat dominat, uneori de gesturi sinistre (îl “bântuiau gânduri de sinucidere”), însă tonul sarcastic, justițiar al istoricul Lucian Boia nu iartă: “n-a mai fost cazul: a murit (16.07.1943) cu un an înainte de intrarea Armatei Roșii în România”. (p. 214) Pasaje relevante sunt acordate de cercetătorul Lucian Boia, pentru a defini personalitatea și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
geolog, rector al Universității din București. Iliescu va fi reales pentru ultima dată în 2000, ca o garanție a continuității "liniștite" în fața candidatului partidului România Mare, Vadim Tudor, reprezentând extremismul naționalist al vechilor nostalgici ai epocii Ceaușescu, dar și aspirațiile justițiare ale tinerilor, cărora nu le displace limbajul său de violență populistă. În 1990/1991, odată cu restaurarea timidă a dreptului la proprietate privată, prin legea din 18/1991 care anunță restituirea parțială a pământurilor înglobate în cooperativele agricole maximum 10 hectare
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de vânătoare de vrăjitoare, de răzbunare, cincisprezece ani de la căderea lui Ceaușescu: marile dezvăluiri, fișele de la Securitate ale unor cetățeni care au cooperat, la diferite niveluri, confirmate de fotografii și biografii, publicate în presă. Publicul se confruntă cu un curent justițiar. Unii jubilează. Majoritatea își pune întrebarea: de ce aceste dezvăluiri acum? De ce este demascat un vinovat și nu un altul? Bunul-simț al unei părți a opiniei publice temperează vârtejul a ceea ce românii numesc "dosariada". Într-adevăr, era bine cunoscut faptul că
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
făcând din tema corupției generalizate pivotul unui discurs deopotrivă popular și populist. Nu doar săracii României, ci și elitele prospere ale Occidentului au îmbrățișat acest discurs, care omite sistematic să implice și pe corupători, nu doar pe corupți, în elanul justițiar pe care se bazează monitorizarea României sau a Bulgariei. E evident, corupția este o problemă în România, și anume una pe care românii înșiși trebuie să o rezolve cu fermitate, fie că e vorba de marea corupție, fie că ne
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care au acționat organismele special create pentru a lupta cu corupția DNA, ANI, DIICOT etc. -, precum și încercările înalților oficiali, inclusiv ale președintelui Băsescu, de a le utiliza în lupta politică, au făcut ca soarta procesului însuși să devină problematică. Avântul justițiar al noii puteri a convins pe cei care incriminau în bloc "clasa politică", pentru eșecurile unei întregi societăți, dar a suscitat și multe neliniști, mai mult sau mai puțin legitime, atât în parlament, cât și în rândul magistraților înșiși. Procesul
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
artă (amestec de texte și cântece) din prima jumătate a secolului al XIX-lea, paralel cu triumful bel canto-ului. Întemeietorul genului, Pixérécourt, sublinia latura pedagogică a melodramei, menită a impresiona puternic sensibilitatea spectatorului prin compensația morală oferită de actul justițiar al răsplătirii virtuții și al condamnării răului. De altminteri, teoreticienii au subliniat natura stereotipă a acestui gen codat, în maniera adaptată vremurilor moderne a commediei dell'arte, cu o structură narativă invariabilă și niște roluri caracteristice (eroul, trădătorul, tatăl nedreptățit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-și impune voința în fața unui întreg popor, ba chiar față de o întreagă civilizație, pentru a exercita o influență asupra istoriei. În această perspectivă, teroristul, fie că este vorba despre un criminal izolat sau despre o întreagă națiune, se erijează în justițiarul suprem, deținător al unei justiții absolute, în numele unor principii pe care adesea le cunoaște sau le admite doar el. Acest fapt ne determină să-i includem printre teroriști nu numai pe criminali, ci chiar țările care ar trebui să depindă
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
din 17 ianuarie 1869 și din 14 ianuarie 1880 care au adus înapoi un mare număr de deportați și au eliberat prizonieri). La acest număr contestat trebuie adăugat cel al victimelor făcute de către Comună, "ostateci" masacrați și asasinările "trădătorilor" de către justițiari spontani -, elemente incontrolabile am spune noi. Dar Marx a putut să-i spună lui Kugelmann la 15 decembrie 1870: "Oricare ar fi sfîrșitul războiului, el a învățat proletariatul să mînuiască armele, și în aceasta se află cea mai bună garanție
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
decît niște anonimi, niște necunoscuți. Deturnările "private" de avioane au avut pentru criminali în general bolnavi mental aceeași funcție: aceea de a-i scoate din anonimat, de a-i așeza brusc într-o lumină puternică, în centrul unei societăți, ca justițiari, ca stăpîni, la răscrucea miilor de voci ale presei, radioului și televiziunii. Lungile declarații ale teroriștilor, pe care le cer publicate în toate ziarele și difuzate pe toate undele, nu au alt scop. 35 de deturnări sau tentative de deturnări
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
prezent, complice cu teroriștii, făcîndu-le jocul. Nu din întîmplare, și nici din ignorarea limbii franceze, mass media confundă execuția și asasinatul, în dorința de a-și lăsa publicul perplex, într-un haos, în mod abil indus, de criminali și de justițiari. O dată în plus, aceeași clasă socială s-a lăsat prinsă în capcana propriului liberalism, gata să accepte orice pentru a nu risca să fie acuzată de autoritarism, bolnavă de o culpabilitate confuză în mod savant întreținută -, gata să susțină tot
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
un vrăjitor începe să atragă spre el, prin mijloace magice, forța vitală a unui individ oarecare, adică [...] total lipsit de mijloace [identice]. Cînd o persoană este astfel vrăjită, nu-i rămîne altă ieșire decît să facă apel la un vrăjitor justițiar, desfăcătorul de farmece. Acesta trebuie să fie în așa fel încît să poată opune agresorului o forță magică mai intensă și [...] astfel să îl constrîngă să îi redea clientului său cantitatea de forță vitală substituită. Fără acest proces, cel vrăjit
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Maeștrii produc, de regulă, discipoli, nu personalități. Se pare că nici proiectul lumii nu poate fi ameliorat din mers. De foarte aproape vezi ridurile, nu chipul. În clipele lui răvășite, orice om se simte filozof. Suntem intoleranți și vindicativi, nu justițiari. Parvenitul scapă de sărăcie, dar rămâne cu mentalitatea de slugă. Cu lira lor dezacordată, poeții minori nu reușesc să cânte. Dar fac un zgomot infernal. Paradisuri cu adevărat fascinante sunt cele pe care le-am pierdut. Dorința noastră e să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dacă mai trăiau câțiva ani, dărâmau munți. Nu există cărți de memorii în care autorul să-și facă harakirii. Dacă nu mi-ar fi un foarte bun prieten, i-aș spune că este un mare scriitor. Și călăii se cred justițiari. Aparent, drumurile spre Dumnezeu par foarte aglomerate. Dragostea rămâne cel mai mare producător de deziluzii. Libertatea este o Golgotă autentică, nu turistică. În orice orășel tronează câte un poetozaur. Ne fascinează scaunele înalte. Fiindcă nu intuim genunea de sub ele. Omul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
intuim genunea de sub ele. Omul nu putea bănui că avatarurile lui pot fi și descendente. Criticul literar propune piste de lectură, nu topuri și coronițe. Toți grafomanii cred că au sub tălpi vârfurile alpine ale artei. Toți vindicativii se cred justițiari. Încearcă să iubești măcar un om, nu omenirea. Suntem egali numai la începutul cursei. Averile dobândite prin furt nu ajung niciodată acte de mecenat. Tiranii și utopicii au crezut că pot da păcii dimensiuni milenare. Numai cel care nu are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se așteaptă de la el să fi stat cu nasul numai în problematica lui locală, să fi luptat cu regimul comunist, să fi fost cenzurat, să fi suferit din cauza poliției politice. Să scrie numai și numai despre asta. Să întruchipeze, asemenea justițiarilor din Vestul Sălbatic, un cod etic. Da, mai presus de orice: nu cumva să fie ceva, ci mereu și mereu să întruchipeze. Iar dacă vreau să fiu pur și simplu eu însumi, ca orice scriitor liber (în loc să accept jocul, ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scrie Marie-Sylvie Dupont-Bouchat. Autoarea se referă la "pitiile" moderne care reușesc, grație unei strategii publicitare bine puse la punct, să atragă o numeroasă clientelă. Serviciile oferite de aceste cabinete specializate sunt foarte variate: consultații asupra bolilor, aflarea deznodământului unui act justițiar, dezlegarea enigmelor privitoare la căsătorie, naștere, reușită profesională și carieră etc. În sprijinul celor de mai sus vine o statistică realizată în urma recensământului general al populației din 29 martie 1984 din Franța. Cifrele arată că doar pentru departamentul Senei s-
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
bunici sau rude apropiate). Ele erau invocate pentru a răspunde unor întrebări. Principiul era același: rotația stânga/dreapta, cu semnificațiile asociate. În esență, scopul era de a afla finalitatea unor acțiuni sociale sau private, în practici premaritale sau cu rol justițiar 311. Informatorii chestionați de noi cu privire la existența acestei practici au confirmat existența sa "până nu demult". Dispariția celor care se ocupau de aceste tehnici divinatorii a produs o serie de schimbări. Practicile divinatorii respective au trecut treptat în zona folclorului
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Freedman oferă și alte soluții propuse de diverși juriști sau adoptate de asociații specializate care subliniază îndatorirea avocatului față de tribunal, pe care trebuie să și-o respecte chiar în detrimentul obligațiilor sale față de client. Frankel (1975: 1035) observă că dincolo de sistemul justițiar: "avocatul trebuie întîi de toate să fie loial clientului său și nu adevărului în sine". De aceea, el sugerează schimbări radicale în modul în care se hotărăște verdictul. Aceste argumente au fost aduse în prim plan de Statele Unite, unde sistemul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
știut dacă reputația sa i-ar fi subminat cariera academică în cazul în care el n-ar fi fost și o importantă personalitate politică. Astfel, în ceea ce am numit domenii ambigue, găsim cerințe diferite în privința sincerității și a cinstei. Sistemul justițiar are proceduri fixe prin care impune corectitudinea, însă sinceritatea este privită uneori ca un defect și este necesară doar cu excepția cazurilor pe care Bok (1978:30) le numește "speciale" și care permit în mod oficial prezența înșelăciunii. În capitolul 4
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
apucături, această minoritate stupidă și mânjită?"189. Aici, forța asertivă a interogației retorice amplifică agresivitatea inferenței polemice, prelungind-o prin uzul epitetului descalificant. În planul dialogismului retoric, acuza tranșantă echivalează cu deconspirarea brutală a falsului și imposturii, ca un act justițiar căruia lectorul trebuie să i se solidarizeze. Din perspectiva ideologică a discursului, violența obiecțiilor plasează pamfletarul într-un teritoriu simbolic aparte, denumit de Angenot extopie, "în care indignarea ține locul demnității"190, justificând atacul prin violența limbajului. În cel de-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pledoarie pentru dezbaterea ideatică de înaltă ținută (pentru că, observă gazetarul Eminescu, "caracterul obștesc al luptelor din viața publică a românilor e că în mare parte nu sunt lupte de idei, ci de persoane") căreia îi acordă, din principiu, un statut justițiar. Fără îndoială că afinități și puncte comune pot fi identificate ușor în gazetăria polemică eminesciană și argheziană, însă acestea țin de consangvinitatea etno-culturală de care vorbeam la început. Cert e că apropierea e cu mult mai mică decât distanțarea, iar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]