1,513 matches
-
XVII-lea și al XVIII-lea cel puțin prin două trăsături definitorii: dacă atunci aveam de-a face cu una neistorică și individualistă, În vremea noastră ea a ajuns istoric-genetică și social-teleologică. Critica aceasta făcută de Friedrich Paulsen asupra teoriei kantiene se completează prin urmărirea concepției istoric teleologice a secolului al XlX-lea, În special În filosofia dreptului și În filosofia moralei. Deosebirea clară reiese mai ales urmărind concepția Dreptului În perioada „dreptului natural”, adică În secolul al XVIII-lea, exista
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
virtuos, cel care s-a făcut vrednic de fericire, să o și obțină, dar pentru că fericirea nu survine de la sine ca rezultat al virtuții, golul este umplut postulatele cunoscute: Dumnezeu - mijlocitorul Între virtute și fericire. În opoziție cu această concepție kantiană, care are un sprijin puternic și În opinia comună, filosofia teleologică a moralei admite o legătură internă Între legea morală și bunul suprem, Între valorile stabilite de norme și valorile determinate de scop. Ea susține și Încearcă să dovedească În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un punct de vedere cu totul deosebit decât „obiectele” ei. O asemenea activitate presupune o finalitate a acțiunilor. Considerarea acestei finalități prin prisma sistematizării sale logice, adică prin prisma adevărului, constituie tocmai punctul de vedere etic, acel al rațiunii practice kantiene, și, prin urmare, și acel juridic, spre deosebire de cel al rațiunii teoretice kantiene. Capitolul V Conceptul de drept. Dreptul obiectiv și dreptul pozitiv. Bilateralitate. Generalitate. Imperativitate. Coercibilitate 1. Dreptul obiectiv În maniera deschis neokantiană, normativistă și imperativistă, manieră care a consacrat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
activitate presupune o finalitate a acțiunilor. Considerarea acestei finalități prin prisma sistematizării sale logice, adică prin prisma adevărului, constituie tocmai punctul de vedere etic, acel al rațiunii practice kantiene, și, prin urmare, și acel juridic, spre deosebire de cel al rațiunii teoretice kantiene. Capitolul V Conceptul de drept. Dreptul obiectiv și dreptul pozitiv. Bilateralitate. Generalitate. Imperativitate. Coercibilitate 1. Dreptul obiectiv În maniera deschis neokantiană, normativistă și imperativistă, manieră care a consacrat numele unor Wilhelm Windelband, Heinrich Rickert, Ernst Cassirer etc, Giorgio del Vecchio
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sale asupra dreptului; de atunci el nu a mai fost uitat și a fost temă de discuții și de studii, care continuă și astăzi”. Respingând cu profunzime și justețe, totodată, obiecțiile care s-au adus de-a lungul timpului tezei kantiene a coercibilității dreptului, Giorgio Del Vecchio subliniază, constant și pe deplin coerent logic, reafirmând mereu: „acolo unde lipsește constrângerea, lipsește și Dreptul”. 2. Dreptul pozitiv Adept al Teoriei dreptului Natural, filosoful Giorgio del Vecchio a simțit nevoia de a limpezi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pune ca piatră de temelie a concepției sale: „Statul este centrul ordinii juridice care se unifică formal În el și ajunge, cu unitatea formală, la calitatea de persoană (supra individuală)”. Filosoful italian al dreptului subliniază - În cea mai acurată tradiție kantiană - că orice sistem juridic trebuie să poarte pecetea universalității (să cuprindă În el, toate sistemele juridice posibile) și să se Întemeieze pe un principiu rațional care este, În substanță, „idealul de justiție (dreptate) din care-și trage criteriile principiul care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Machiavelli și machiavelismului, Iluminismului și romantismului filosofic, asupra lui Carlyle și Hegel, Ernst Cassirer tratează „Tehnica miturilor politice moderne”, capitol În care el respinge ideea (și realitatea) Statului totalitar și a formei lui fasciste, a național-socialismului. Firesc, În maniera deliberat kantiană, Cassirer afirma: „Libertatea nu este o moștenire naturală a omului. Trebuie să o creăm pentru a o avea. Dacă ar fi să-și urmeze, pur și simplu, instinctele naturale, omul nu s-ar mai lupta să-și câștige libertatea, ci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
puternici să subjuge pe cei mai slabi”. Or, tocmai contra acestei tendințe reale, se opune Dreptul, iar „Dreptul unui om (individ) este la fel de sacru ca și acela al unui milion de oameni, de semeni.” Giorgio del Vecchio stabilea În mod kantian etic, moral, că: „Un Stat care nu va recunoaște egalitatea juridică a tuturor cetățenilor săi, este un Stat ilegitim”. Capitolul VIII Statul și statul de drept. Statul și societatea statelor 1. Statul Așa cum am relevat, pe tot parcursul lucrării nostre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ocupe de binele general, de fericirea sau utilitatea comună; Statul are o Însărcinare negativă, trebuie să fie pur și simplu un „păzitor al ordinii juridice”, cu unica misiune de a asigura aplicarea dreptului și a Împiedica violarea lui. Acest concept kantian se exprimă prin formula „Stat de Drept” (În opoziție cu aceea a tipului anterior „Stat Providență” sau „Stat de poliție”). De individualismul lui Kant, se apropie acela al lui Spencer, care Însă, va merge mai departe, ajungând să conceapă Statul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
senzorială. Odată admisă posibilitatea experiențelor religioase autentice, devine necesară postularea existenței Transcendentului la care, dacă sunt autentice, experiențele religioase să reprezinte răspunsuri. Demersul argumentativ este similar celui kantian referitor la temeiurile comportamentului moral. De altfel, Hick valorifică explicit și schema kantiană lucru în sine/ fenomen pentru a justifica (nepărtinitor) diversitatea experiențelor religioase: Transcendentul nu poate fi descris sau înțeles, este inefabil, transcategorial. Există o capacitate umană înnăscută de a-i conștientiza prezența, în virtutea imanenței acestuia în natura umană. Oamenii sunt conștienți
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
bune practici de coeziune socială, percepute ca expresii ale iubirii aproapelui, e direct proporțional cu modul în care actorii implicați înțeleg această iubire: ca mai degrabă bunăvoință omenească sau ca mai degrabă lege. Divinul pare a garanta în felul acesta, kantian, raportarea corectă a oamenilor unii la ceilalți. În același timp, posibilitatea bunei funcționări a sistemului în numele simplei iubiri omenești, cel puțin în accepțiunile explicite ale lui Rorty, Vattimo și Hick, există. Această posibilitate sugerează recalibrarea statutului ontologic uman. Dacă omul
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
timp verbal al narării, care devine echivalentul transpunerii în „illo tempore”, și corelându-l cu adverbul de timp odată și cu indicele localizării acțiunii într-un sat, instanțele narative sunt plasate într-un vag existențial. I. Kant afirma că . În accepțiune kantiană, spațiul este o realitate empirică având o identitate transcedentală: „el nu este nimic de îndată ce se elimină condiția posibilității oricărei experiențe” (I. Kant, 1787, citat J. Benedek, 2000, p. 6). Tot I. Kant precizează că : Personajele sunt organizate, la nivelul tehnicii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
schimbul și pe care noi, azi îl numim valoare, Kant îl numește a fi îndemânarea oamenilor. Oamenii schimbă între ei capacitate de a servi nevoi și interese în bătălia cu raritatea și cu natura. Pentru a fi mai aproape de conceptul kantian de bani este evident că nu putem înțelege prin "îndemânare" capacitatea umană de produce ceva, ci mai ales capacitatea omului de produce ceva util, necesar, dorit de ceilalți oameni. Așadar, lucrul care trebuie să ia numele de bani, trebuie să
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
parte sau alta a barierei. Spre deosebire de noi însă, orientul este amoral, nu cunoaște și nu distinge categoriile de bine și rău și poate tocmai de aceea nu crede absolut deloc în om, în individ. Chiar dacă are o dimensiune a purității kantiene, neatinsă de niciun interes material, sau are o dimensiune materială, a interesului, morala există în om. Numai plecând de aici putem înțelege ce ne poartă prin istorie, optimiști, de-a lungul a mii și mii de ani. "Cititorul epopeii (este
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
libertatea de alege. Unii se nasc buni ca urmași nevinovați dar și fără merite ai lui Abel, alții se nasc cu povara unei firi năvalnice și pătimașe pe care au a o struni din greu. 2. ÎNGERUL LUPTĂTOR SAU OMUL KANTIAN - Când senzorialitatea se atrofiază, sentimentul datoriei e în expansiune. Andrew se naște într-o familie de predicatori, în America. Este un om al datoriei. Toată viața sa va rămâne un om careși reprimă instinctele, care-și simplifică viața, dorințele, nevoile
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
-i anuleze opera, adică să-i împrăștie convertiții, să-i distrugă capelele, să-i închidă școlile. Fiica lui însă reușește să realizeze o recuplare a lui la munca ce-l ținea în viață, reînsuflețindul.. - Andrew este un model de om kantian. El este fericit iar fericirea lui este datoria. Voința lui este aproape autonomă. Atunci când nu o poate urma, se îmbolnăvește. Nu montează o piesă de teatru ieftin, ci chiar se îmbolnăvește. S-a întâmplat atunci când, după moartea soției, fiica sa
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
este o viziune iconoclastă: a) a lui Dumnezeu (Gott ist tot - "Dumnezeu este mort"); b) a răului (care este diabolic); c) a omului normal, care este un doritor de putere; d) a coerentului, care este un paradox; e) a rațiunii kantiene, care este un fanatism moral. Filosofia sa este redată în Așa grăit-a Zarathustra ("Omul este o punte, nu un scop în sine"). Filosofia lui Nietzsche este simfonia creierului fugind între opusuri. El condamnă mila ca o slăbiciune a omului
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
probleme de teorie și estetică literară, precum exotismul în literatură, specii literare noi, feminitate și literatură, psihologia simbolului. Eseul Iarăși problema fond și formă pleacă de la articolul lui Mihai Ralea Saturația fenomenelor sufletești, care propune o teorie ce conciliază teoria kantiană și cea bergsoniană asupra formei. S. analizează fondul și forma ca realități estetice relativ distincte și necontemporane și deosebește două metode de creație artistică: clasică și romantică. În volumul următor, Puncte de vedere (1930), interesul eseistului se îndreaptă spre fenomenul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
tema iubirii cu influențe din creația lui Lamartine, Lenau, Goethe, Novalis. Erotica eminesciană este originală sub aspectul filosofic al iubirii (Crăiasa din povești, Floare albastră, Sara pe deal, Și dacă, La steaua, Luceafărul, Sărmanul Dionis). Idei despre spațiul și timpul kantian au fost materializate în imagini poetice: Scrisoarea I, Luceafărul, Sărmanul Dionis, Trecut-au anii, asemănătoare cu cele din creația lui Novalis. Alte asemănări: mitul ca la Holderlin, visul ca la Novalis, fantezia utopistă ca la Schelley, aventuri spirituale ca la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
titanului și geniului, în opera lui Eminescu" (D. Popovici). El este un spirit contemplativ și titan, prin acțiune: "Luceafărul e tipicul geniu al romanticilor... Geniile sunt solitare, neliniștite" ( G. Călinescu); care e mai presus de spațiu și timp (în spirit kantian). Luceafărul e un mit liric romantic prin valorificarea motivului Zburătorului, prin ceremonialul erotic, descrierea haosului, antiteză, cosmologie, incompatibilitatea dintre cele două lumi, prin meditația filosofică asupra condiției omului de geniu, căruia îi este caracteristică setea de cunoaștere și aspirația spre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fire melancolică, tristețe, inocență, aspirații spre idealuri superioare. Dionis avea aproape 18 ani, se retrăgea în visare și singurătate, moștenea doar un portret de la tatăl său. Într-o zi ploioasă de toamnă, acest tânăr inteligent și sensibil, medita în spirit kantian: "nu există nici timp, nici spațiu, își spuse el, ele sunt numai în sufletul nostru". Dionis împrumută cărți de astrologie, de la anticarul Riven, aspiră spre cunoaștere, dar acest lucru este posibil doar în vis. În spațiul oniric, tânărul deschide o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spune, principala premisă plasată la baza edificiului individualist al societății umane. Fiecare individ membru al societății este diferit de toți ceilalți, este o entitate unică și indivizibilă. Însă regula universală care se aplică tuturor acestor entități și care în limbaj kantian se impune prin necesitatea ei este aceea conform căreia toți indivizii sunt egali în drepturi și egali în ceea ce privește șansele lor de a reuși. În perioada liberalismului clasic al epocii moderne, John Locke a fost cel care a reușit să evite
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
vedere mijloacele pe care le utilizăm, în acțiunile noastre, pentru a ne atinge scopurile sau pentru a ne împlini interesele, în timp ce al doilea se referă în principal la scopuri, conținând, în subtext, imperative de natură etică, așa cum este imperativul categoric kantian 415. Fără a nega implicațiile viziunilor de natură etică asupra politicii câtă vreme "(...) viața oamenilor nu se poate desfășura normal și pașnic fără existența unor norme (reguli, reglementări, cerințe, modele, standarde) care să restrângă arbitrarul conduitelor și opțiunilor, să prevină
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
atât existența lui Dumnezeu, cât și capacitatea minții omenești de a sesiza adevărul. 3.2. ARGUMENTUL ONTOLOGIC AL EXISTENȚEI LUI DUMNEZEU O SCURTĂ ISTORIE A ARGUMENTULUI ONTOLOGIC Deși discuția propriu-zisă În jurul ideii de „argument ontologic” nu apare decât odată cu criticismul kantian, o privire În urmă, În istoria filosofiei, nu este zadarnică. De-a lungul Întregului Ev Mediu, problema demonstrării existenței lui Dumnezeu a fost prezentă la o seamă de Învățați. Ceea ce se Înțelege prin problema existenței lui Dumnezeu ține de interpretarea
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a acceptat ca o moștenire problematizarea continuă, dar și necesitatea unui criteriu de certitudine de fundal. Pentru Descartes, fundamentul Întregului edificiu al științelor este metafizica, ea singură fiind capabilă să garanteze, prin principiile sale, adevărurile celorlalte științe. Chiar dacă În urma criticii kantiene edificiul baroc al argumentului ontologic cartezian al existenței lui Dumnezeu a fost demolat, metafizica nu a primit alte principii mai consistente. Să nu uităm că Întrebării carteziene „este posibilă cunoașterea adevărată?”, filosofia inaugurată de Kant nu face decât să-i
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]