1,485 matches
-
în gîndire sau lumină intelectuală. Avînd în vedere o asemenea contribuție, cum a fost considerată filosofia rosminiană a cunoașterii, punînd-o în același timp pe un plan egal cu cea a lui Kant, Bertrando Spaventa susținea că roveretanul "se consideră mai kantian decît însuși Kant", iar Giovanni Gentile a afirmat că Antonio Rosmini ar fi chiar "Kant al Italiei". În încercarea sa de a-i oferi culturii italiene un reper spre orientarea acesteia în direcția a ceea ce el crede a fi vocația
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
afirmat că Antonio Rosmini ar fi chiar "Kant al Italiei". În încercarea sa de a-i oferi culturii italiene un reper spre orientarea acesteia în direcția a ceea ce el crede a fi vocația sa specifică, tradiția spirituală și catolică, metodologia kantiană îi va servi drept model în problema cunoașterii. Spre deosebire însă de filosoful din Königsberg, Rosmini, cînd vorbește despre apriori îl înțelege ca pe un act original ce descoperă și constituie realul în inteligibil. Este actul ce explică originea și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
produse ale unui pacient schizofren, cu obsesiile, cu fixațiile, cu angoasele lui, în articulațiile unei gândiri malade. Psihiatrul nu ia în considerare nimic din bagajul imens de cunoștințe pe care Eminescu îl acumulează, studiind filosofia antică, gândirea veche indiană, sistemul kantian și cel schopenhauerian de înțelegere a lumii, totul filtrat la el într-un imaginar poetic de o profunzime nemaiîntâlnită în cultura noastră, până atunci. Pentru el, Eminescu nu este un scriitor într-un lanț evolutiv de scriitori români și străini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Câteva pagini inedite din tinerețea lui Eminescu (1903) -, o parte din articolul Naționalii și cosmopoliții, iar în altă lucrare - Kant și Eminescu. Traducerea „Criticii rațiunii pure”, (1906) - semnalează și comentează echilibrat (ținând seama de dificultățile întâmpinate de tălmăcitor) traducerea opului kantian, urmărindu-i implicațiile în opera eminesciană și inserând în corpul studiului fragmente elocvente. Cercetează laboratorul nuvelei Cezara, editează fragmente din Archaeus, articolul Ecuilibrul (vorbind primul de influența lui Hegel), precum și pagini din corespondența poetului cu Maiorescu și Creangă. Alte contribuții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
apropiat seducția zărilor cu vraja lor ademenitoare, în consonanță cu firea lui de mare cărturar. Într-un substanțial studiu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga evidențiază sintetic marile teme ale creației eminesciene: revolta byroniană și faustică împotriva ordinii sociale și cosmice, fantasticul de influență kantiană sau schopenhaueriană, eterna poveste a dragostei, gloriosul trecut medieval al țării. Asemenea altitudini nu puteau fi abordate decât de către un geniu, geniul lui Eminescu. Dacă lecturile eminesciene le simțim chiar în propriile noastre lecturi ale poemelor și ale celorlalte scrieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
înainte. Dihotomia neptunic/plutonic propusă de I. Negoițescu e, de fapt, o polaritate, nu o antinomie, și cu atât mai puțin o alternativă. Antinomia e un cuplu de teze logic contradictorii și totodată egal de întemeiate logic. (Vezi tabla antinomiilor kantiene sau, în știință, fizica corpusculară și mecanica ondulatorie.) Polaritatea e, de asemenea, un cuplu, dar nu de teze deduse logic, ci de structuri tipologice opuse, între termenii extremi ai căreia există nuanțe intermediare, ce se întrepătrund (cum explică Goethe în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
învață chestia asta - că sunt trei grade, trei efecte ale comicului : comedia sau comicul de caracter, care ar fi treapta superioară, comicul de moravuri ar fi cea medie și, în fine, treapta cea mai de jos, comicul de situație. Mania kantiană a ierarhizărilor categoriale ! M-am gândit multă vreme dacă nu cumva nu există un singur fel de comic : cel de situație. Căci nu văd de ce comediile de caracter - să luăm piesele lui Molière cele mai clasice - nu sunt, dacă le
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
muncii, „un produs al lucrării de transformare a materiei”. Artele umanizează și modelează; Goethe (citat frecvent în Estetica) pare a întruchipa idealul omului complet. Forța esteticului ține, în cele din urmă, de ridicarea din contingent și, astfel limitat în cercul kantian al frumosului, în „etero-cosmic”, se ajunge la perceperea „sufletului lumii”. Poezia, artele vizuale, muzica, teatrul, arhitectura, urbanismul - iată principii în interacțiune, orientând spre o „concepție estetică a lumii”. După Estetica, volume cu finalitate înrudită continuă programatic: Filosofie și poezie (1937
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Moangă și Daniel Cristea-Enache, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1997; Gheorghe Grigurcu, Amintiri despre Tudor Vianu, F, 1998, 1; Vasile Voia, Modelul comparatist, ST, 1998, 1; Liviu Petrescu, Tudor Vianu și „idealul clasic al omului”, APF, 1998, 1-2; Alexandru Surdu, Influențe kantiene în „Estetica” lui Tudor Vianu, „Revista de filosofie”, 1998, 1; Z. Ornea, Corespondența primită de Vianu, RL, 1998, 21; Mircea Anghelescu, Corespondenții lui Tudor Vianu, LCF, 1998, 26; Elvira Sorohan, Recitindu-l pe Vianu, DL, 1998, 28; Sorin Alexandrescu, Atitudinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
iar singura posibilitate de a le asigura coexistența este dialogul, ținând cont că fapta este cea determinantă. 71 Quassim Cassam (1961), filosof, crede în existența cunoașterii a priori, a conceptelor a priori. Analizează relația introspecție-percepție și crede în epistemologia transcendentală kantiană. Cartea sa The Possibility of Knowledge ("Posibilitatea cunoașterii") abordează următoarele întrebări: "Cum este posibilă cunoașterea lumii externe? Cum este posibilă cunoașterea altor minți?" Cunoașterea a priori este explicația învingerii obstacolelor la nivele multiple și variate. 72 Susan Lynn Hurley (1954-2007
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Însă, ne permitem luxul barbar de a scoate de la catedra de filosofie și de a-l interzice de la publicare pe singurul filosof român care a avut forța și capacitatea de a propune un real sistem filosofic, În siajul marii școli kantiene - l-am numit pe Lucian Blaga - sau „propunem”, prin vocea unui ziarist gălăgios, susținut de Întreaga mass-media, să se „ardă” opera celui mai mare și mai original poet, nu numai român, de după al doilea război! Nu, să nu ne Înșelăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care Caragiale nu este străin și pe care a mai citat-o. Este vorba de sublimul kantian, iar citarea comentată ironic o regăsim în O făclie de Paște. Nicio îndoială că Lefter nu se află nici măcar în posesia unei vulgate kantiene, dar el descoperă o formă de sublimare estetică privind grandoarea umbrelor pe care le aruncă noul secol. Ecuația morală urmează scurtei iluminări care conferă un profil statuar, contem- plativ micului funcționar care realizează deodată tabloul vast al timpului său. Avem
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Mircea Mihăieș ar deveni, implicit, victima unei asemenea perspective. Ca să nu mai pomenesc de cazul în care o asemenea opinie ar prevala. Aruncarea noastră peste bordul european ar deveni inevitabilă. Probabil ne este prea greu să ne amintim imperativul categoric kantian: acționează astfel încât maxima acțiunii tale ar putea deveni oricând lege universală. Poate este un principiu prea „rigorist”. Dar nici eludarea lui nu face lumea mai bună, dimpotrivă. Subiectiv vorbind, presupun că părinții lui Mircea Mihăieș mai trăiesc, sunt sănătoși și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
caracterul limitat al iluminismului. El se aplică doar la jumătate din specia umanăxe "„naturaumană". Dacă femeile trebuie învățate doar cu „poezii, romane și galanterie” și să fie doar mame, soții, fiice, surori, ele nu vor fi subiecți autonomi (vezi sensurile kantiene ale autonomieixe "„autonomie"), prin urmare nu vor fi virtuoase nici în relațiile lor de familie. Mary Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry" face o apologie a dezvoltării rațiunii și tratează emoționalul, sensibilul ca valori inferioare de care femeile ar trebui să se poată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Argumentația ei este preponderent filosofică: bărbații și femeile au o naturăxe "„natură" rațională comună și trebuie să și-o dezvolte la întreaga capacitate. Femeile pot să fie raționale și independente, nu sclave familiale sau păpuși pentru amuzamentul bărbaților. În spirit kantian (deși Kantxe "„Kant,Immanuel" neagă autonomia rațională a femeilor), Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry" pledează pentru faptul ca femeile, în calitate de ființe raționale, să fie tratate ca scopuri în sine (vezi și Gatensxe "„Gatens,Moira", 2001). Considerată o radicală periculoasă și acuzată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
superioră al Seminarului Teologic. În perioada 19191924 a frecventat, cu întreruperi, cursurile Facultății de Litere și Filozofie a Universității din Iași, unde și-a luat licența în filozofie cu mențiunea „Magna cum laudae”, susținând teza: Raportul dintre judecățile și categoriile kantiene. Între anii 1927-1929 a predat filosofia la Seminarul Teologic din Huși, la Liceul de fete Elena Doamna și apoi la Liceul de băieți Al.I.Cuza din aceeași localitate, fiind în ultima perioadă și director al acestuia. Susținut de Dimitrie
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
poate construi turnuri ce se înalță până la cer, ci doar locuințe suficient de spațioase și înalte pentru a ne ușura activitățile pe pământ. Nu există nici o dovadă convingătoare a existenței lui Dumnezeu, dar iar aceasta este cealaltă parte a argumentării kantiene, adesea ignorată nu există nici alta contrară. De ce? Deoarece nici o afirmație negativă nu ar reuși să depășească orizontul experienței spațio-temporale. Cine susține că nu poate privi dincolo de cortina de fenomene, nu poate nici să susțină că în spatele ei nu s-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca o persoană să profite de pe urma efortului altcuiva. Copiii nu fac parte din categoria bunurilor comune 108. Sensul vizat este acela conform căruia copiii nu pot fi asimilați cu bunurile comune private 109, raportarea la ei presupunând respectul de tip kantian, privind recunoașterea valorii lor de scop în sine. Un punct de vedere radical ar denunța înțelegerea patriarhală implicită, prin care tatăl ar fi mai puțin responsabil decât mama de creșterea copilului lor, atunci când tatăl nu mai este soțul mamei. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dintre cauză și efect, dintre scop și mijloc. Femeile sunt tratate ca mijloace prin care se aduc pe lume copiii și apoi ca mijloc de conservare și dezvoltare a vieții acestora. Viața lor nu le mai aparține, ele nu sunt, kantian vorbind, respectate în calitatea lor de ființe raționale, nu sunt considerate capabile de a-și da singure un sens existenței, de a hotărî, independent de constrângerile exterioare, ce este mai bine pentru ele, de a fi autonome. Critica clasică a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
stat și utopie, Editura Humanitas, București, 1997. O’Brien, Mary, The Politics of Reproduction, Routledge & Kegan Paul, Boston, 1981. Okin, Susan Moller, Justice, Gender and Family, Basic Books, New York, 1989. Okin, Susan Moller, „Rațiune și sentiment în înțelegerea dreptății. Moștenirea kantiană”, în A. Miroiu (coord.), Teorii ale dreptății, Editura Alternative, București, 1996. Olteanu, Liliana Cristina; Gheonea, Elena Simona; Gheonea, Valentin, Femeile în România comunistă. Studii de istorie socială, Editura Politeia - SNSPA, București, 2003. Oproiu, Ecaterina; Roman, Carol; Scorțaru-Păun, Sofia; Dumitrescu-Bușulenga, Zoe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe de o parte, iar pe de alta, mobilizează energia necesară unei rezistențe puternice și durabile la diverse obstacole. Astfel, prin intermediul fundamentului lor axiologic, ele sunt personalizate și identificate cu anumite segmente ale nucleului de personalitate. Planul volitiv: în spirit kantian, ne reprezentăm CPP ca o voință de adeziune individuală, care exclude îndoiala. Acest lucru provoacă o situație propice pentru disponibilizarea forțelor volitive la nivelul întregului sistem psihic și pregătirea pentru o acțiune totală în plan comportamental. Sunt blocate astfel alternativele
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
lor socială și consolidarea reputației acestora, atât la nivel organizațional, cât și la nivel de rezultate, produse și servicii. Cu alte cuvinte, globalizarea a redimensionat limitele permisivității sociale a afacerilor și a readus în sfera "rațiunii practice" a managementului întrebările kantiene fundamentale: "Ce pot spera?"; "Ce pot face?"; "Ce-mi este permis?" Iar răspunsul este dat tot de Kant: "Acționează ca și când maxima acțiunii tale ar trebui să devină, prin voința ta, lege universală a naturii". Descrierea și argumentația materialului au fost
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
fizică a teritoriilor locuite, cea simbolică este fluidă și este strâns legată de istorie, putându-se modifica de la o epocă la alta, în funcție de evoluția intereselor politice, econo-mice, militare sau culturale. Teoretizările filosofice și sociologice asupra spațiului se îndepărtează de perspectiva kantiană a spațiului categorie absolută spre "spațiul ca proces și în proces (adică spațiul și timpul conlucrând în devenire)"23. Ideea de spațiu este în strânsă legătură cu ideea de reprezentare, de subiectivitate și de identitate, iar hărțile devin constructe mentale
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
unghiul. A ridicat teodolitul și l-a întors cu degetele sale neîndemânatice (....)"101. Întâlnirea dintre cei doi savanți încheie romanul. Opiniile lor sunt contradictorii. "Adevărații tirani sunt legile naturii" susține Gauß în timp ce pentru Humboldt "rațiunea dă naștere legilor". Vechea tâmpenie kantiană", răspunde Gauß. Rațiunea nu dă naștere la nimic și are o putere redusă de cuprindere. Spațiul se curbează, iar timpul se dilată. Cine trasează o dreaptă, pornind dintr-un punct, și-o ține tot așa ajunge la un moment dat
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
atât mai bine” (XVI, 49). Ceea ce putea accepta totuși Eminescu la Universitatea din Iași era „o docență liberă, deci privată, având în vedere prelegeri asupra unui domeniu strict determinat al filozofiei, cum ar fi de pildă abordarea specială a filozofiei kantiene sau schopenhaueriene, așa cum se găsesc ele în scrierile respective, așa ceva aș îndrăzni să primesc, căci [în astfel de cazuri] nu se poate depăși decât cu puțin textul, iar [prelegerea] depinde mai mult de redarea fidelă și clară a celor știute
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]