1,357 matches
-
câte o masă de lemn negeluit, cu marijuana în bot, sau măcar cu o rachie făcută la alambicul locului. Din maguri vechi, Joplins ne spunea iarăși că all is loliness. Hendrix se încrunta pe tricouri și insigne, Woodstock reînvia fără kitsch. Nu m-am dezlipit o jumătate de zi de locul acela. Am bătut toate ulițele, am intrat în toate casele, nici o făptură, indiferent de specie, nu se sinchisea de proprietatea privată. În tot acel timp de scaldă christianică, toate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu am fost singură. Duminică a venit Maria cu Codruț să mă ia la un prânz la templul tibetan (nu e o cârciumă, e chiar templu). Locul e foarte frumos, cu un stejar fabulos, dar cu două temple teribil de kitsch pentru gusturile noastre. Tocmai fusese Dalai Lama al XIV-lea în septembrie să îi dea benedicțiunea. Tema de discuție privată: americanizarea părinților Mariei, care, în loc să tragă spre Bloomington la pensie, vor casă în Florida, la căldură, să îi iasă mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
plăcinte cu mere, mere uscate, ceai de mere. O poezie cu mirosuri foarte plăcute și puteai gusta din fiecare. Dar în plus aveau și pere. Următorul loc de popas a fost un American Bufet, pe margine de motorway. Teribil de kitsch, un eșantion din electoratul lui Bush și Schwarzenegger, dar în care Adi ar fi fost încântat aproape ca la un China Bufet, fără Dragoș. Una peste alta, atunci când nu ai subtilități de limbă și auzi doar zumzetul mulțimii, nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Mai plin de vapoare uriașe despre care mai să crezi că sunt SF. Pe ceruri defilau avioane cu reclame despre cină la malul gârlei sau în croazieră. Existau și locuri tip Eforie Nord și Techirghiol pline de buticuri și de kitschuri, ultraînghesuite, cu lume pestriță și muzici proaste. Existau și locuri ca acela ales de noi, o mică poezie pentru semiboemi și existau plajele private la care se ajungea prin tunele subterane, de la palatele miliardarilor americani. Luxe, calme et volupte! 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fete cărora le place să o faci — Crezi? — Sigur, am răspuns eu. Știu eu una care a pozat pentru Debonair. Doar când a pomenit despre asta a izbucnit în lacrimi de mândrie. — Mândrie? ... Da, cred că se poate. — Cum asta? — Kitsch, a spus el, după care s-a șters la gură. Ei, trebuie să plec. — Ei, asta e, am spus eu. Trebuie mai întâi să-ți faci siesta. Nu e sănătos. Bea un pahar. Dădu din cap. Înainte de a pleca, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a făcut plăcere să schimbăm câteva cuvinte, Martin. — Pe curând, John. John. Ce mai nume, ei? Înseamnă closet, înseamnă șmecherie. Mi-am împins farfuria dinainte, m-am așezat mai comod în fața vinului. Mi-am aprins o țigară. M-am gândit Kitsch... Mda. Când Vron era toată numai plâns, după ce îi arătase viitorului ei fiu vitreg fotografii de-ale ei masturbându-se fără nici o haină pe ea, și totul pentru bani, îmi explicase - aproape lipită de mine, cu lacrimi fierbinți tremurându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
momentului. Departe de tăieturile perfecte, urâtul și frumosul, antrenate într-un complex de sensuri interșanjabile, în relație de coexistența, fuziune și osmoză cu umanul, sunt coordonate ale vieții, ale perceperii acesteia și ale perceperii sinelui. Astfel, cum frumosul riscă pericolul kitsch-ului, iar urâtul devine emoționant, așa cum lumina devine umbră odată cu modificarea sursei de lumină, “perfecțiunea însăși este imperfecțiune”. (Vladimir Horowitz) Urâtul nostru universal, cotidianul expus “Marii Treceri”, praful, pata, cioburile, negrul, ruptul, strâmbul, imperfectul, conjugă simfonic urâtul nostru frumos, mozaicul
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
ai aflat? — A fost foarte interesant, zise Popescu și se opri. În tăcerea instalată brusc În cameră după vorbele lui se auzi prima sorbitură a fetei. Evitau să-și Întâlnească privirea, nu se știe de ce. Fata privea cu atenție desenul kitsch de pe ceașca de porțelan calitatea a doua. Grințu aștepta ca unul din ei să Înceapă să povestească. Era avid de informațiile lor. Popescu se prefăcea că se gândește la ceva sau că nu știe cum să-și Înceapă povestea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pâinea și ceapa puse pe masă de bătrân. Tac amândoi și se uită peste câmpul care Începe dincolo de gardul viu al curții. Între ei doi ar putea fi o legătură secretă, dar autorul acestor rânduri o ignoră deocamdată cu desăvârșire. * (KITSCH)... cuvântul abțibild fiind unul din nu prea numeroasele neologisme de origine germană ale limbii române. El semnifică, la propriu, În română ca și În limba de origine, o imagine tipărită În culori pe o suprafață gumată care, prin umezire, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care a fost, în realitate, mult mai aspru și și mai sărac decât încăperile plăcute, drăgălașe la care mă uit acum. Dar nu contează. Totul e curat și confortabil, cu un element compensator, care mai acoperă tonalitățile altminteri atotprezente ale kitschului și agitației fără rost: imaginile atârnate pe pereți. Contrar așteptărilor, acestea nu sunt goblenuri înrămate, nici acuarele prost executate cu peisaje înzăpezite din Vermont, nici reproduceri după Currier și Ives. Pereții sunt acoperiți cu fotografii alb-negru, 15 pe 25, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
favoriții.) Conchita Alonso n-a făcut filme alături de De Niro? Da, măi, a făcut, dar tot așa, ca un fel de decor... Decor! pufnește el. Tu ai luat acum încăpățânarea maică-tii, exclusivismul ăsta rasist, ce vine de-acolo e kitsch, e de mâna șaptea, dar știi foarte bine unde-a dus rasismul ăsta! Iată-mă-s și rasist, zâmbesc absent. Personal nu văd nici o problemă în a fi în același timp antisemit și antiarab, conștient că, vorba colegului meu Mikali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
orizont, recunoașterea celorlalți : ele au fost făcute pentru a fi privite - și eventual împărtășite - de către cei care ne pot oferi și de la care așteptăm cu emoție recunoașterea de sine. Ostentatoriul comun ambelor cazuri încetează astfel să mai fie „irațional” sau „kitsch” pentru a se dizolva într-o „luptă pentru recunoaștere” mult mai general umană și în care casa este principala „armă”. Dar de ce casa ? De ce locuința mai degrabă decît hainele, diplomele, titlurile, banii sau alte valori simbolice, de ce aceasta este cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
patrimoniul universal al mănăstirilor „care este”. Cu o condiție : să găsească drumurile care duc spre ele, căci indicatoarele sînt invers proporționale cu tradițiile. Aceasta este localitatea care a urcat incontestabil pe primul loc în țop ten, topul meu personal de kitsch autohton. Dar să ne întoarcem la oul lui Flutur și hermeneutica acestuia. Inspirația a venit, probabil, de la tradiționalele ouă de struț, încondeiate cu sîrg de bucovinence recente și achiziționate cu pioșenie de funcționarii Ministerului Afacerilor Externe pentru pachetele lor de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o achiziție foarte valoroasă pentru muzeu... Apoi au început să gloseze asupra modalităților de împăiere, dacă ar trebui să fie în stil Bernea sau nu. M-am opus din motive estetice, considerînd că soluția cuprinde o prea mare doză de kitsch în ea. S-a născut atunci o altă soluție : o grădină zoologică sau, mai bine, o rezervație naturală în care bărbatul tradițional să-și ducă mai departe modul său de viață tradițional spre luarea aminte și amuzamentul copiilor. — Asta da
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
laterale ale toaletei, îi veni greu să suporte mirosul de parfum prost, dulceag, de-al nostru (măcar nu e bulgăresc...) care emana din cele vreo șapte-opt sticluțe de diferite forme, înghesuite în mica încăpere de placaj. Una dintre ele, culmea kitschului, avea un fel de armătură de metal auriu. Alta avea un dop mai mare decât ea, ca o tombateră fanariotă. Dar printre ele, asemenea unei regine în surghiun, se afla, prin cine știe ce miracol (cine i-o fi dat-o?), și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
emoționantă și grotescă, în rozurile și vernilurile ei, te impresiona aspirația ei pătimașă spre altă lume decât cea din care provenea. Mă speriase cu nebunia ei pentru mine. Ne plimbam nopți întregi prin oraș. Dar lipsa ei totală de gust, kitschul exuberant al preferințelor ei (care mergeau spre muzică populară de proastă calitate și melodrame de doi bani), lipsa de tact care o făcea să intre strigând hello everybody într-un salon de spital, crezând că astfel îi înveselește pe bolnavi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu "Cumințenia pămîntului", care probabil că voia s-o reprezinte chiar pe ea. Pe lada studioului, într-un oval de țiplă - un țăran și-o țărancă din Cipru, el cu fustanelă și fes, ea cu ilic și nu știu ce în păr, kitsch mizerabil, din cele care zac și prin artizanatele noastre. Se asculta într-o tăcere religioasă Nat King Cole. Iat-o pe Cenușăreasa mea, pe femeia visurilor mele, cu care vroiam să mă căpătuiesc, uite-o trăncănind despre kentane, uite-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în însemnarea cu fierul roșu, stilismul barbar, chiar succesul tehnicilor New Age sau ale șamanismului, toate acestea pun accentul pe experiența bizarului încercată în comun. Experiențe cotidiene care reiau, mai mult sau mai puțin serios, uneori într-un mod complet "kitsch", memoria abisală a infernului și a caznelor sale. Obscuritatea care traversează cărțile sau filmele care povestesc inițierea acestui erou de legendă care este Harry Potter este, am putea spune, edificatoare. Structură oximoronică, există o "lumină obscură" care arată că Istoria
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
vîndute în imediata apropiere a unor complexe muzeale sau lucru și mai grav în standurile din incinta muzeelor, ca să oferim numai cîteva exemple, pentru a constata că sîntem supuși unei receptări pasive a informației, manipulați constant de asaltul distructiv al kitsch-ului, mediocrității, obscurității. În aceste condiții, "relația muzeului cu publicul în România ar fi trebuit să aibă un scop educativ prioritar" subliniau doi specialiști într-un articol intitulat sugestiv "Pedagogia muzeală din România între deziderate și împliniri"2. Și aceasta
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
degajate, firești. Memoria și sacralitatea deschid porțile unui teritoriu al evenimentelor și interacțiunilor între vizitatori ca o ultimă și necesară revenire la normalitate, spațiu al reconstrucției și echilibrării disponibilităților afective și cognitive prin opoziție cu agresivitatea, destructurarea și goana după kitsch sau producțiile în serie, standardizate. Coborînd de pe "înălțimile academice" muzeul devine un teritoriu al motivației și achizițiilor culturale, al sensibilității, al cunoașterii de sine. Pentru public, muzeul în aer liber este un "spațiu activ, viu, al întîlnirilor, de deschidere, de
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
parcă valsam pe valuri cu căpitanul Ahab după Moby Dick), pe la mormintele lui Machiavelli, Galileo Galilei, Miche langelo, Savonarola, Rossini, Alfieri, Foscolo, cu tot cu jer pelirea oficială care este Palazzo Vecchio, dar și cu în chipuirile blazonate de pe Via di Maggio, kitsch-ul aurit de pe Ponte del Vecchio, plăcile memoriale „Elisabeta“ Browning, Andrei Tarkovski sau Robert James Lowell, oscilând între pictura lui Filippo Lippi și-o bistecca alla fiorentina, între Botticelli, Cimabue, Leonardo, Ghirlandaio și-o porție de spaghetti alla carbonara, între
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
zece mii de parai, umflați moca din taxa de protecție, c-așa vrea mușchii mei“, ajung zeii zilei, normă fanatizată, ispită generală și model de viață. Când vezi la orice oră, în toate gazetele și pe toate ecranele aceeași dizgrațioasă pastă kitsch compusă din Truici, Columbeni, Țînțăreni, Zăvorance, maneliști sfidători prin opulență, fotbaliști decerebrați, vedete grețos siliconate din sistemul pornofițelor de tractir deghizat, gorile cefoase cu ghiuluri uriașe, limuzine cu maimuțe milionare și măturători de euro după câte-o paranghelie, plus complicitățile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tunurilor și turnurilor țigănești, oamenii acumulărilor sălbatice, pleziriștii fără proiect și fără strategie de dezvoltare, cei pentru care averea nu înseamnă vechime, noblețe și obligație aristocratică, mândrie și răspundere, rădăcini moș tenite, temeinicie, chibzuință, reinvestire pentru refacerea țesutului social. Precum kitsch-ul, care azi jignește simțul estetic pentru ca mâine-poimâine să devină artă, tot așa trufașii bogătași de acum, cei puși exclusiv pe acumu lare, exclusivism și autosuficiență, pot să capete cu vremea men talitate de oameni bogați cu adevărat. Naturi ira
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Sala Operei e de-a dreptul fastuoasă. Doamna devine aici contesă. Din umbra lojilor ornate cu nervuri aurite se aude, parcă, foșnet greu de mătăsuri vechi. După ce ies, mă izbește, însă, și mai tare amestecul de noblețe decrepită și de kitsch sovietic de pe străzile, pline de mâzgă, peste care coboară o seară pâcloasă. Inclusiv clădirile care au fost cândva frumoase au căpătat un aspect mohorât. Emană, parcă, din ele o disperare stătută, provincială. Și lipsesc reclamele luminoase. Oricât de bine a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Vom sta o singură noapte la Las Vegas și aș vrea să-mi fac o idee despre acest oraș halucinant unde se află "cel mai mare hotel din lume", "cel mai înalt termometru din lume", luminile cele mai zgomotoase și kitsch-ul cel mai somptuos. Pornim pe bulevardul inundat de reclame mișcătoare, o veritabilă junglă feerică, orbitoare pentru ochii mei obișnuiți cu întunericul din București, și ne oprim la "Palatul Cezarilor". Stupoare! Ce caută copia "Victoriei de la Samothrace" aici? Dar imediat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]