1,287 matches
-
TATĂL, pentru-o Nouă-Împărăție ! Ei doreau să-L pună Rege peste neamul evreiesc... Neștiind că EL e Rege, dar e Veșnic și Ceresc ! Văzând cum ei ÎL aclamă, mai presus ca pe-Împărat, IISUS ce are preștiința, cu durere-A lăcrimat... Știind că "poporu ' ales", are schimbătoare firea Peste numai 4 zile ÎI va cere : "Răstignirea"! Puțini I-au rămas alături, în marea împrăștiere... Alții-ascunși (prin Rugăciune, căutau o Mângâiere...) Cu teama de pedepsire, mulțimea, iată se duce... Doar Ioan și
DE FLORII ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374546_a_375875]
-
schimbă din verde-smarald în turcoaz. Când pun a ochilor risipă în voie-bună sau necaz. Și-mi arde inimă amară, precum văpaia soarelui în zilele fierbinți de vară. Pe calea nenorocului. După culoarea copacilor se schimbă-n tonuri arămii. Când suflet lăcrimează de dor, e-n rubiniul inimii. Gri e-n dorințe neșoptite, de lacrima sufletului. Iar de gânduri nerostite, e-n ceața orizontului. E culoarea surâsului, când lacrima-i de fericire. Sau e a întunericului, când nu-i speranță-n iubire
CULOAREA LACRIMEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374587_a_375916]
-
2017 Toate Articolele Autorului ...Am luat hazardul ieri de guler Si l-am trântit de un perete Și i-am strigat cu sula-n coaste: - A mea iubire nu se pierde! M-a săgetat strângând din dinți Și-apoi a lăcrimat amar; - Nu vezi femeie că te minți? Pe lume totu-i în zadar! Nu i-am răspuns, nici n-am putut. L-am dezlegat, căci m-a durut Și răsucindu-mă în mine... Zic, da...totul stă-n tine! Referință
HAZARD de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374612_a_375941]
-
cutreier prin umbre străine. Un pas înainte și doi înapoi, Mă află apusul cu nări de copoi. Așează-ți iubirea pe umeri de frunze Când gândul m-alungă pe drumuri confuze. Nu întreba cum sunt și cât te iubesc, Aș lăcrima tăcerile să-ți vorbesc. Santinelă tăcută la țărm de amurg, Cer îndurare spre răsărit să mai curg Când trecuturi bat la tâmple răscolit, Să nu-mi las visul de riduri ofilit. Că mai e încă vreme spune-mi iubite, Nu
TU, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373309_a_374638]
-
În cameră se lăsă o tăcerea mormântală. Plutea o tristețe căruia numai cei implicați puteau să-i măsoare intensitatea. Ana se întoarse cu spatele să nu fie văzută cum o podidise lacrimile. Plângea cu sughițuri. Până și Cristina începu să lăcrimeze, cu toate că știa cum se va sfârși relația sa cu George încă de la început. Bărbații și-au luat la revedere de la fete părăsind camera, rugându-le să nu-i conducă. Să le rămână treze doar amintirile a câtorva zile frumoase de
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
cu uimire... Din clipele de foc promise, un duh albastru a fugit, Privea-ntristat spre Răsărit, și-i tremurau aripi deschise... Când l-am privit, chiar Tu erai, îngerul meu de dor sihastru... În drum spre solitaru-ți castru, safire calde lăcrimai... Și toate mi-au căzut pe păr...Când m-am văzut, de dimineață, Purtam o rochie de gheață albastră, de pe-un meteor Și eram toată numai stele...pe piele-aveam tot Universul... Doar că-mi pierdusem Vieții sensul și eram
IMORTALĂ-N LUMEA MEA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373480_a_374809]
-
MEA - POEZII DE COAUTOR Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1692 din 19 august 2015 Toate Articolele Autorului Cine sunt eu? Cine sunt eu să născocesc idei Ce ar putea să ducă întristare În sufletele confraților mei, Când condei lăcrimează pe jurnale? Al cărui spirit, întrupare-i sunt, Să duc destin cu multă suferință? Și care mi-e menirea pe Pământ, Când caut ideal de biruință? Cine sunt eu să-mi caut iubire Unde norocul n-a fost niciodată? Să
POEZII DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373530_a_374859]
-
cu stele, Mi-am pus geamantanul la tren Și am plecat de plặcere Dar viața de-atunci mi-e infern. Țin minte acuma și gară Pereții cu artặ graffiti Unde dormeam de cu seară Lângặ unii sosiți din Tahiti. Vedeam lăcrimând cu luminặ Un bec că un ochi de neon Coloane de fier și ruginặ Și stâlpi de chirpici și beton. Am stat la un unchi de la Romă, Dar unde n-am stat, și-n ce hal? Și fiindcặ nu fặceam
BALADA EMIGRANTULUI GRẰBIT (PARODIE) de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373636_a_374965]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > PE ÎNGER - GRUPAJ CU POEZII RECENTE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1318 din 10 august 2014 Toate Articolele Autorului Sară eminesciană Urcă steaua căzătoare La apus, în zbuciumul Unei clipe trecătoare Lăcrimând-o buciumul... Dincolo de deal și ramuri Ce cu frunza bolta-nțeapă, Ale cerurilor geamuri Trag a nopții neagră pleoapă... În unghere stinse-n zare Se înstână stânele, Cumpănele cu căldare Răscolesc fântânele. Peste sat, peste pășune Ultimele paseri zboară, Se
GRUPAJ CU POEZII RECENTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371353_a_372682]
-
frate și că dacă aduceau împăratului dovada că el nu mai trăia, aveau să își împartă împărăția adâncurilor. Nevăzut și neauzit de nimeni, se strecură prin galerii până în peștera în care trăia mama lui. Auzind noile vești, împărăteasa începu să lăcrimeze: - Bietul meu copil, trebuie să pleci din această împărăție! - Dar nu vreau să te părăsesc, mamă! - Atunci, va trebui să ne mutăm într-un loc în care nimeni să nu te poată găsi. Oricât de des am schimba noi peșterile
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
purtați de curenți până la suprafață. Soarele și mirosul florilor îl însănătoșiră pe loc pe împărat. Privindu-și fiul la lumina strălucitoare a zilei, stăpânului adâncurilor i se păru că niciodată nu mai văzuse în viața lui un flăcău mai arătos. Lăcrimând, își ceru iertare și îi oferi tronul Împărăției Adâncurilor. Vezi, însă, Urâtul Pământului nu își mai dorea să trăiască în întuneric așa cum nu își dorea nici să conducă o împărăție în care vrajba dintre lilieci și rozătoare nu se domolise
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
pe vechi poteci, Te mai aștept zadarnic și cuminte, În ale minții mele cartoteci... Vin sărbători... Te izgonesc din minte, Dar tu apari mereu, mereu... În dar!... Sub cerul sidefat iubirea-i punte, Ea ne unește tainic, ireal. Văd munții lăcrimând sub copci de gheață, Văd chipul tău, primăvăratic vers, O clipă! Vreau în hibernala ceață... Să construim dualul univers. Micuț, abscons ( al nostru ) el va fi, Un minunat pastel pe cai de viață, Poemul unei tandre nebunii La mine-n
LA MINE-N GÂND de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371607_a_372936]
-
rezerva de băutură pe o lună, destul de bine motivați de privirile șugubețe ale cazacilor. Băieți buni, aceștia goliră câteva clondire chiar acolo, neuitând să-i mulțumească țarului cu vorbe simple dar care mergeau la inimă: - Blagadariu vam, batiușka! Țarul chiar lăcrimă puțin, înduioșat de nobilele lor purtări și îi trimise în curte să vadă dacă nu cumva mai au ceva treabă de făcut. Bietul Ludovic se ținea de pereți pe când țarul așezat pe fotoliu legumea ceva icre și le stropea cu
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
Că-n har poetic e lumină din lumânare sufletească, ce arde-n nopți cu lună plină, ca stele pe bolta cerească. * © Maria Filipoiu 12.01.2015 * * Menirea unui Luceafăr * Vremelnicia clipei îmi luminează gând, să îmi revărs iubirea în condei lăcrimând. Când rază de Luceafăr coboară tremurând, să îmi sărute fruntea, prin geamuri pătrunzând. * Lumină blândă-și pune pe masa mea de scris, iar în condei transpune o iubire de vis. Aduceri-aminte coboară din paradis, omagiu să îi aștern cu grijă
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
cânta, când glasul din peniță pe-al său jurnal valsa. * Nedrept i-a fost destinul de viață pe pământ. Dar s-a-nălțat la ceruri, asemeni unui sfânt. Nemuritor rămâne prin veacuri, ani la rând. Iar eu îi scriu cinstire, din condei lăcrimând. * Ianuarie 2015 © Maria Filipoiu * * Un ,,Geniu pustiu" * În mijloc de iarnă aspră și geroasă, Zeul nemuririi, viață a dăruit unui geniu, cum în veci n-o să se nască. Dar în scurta sa viață, n-a fost prețuit. * Lumina razei lui
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
cu mâinile la spate. Iarba de lână crudă clipește prin ochiul de rouă cu mâna la ochi, să vadă cum soarele se cațără-n dudul lățos. Pe dâra de zare, pe tăișul ei, zdreanța de nor își rade barba și lăcrimează enigmatic la cântul de mierlă albă, iar cumpăna fântânii din Jghiburoasa s-a modernizat, ”și-a tras” lanț de inox, sătenii acoperind-o cu o rochiță de tablă galvanizată... Potecile dealurilor se scurg cu târnele goale agățate în cobilițele cocoșate
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
Îi poți vedea prin sate risipite Între câmpii bogate fără rost, În casele de-acum prea ponosite Și foarte rar mai povestesc ce-au fost. Doar gândul la copii îi ușurează, Știindu-i rânduiți, mult prea departe. Cu inimile strînse lăcrimează, Când mai primesc, vreodată, scrisă carte. Sunt slove scurte: „Suntem bucuroși! Cei mici s-au înălțat mai sus de masă. Dar voi ce faceți, sunteți sănătoși? Poate venim prin toamnă pe-acasă. Trăiesc pierzând din inimi cutezanța Și par mustrați
CĂTUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374975_a_376304]
-
MIRACOLUL MUZICII Pe strunele-nvechite ale unei viori, coboară Mâna ce pictează în cântec dulcea primăvară. Și-n sunete vrăjite, sufletul spre cer se-nalță În acordul simfoniei, viața însăși se descalță. Prăbușită în genunchi, de atâta frumusețe, Inima îi lăcrimează de dor și de tinerețe. Înflorește trandafirul pe obrajii ofiliți Roua picură în perle din ochi triști și chinuiți. Muzica înălțătoare sentimente noi trezește Viața cu un suflu tânăr și mai tare izbucnește. Sufletul veșnic închis, în trupuri bătrâne, Rupe
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
creature You’ll never want to meet, For poisoned thoughts Are covered to be sweet, And you will know he fought To cover well his tripping feet. VECHEA CASĂ Nu-l mai satisface pe proprietar. În timp ce cărămizile ude dela colțuri Lăcrimează pe la geamuri, Suflate de vânt Ramele ferestrelor se clatină, Leaturile de lemn putrezite ale verandei Se desprind unele de altele, Petece de mușchi acoperă Leii de piatră, păzitorii casei. Și pare că nimic nu dorește să se preocupe Că fiarele
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
miros, Privind în sus să nu îmi fie frică, Știind că Domnul meu este Cristos. Îmi amintesc de promisiunea care, Tatăl Preasfânt lăsat-a în Cuvânt, Astăzi zâmbesc și inima-mi tresare, Căci casa mea-i intrată-n legământ. De lăcrimez, e lacrima cea sfântă, Ce din înalt coboară pe pământ, Căci Dumnezeu a luat o trestie frântă Și a făcut-o parte din Cuvânt. Rămâi cu noi, Părinte-al nemuririi, Ai noștri pași condu-i spre porți de har, Să
ÎMI AMINTESC de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373847_a_375176]
-
Autorului Aud bicele nebune Ce lovesc un trup de carne, Țipătul durerii surde Se aude prin canoane! Din piroanele înfipte, Drept în mâini și în picioare Curge lava suferinței, Prin bătrânele icoane. Iar la talpa crucii plânge Maica Sfântă îndurerată, Lăcrima-i muiată-n sânge, Inima de bici brăzdată... Se cutremură pământul, Când în groapă-i pus Iisus Lumea vede și nu crede Că-i pronia cea de sus! Fariseii stau de pază Și pun piatră pe mormânt, Dar prin ea
ÎNVIEREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373873_a_375202]
-
copilăriei românilor din toate timpurile! Caii copilăriei mele: acel Murgu blând și ascultător și Mița cea fricoasă, care necheza chemându-mă, când nu mă mai vedea, iar eu eram tolănit în iarba miriștei și citeam...Nu în ultimul rând am lăcrimat, amintindu-mi și de caii masacrați de comuniști, după colectivizarea agriculturii românești. Toți acești cai au fost evocați de scriitorul Gh. Chirtoc în romanul său. Din fericire, caii doctorului Chirtoc pomenesc în poveștile lor și de acei stăpâni gospodari, vrednici
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
sta de veghe veșnic Moții! Acum, cu Duhul plin de jale, Până la Țebea, sub gorun Îl duc pe ultima lui cale Pe cel mai dureros tribun! Ce sfânt și Unic i-a fost Dorul Să-și vadă nația unită! Și lăcrimează tricolorul Pe crucea lui înmărmurită. La Vidra, într-un leagăn mut, Sub grinda vremii șubrezită Aș vrea acolo să mă mut Cu inima din piept rănită... Mai sunt români aici în țară, Cei alungați din versul meu Odată se vor
MAI SUNT ROMÂNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373942_a_375271]
-
cu tine și nu s-a mai întors de atunci mama în fiecare zi își punea șorțul și-i gătea de prânz ochii îi erau ca doi nori încărcați din când în când își ștergea fruntea brăzdată de griji și lăcrima prin colțul buzelor apăsat de durere scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți " vine tata, s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo", apoi își cufunda capul în pumni și lăcrima ai mai îmbătrânit și tu
CA ÎNTRE TATĂ ŞI FIU de TEODOR DUME în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375476_a_376805]
-
fruntea brăzdată de griji și lăcrima prin colțul buzelor apăsat de durere scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți " vine tata, s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo", apoi își cufunda capul în pumni și lăcrima ai mai îmbătrânit și tu și tata ați spart cerul și prin crăpătura aceea ne priveați chiorâș până în ziua aceea în care mama a adormit pe prispa de pe care își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
CA ÎNTRE TATĂ ŞI FIU de TEODOR DUME în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375476_a_376805]