1,484 matches
-
pozitiviștilor francezi, deși operează câteva modificări. De această dată, în scrierile unor autori ca Georg Simmel (1858-1919) sau Max Weber (1864-1920), religiei îi este recunoscută destinația extrasocială prin accentul pus pe dimensiunea subiectivă a experiențelor religioase (de unde apropierea de categoria kantiană a sublimului). Cazul lui M. Weber 1, deși mai complex, e prezentat în continuarea reprezentanților sociologiei neokantiene. Profesorul bavarez n-a introdus o cezură drastică între Naturwissenschaften și Geisteswissenschaften, utilizând explicația cauzală ca argument în arhitectura unei înțelegeri narative. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al normelor în cadrul negocierilor internaționale și prin atragerea de partea sa a reprezentanților realismului (neorealismului) și liberalismului (neoliberalismului). Pentru a ilustra originile constructivismului în relațiile internaționale, este necesar să se evidențieze aportul a patru mari curente de gândire "hermeneutica obiectivă" kantiană, "hermeneutica subiectivă" lingvistică, teoria critică, pragmatismul și prezentarea a patru concepții constructiviste în relațiile internaționale: modernistă, lingvistică, radicală, critică, derivate din curentele de gândire descrise mai sus23. Constructivismul poate fi considerat că își are originile în operele lui Immanuel Kant
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
de către neokantieni la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Kant credea că deși cunoașterea poate spune ceva despre realitatea obiectivă, ea trebuie să fie "redusă la domeniul fenomenelor sau ceea ce apare în conștiință" ("hermeneutica obiectivă" kantiană)25. Neokantienii au continuat gândirea lui Kant, afirmând că a cunoaște înseamnă impunerea a priori a formelor umane de gândire despre structurile naturii și apoi transmiterea acestora de la natură la cultură. De pildă, la sfârșitul secolului al XIX-lea și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
lucrarea sa Social Theory of International Politics. El dezvoltă ideea potrivit căreia nu există o structură anarhică, ci mai multe culturi anarhice, probate de istorie: anarhia hobsiană în care statele sunt inamice; anarhia lockeană în care statele sunt rivale; anarhia kantiană în care statele sunt prietene. Având în vedere originile intereselor naționale, constructiviștii au arătat că acestea provin din reprezentările autorităților statale despre situația internațională, impunerea raporturilor de forță (realiștii), promovarea intereselor politice, modelarea statelor după valorile vehiculate de organizațiile internaționale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
pe de o parte, iar pe de alta, mobilizează energia necesară unei rezistențe puternice și durabile la diverse obstacole. Astfel, prin intermediul fundamentului lor axiologic, ele sunt personalizate și identificate cu anumite segmente ale nucleului de personalitate. Planul volitiv: în spirit kantian, ne reprezentăm CPP ca o voință de adeziune individuală, care exclude îndoiala. Acest lucru provoacă o situație propice pentru disponibilizarea forțelor volitive la nivelul întregului sistem psihic și pregătirea pentru o acțiune totală în plan comportamental. Sunt blocate astfel alternativele
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
caracterul limitat al iluminismului. El se aplică doar la jumătate din specia umanăxe "„naturaumană". Dacă femeile trebuie învățate doar cu „poezii, romane și galanterie” și să fie doar mame, soții, fiice, surori, ele nu vor fi subiecți autonomi (vezi sensurile kantiene ale autonomieixe "„autonomie"), prin urmare nu vor fi virtuoase nici în relațiile lor de familie. Mary Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry" face o apologie a dezvoltării rațiunii și tratează emoționalul, sensibilul ca valori inferioare de care femeile ar trebui să se poată
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Argumentația ei este preponderent filosofică: bărbații și femeile au o naturăxe "„natură" rațională comună și trebuie să și-o dezvolte la întreaga capacitate. Femeile pot să fie raționale și independente, nu sclave familiale sau păpuși pentru amuzamentul bărbaților. În spirit kantian (deși Kantxe "„Kant,Immanuel" neagă autonomia rațională a femeilor), Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry" pledează pentru faptul ca femeile, în calitate de ființe raționale, să fie tratate ca scopuri în sine (vezi și Gatensxe "„Gatens,Moira", 2001). Considerată o radicală periculoasă și acuzată de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
aibă un ce misterios și dulce, bunăoară. Dar frumusețea n-ar fi Întreagă și profundă dacă n-ar avea și o latură morală. Idealul lui Alecu Văcărescu este ca frumosul să fie și bun, ca idealul grecilor și al esteticienilor kantieni. Iată În propozițiile lui tremurătoare și Împiedicate exprimarea acestui gînd: „CÎnd voi zice frumusețe, Voi și suflet cu blîndețe, Cu simțiri, cu isteciune Depărtat de-nșelăciune.” (s.n.) Frumusețea desăvîrșită, divină („care poate să numească / fitecine și cerească”) are, după acest
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și apoi i se arată că a fost doar prostit, victimizat, escrocat? Se simte prost, și-și promite să fie mai prudent, să nu repete binele care a fost deturnat spre rău. În urma acestui film, ai toate șansele să devii kantian. Să faci binele din datorie, nu din milă. Să înveți care e deosebirea între iubirea pathologică și cea practică. Să-ți reprimi dorințele care pot deveni oricănd parazitate de rău și să te dai pe măna maximelor care, nu-i
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
din natură. Imperativul categoric e legea unei voințe autonome și principiul suprem al moralei. Cuvintele abilitate, înțelepciune, virtute, regulă, sfat, ordine sau legea morală, succes, fericire, merit, luate trei cate trei, marchează destul de bine opoziția a trei feluri de imperative kantiene. (Goblot) În cadrul filosofiei contemporane preocupările legate de singularitatea umană se află la originea existențialismului J. P. Sartre care afirmă că ”omul nu este ci devine”, acesta are libertatea absolută de a alege. Pentru Lucian Blaga omul este o ființă culturală
Valoarea supremă a omului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
excentrici, nimeni nu se încumetă să vorbească, spre exemplu, despre demnitatea inalienabilă a căpușelor sau a șopărlelor. Nici măcar un tablou de-al lui Picasso, care valorează căteva zeci de milioane de euro, nu are demnitate. În acest sens, faimoasa distincție kantiană dintre „preț” și „demnitate” este mai mult decăt grăitoare. Inelul bunicii, deși are un preț inestimabil, la ananghie poate fi văndut și cu banii strănși se poate plăti datoria la gaz, însă o ființă rațională, adică o persoană, nu are
Demnitatea umană şi drepturile omului în perspectivă ortodoxă. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
și el fericirea ca scop al omului și a susținut că se obține prin înclinație, adică prin satisfacerea intereselor și scopurilor individuale, dar nu prin orice fel de înclinație, ci printruna conformă datoriei morale, iar nu contrară acesteia. În viziunea kantiană, satisfacerea unei înclinații contrare datoriei nu poate produce decăt o pseudofericire, o fericire aparentă, cum ar fi satisfacția unui răufăcător pentru reușita faptei sale, mulțumire care oricănd poate trece în contrariul ei, în remușcare și suferință. Fericirea propriu-zisă nu poate
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
felului în care tiparele socializării în sistemul internațional pot varia sub aspect istoric. Wendt afirmă că sistemul de state a reflectat o cultură lockeană, care întruchipează tendințele comportamentale asociate cu neorealismul. În prezent, acest sistem se transformă într-o cultură kantiană datorită unei mase critice de state cu înclinație către interdependență și normele păcii democratice (Wendt, 1999). Nu toți constructiviștii îl urmează pe Wendt, și nu există neapărat o afinitate între argumentele constructiviste și cele liberale. Cu toate acestea, lucrarea amintită
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dintâi, astfel încât sistemul și societatea sunt conectate într-o succesiune a dezvoltării. Structura instituționalizată mai amplă a normelor și regulilor încorporează o balanță de putere waltziană. Extinzând argumentul lui Buzan și legându-l de cadrul oferit de Wendt (1999), cultura kantiană poate fi privită ca o societate internațională lockeană bine dezvoltată. Astfel înțeleasă, nu este necesar să definim cultura kantiană drept un sistem de securitate colectivă parțial și limitat în spațiu, așa cum o face Wendt. O putem privi mai curând ca
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
regulilor încorporează o balanță de putere waltziană. Extinzând argumentul lui Buzan și legându-l de cadrul oferit de Wendt (1999), cultura kantiană poate fi privită ca o societate internațională lockeană bine dezvoltată. Astfel înțeleasă, nu este necesar să definim cultura kantiană drept un sistem de securitate colectivă parțial și limitat în spațiu, așa cum o face Wendt. O putem privi mai curând ca un sistem foarte dezvoltat al balanței de putere, în care diplomația concertată depinde de recunoașterea reciprocă a egalității de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
riscul unui război între marile puteri a fost efectiv eliminat. În schimb, mai potrivit este termenul de "uniune pașnică", menținând sensul referitor la pacea democratică, ce înlocuiește balanța de putere ca echilibru dominant în sistem, după apariția unei mase critice kantiene. Această abordare a distincției dintre alinierea la hegemon și socializarea liberală poate fi operaționalizată empiric prin examinarea ajustărilor din cadrul aranjamentelor de împărțire a responsabilităților din regimuri multilaterale importante. În acest sens, esențiale sunt angajamentele de alianță ale Americii din Europa
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
patra secțiune abordăm opțiunile strategice ale fiecăreia dintre principalele puteri, analizând direcția evoluției politicii externe în perioada 1989-1999. Aici se analizează dacă statul în cauză se află sub presiuni sistemice pentru a-și adapta cultura internă prin internalizarea normelor culturii kantiene. De asemenea, se discută despre gradul în care strategia adoptată de statul în cauză este durabilă, sau dacă se află sub presiuni pentru a-și ajusta orientarea. Dacă există presiuni pentru schimbare, atunci ele sunt evaluate în raport cu criteriile care fac
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
culturală este importantă mai ales la extremitățile dezvoltării din sistemul internațional. Pe termen istoric lung, opțiunile intenționat ale statelor consolidează efectele selecției culturale generate de anarhia internațională (Harrison, 2002, pp. 151-152). După cum notează Wendt, statele pot să internalizeze normele culturii kantiene în grade diferite (Wendt, 1999, pp. 302-307). Statele pot fi constrânse să respecte aceste norme, sau le pot adopta din considerente practice, pentru că recunosc avantajele materiale rezultate. Wendt o numește internalizare de gradul întâi și, respectiv, internalizare de gradul doi
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
gradul întâi și, respectiv, internalizare de gradul doi. De exemplu, statele de la periferie nu vor deține capacitățile de urmărire eficace a unor strategii de balansare împotriva statelor din nucleul liberal. În mod similar, se poate ca statele să respecte cultura kantiană pentru beneficiile economice rezultate, de exemplu în termenii accesului la comerțul internațional cu nucleul liberal și la investițiile din partea acestuia. Statele care respectă normele dominante în sistem vor rămâne în urma altora în termenii performanței lor generale, și vor risca să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nucleul liberal și la investițiile din partea acestuia. Statele care respectă normele dominante în sistem vor rămâne în urma altora în termenii performanței lor generale, și vor risca să fie pedepsite sau eliminate ca actori semnificativi. De asemenea, statele pot internaliza cultura kantiană într-un al treilea grad, reflectând o situație în care îi respectă normele pentru că le recunosc ca fiind legitime. În mod tradițional, acest mecanism de asigurare a respectării normelor internaționale este considerat a fi slab, dată fiind lipsa unui agent
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
le recunosc ca fiind legitime. În mod tradițional, acest mecanism de asigurare a respectării normelor internaționale este considerat a fi slab, dată fiind lipsa unui agent eficient pentru punerea în aplicare a normelor în sistemul internațional. Totuși, într-o cultură kantiană, cele mai puternice state vor fi internalizat deja o identitate în mare parte liberală. Ca urmare, normele culturale ale păcii democratice vor fi atins un statut considerat firesc de unitățile dominante. Se poate ca unele state să se opună procesului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a socializării din interior. În aceste condiții, se deschide un spațiu permisiv care încurajează actorii să adopte în mod voluntar transformări ale identității lor. După apariția unei mase critice de state liberale, se produce trecerea de la cultura lockeană la cultura kantiană, ca structură dominantă a interacțiunii din sistem. Această schimbare este asociată cu o modificare a traiectoriei de bază a socializării, în sensul îndepărtării de balanța waltziană de putere și al apropierii de pacea democratică. Puterea copleșitoare a statelor apropiate de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
extrase din tendințele empirice din relațiile internaționale după Războiul Rece. În lucrarea Social Theory of International Politics, Wendt afirmă că este posibil ca sistemul internațional să treacă printr-o tranziție de la cultura lockeană, organizată în jurul balanței de putere, la cultura kantiană, în care normele păcii democratice definesc tendința de socializare dominantă. Lucrarea lui Wendt a atras deja observații critice susținute. Într-o replică remarcabilă, Keohane afirmă că, deși Wendt oferă un cadru teoretic pătrunzător, abordarea lui nu face o legătură între
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
38, 59-78. Miles, J. (2000) "Chinese Nationalism, US Policy and Asian Security", Survival, pp. 42, 200-230. Miskinnon, A.J. (2001) "Recasting the European Bargains: Germany, European Security and the Transatlantic Relationship", German Politics, pp. 10, 61-82. Mitchell, S.M. (2002) "A Kantian System: Democracy and Third Party Conflict Resolution", American Journal of Political Science, pp. 46, 749-759. Mochizuki, M.M (coord.) (1998) Toward a True Alliance: Restructuring US-Japan Security Relations, The Brookings Institution, Washington DC. Mochizuki, M.M. și M. O'Hanlon (1998
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
167-192. Ruggie, J.G. (1986) "Continuity and Transformation in the World Polity: Towards a Neorealist Synthesis" în R.O. Keohane (coord.) Neorealism and Its Critics, Columbia University Press, New York, pp. 131-157. Russett B. și H. Starr (2000) "From Democratic Peace to Kantian Peace: Democracy and Conflict in the International System" în Manus I. Midlarsky (coord.) Handbook of War Studies II, University of Michigan Press, Ann Arbor, pp. 93-128. Russett, B. și J.R. O'Neal (2001) Triangulating Peace: Democracy Interdependence and International Organisations
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]