1,385 matches
-
Apoi, vreo doi bărbați de vârstă mijlocie, care, prin comparație, făceau ca porumbei să pară trași prin inel, au ieșit pe o ușă din stânga mea, atât de brusc că ar fi dat peste mine dacă nu aș fi sărit În lături, și s-au Îndepărtat la pas, fără să se scuze, conversând cu voci joase și prietenoase. Se vedea clar pe cine Își aleseseră porumbeii drept modele În viață. După aproximativ un sfert de oră, petrecut rătăcind de colo-colo și chiorându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lumii decât Înainte. Acum, se mai adăugase și un aer de jenă pe chipul lui. — Brian? am spus, calmă Încă. Am traversat pe partea unde stătea, iar el a făcut o aparentă Încercare de a se ascunde, ferindu-se În lături, În spatele unui stativ cu blugi second-hand. — Ce cauți tu aici? Brian Își plecă fruntea și scoase una dintre mârâiturile sale caracteristice. — Ce? l-am Întrebat, inevitabil. Totul În regulă? spuse el rușinat. — Sigur că da, am răspuns fără vreo intonație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
N-am făcut nimic rău. OK, recunosc că am avut o relație cu un bărbat care avea deja o iubită, dar nu era Însurat... — Ce tot Îndrugi acolo? — Nu m-am făcut destul de bine Înțeleasă? Și-a desfăcut brațele În lături, Într-o demonstrație de nonșalanță studiată, care trebuia mai degrabă să mă impresioneze, nu să mă ducă de nas. Nu am greșit cu nimic. M-am uitat fix la ea, neștiind pe moment ce să mai zic. Ea Îmi Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aceea l-ar fi dat la televizor, tata ar fi învârtit butonul, făcând să dispară culorile. Televizorul mergea și tocmai arătau luna. Nimeni nu privea într-acolo. Atunci s-a auzit liftul în casa scărilor și zgomotul ușilor împinse în lături. Puțin mai târziu, a intrat în sufragerie Francesco. Mi se părea că, în ziua aceea, adulții jucau teatru. Mereu se întâmpla câte ceva în momentul hotărâtor. La fel ca în piesele de teatru transmise la noi acasă, în serile de marți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
liniște. Sanowsky a pus geamantanul jos și ne-a căutat cu privirea. Tata m-a luat de mână și amândoi ne-am grăbit spre ieșire. Când ne-am aflat aproape de ele, ușile s-au despărțit și s-au tras în lături, ca și cum ar fi știut ce aveam noi de gând. Asta se cheamă tehnică și așa ceva se găsește din belșug în America. Am pășit dincolo, în lumină. Când au construit America, pesemne că uitaseră să-și ia metrul la ei, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
voi mai reuși să îl găsesc niciodată, aici toată lumea se ascunde în spatele unor perdele verzui, care le proiectează o culoare verzuie pe față, și toți sunt acoperiți până la bărbie cu pături tocite, numai la bolnavul meu perdelele sunt trase în lături, stă culcat, dezbrăcat asemenea unui copil, fără rușine; plin de obediență așteaptă să i se ia temperatura, îmi face un semn din cap fără a arăta prea mult entuziasm, de mâna lui este deja prins un tub transparent, legat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a ieșit dinăuntrul tău, însă ea îmi aruncă rece, tocmai de aceea mă dezgustă, dacă ar fi ieșit din tine, nu m-ar fi dezgustat, nu înțelegi, este un zero ca și mine, nu valorează nimic, ea își întinde în lături, indiferentă, brațele uscățive. Mor deja de nerăbdare să ies din groapa asta, scrâșnește ea, să fiu singură, fără supravegherea voastră, iar eu o întreb, ce vei face când vei fi singură, în ciuda faptului că știu răspunsul, își va injecta heroină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poți petrece un weekend romantic“, și eu să nu mă duc niciodată într-un astfel de weekend. Patrick nu se prea complica să meargă în asemenea excursii romantice - tipic pentru el. Jake însă pare că nu s-ar da în lături. Toată noaptea de vineri am petrecut-o visând la weekendurile viitoare pe care le voi petrece cu Jake în hanuri de la țară, cu paturi uriașe și focuri vii arzând în șeminee, și la cine copioase, cu trei feluri de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de la Pilade: „Dă-mi ceva de băut”, Îi zicea studentul În canadiană cu glugă redactorului-șef de la un mare cotidian. Parcă eram la Petersburg, pe vremea lui Șklovski tânăr. Toți erau Maiakovski și nici un Jivago. Belbo nu se dădea În lături de la tutuiala generală, dar era evident că o utiliza cu dispreț, sancționând-o. Tutuia ca să arate că răspunde la vulgaritate cu vulgaritate, dar că era un abis Între a-ți lua un ton confidențial și a fi În confidență cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lor În gol, privirea le devenea lipsită de expresie, membrele se Înțepeneau, mișcările li se făceau din ce În ce mai automate, dar nu haotice, pentru că dădeau la vedere natura entităților de care erau vizitați: unele erau molatice, cu mâini ce se mișcau În lături cu palmele Întoarse În jos, ca la Înot, altele curbe și cu mișcări lente, iar cambonos Îi acopereau cu o pânză albă de in, pentru a-i sustrage vederii mulțimii, pe cei atinși de câte un spirit ieșit din comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
afară, la o distanță sigură, camuflați la adăpostul întunecos al unor boscheți de lemn câinesc și scăpați din torpoarea de etuvă a Secției, în răcoarea jilavă a nopții campestre și în mreaja unor efluvii amestecate, dulcege, de urină de porc, lături și balegă de vaci. Miroase-a râme! constată Dănuț. Pst, pst..., Boss, ce fac urâciunile alea mascate? șopocăiește Fratele, cu o mână pregătită să-i astupe gura lui Bogdănel cel tembel, la caz de nevoie. S-au pus în mișcare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de lângă vizitiu se îndoi de spate. Din dosul gării, brișcă, după câțiva pași, coti pe drumul nepietruit care taie câmpia curmeziș până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută și netedă. Numai ici-colo poposeau cârduri de ciori, punctând cu pistrui negri obrazul pământului. Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. Rari copaci, aliniați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici măcar de o punte n-avem nevoie. Sus, la Ionești, pe șoseaua județeană, s-a făcut un pod pentru orice eventualitate, dar s-a rupt acum câțiva ani, nu l-a mai dres nimeni și lumea trece tot pe de lături, ca și aici. Valea Câinelui însă, cu toate că e mai mică, e mai mânioasă, face mai multe stricăciuni, aproape în fiecare an, și nici nu seacă niciodată! Trecură valea. Drumul continua drept ca o ață și în puține minute intrară în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strigă baba Ioana, bosumflată ca totdeauna, către copilul lui Vasile Zidaru, care se legăna, cățărat pe ulucile portiței, lălăind cât îl țineau plămânii. Ioana dădea de mâncare purcelului mai în fundul ogrăzii, care era una cu grădina. Îi ținea ceaunul cu lături și-l îndemna: "Mănîncă, băiețelul mamei, hai mănîncă!" Porcul însă își scoase deodată râtul din zeama de tărâțe și trecu la celălalt ceaun gol, scormonind după rămășițe. Baba se supără: "Nebun ești, ori nu ți-e bine, măi porcule?... Na
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
râtul din zeama de tărâțe și trecu la celălalt ceaun gol, scormonind după rămășițe. Baba se supără: "Nebun ești, ori nu ți-e bine, măi porcule?... Na, aici, crapă, mînca-te-ar cîinii!" în vreme ce porcul își scufunda iarăși râtul până-n ochi în lăturile grase, câinele cel alb, cu mari pete negre, îndrăzni să se apropie de ceaunul gol, să vază de a mai rămas ceva și pentru el. Baba Ioana îl alungă: Ia mai du-te dracului și tu și nu-ți baga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi zise el cu imputare, observând că ea e trează. ― Care ăsta? se miră ea. Apoi râse scurt, ironic: Pe Raul?... O, o!... Iar ești gelos, Grig? Nu te mai vindeci de boala asta urîtă? Se sculă, întinse brațele în lături, ca și când ar fi așteptat o îmbrățișare. Corpul ei zvelt și nervos avea o vibrație nevăzută, care răspândea împrejur moleșeală și ispită. Se uita la Grigore cu niște ochi blânzi în care palpita o neastîmpărare eternă. Gura ei fină șopti melodios
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asculte. ― De ce tăcuși, bre, și ne-ai lăsat să ne tocmim și să ne sfădim, dacă grecul are hârtia în portofel? se bosumflă chiar Pravilă, după ce Chirilă le povesti ce-a aflat din gura arendașului. Câțiva mormăiră ceva, pe de lături. Primarul, uitîndu-și jignirea, făcu îngrijorat: ― De... Atunci Luca Talabă, parcă uluirea i-ar fi schimbat glasul și înfățișarea, se ridică de pe scaun, fără voia lui, și vorbi printre dinți: ― Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ștefănescu se simți dator să-l completeze cu complimente galante la adresa Nadinei și a celorlalte cucoane prezente... Pe urmă Nadina ceru să danseze și dansul se generaliză fără să se ridice masa. Peretele de sticlă dinspre hol se dădu în lături, lăutarii trecură la mijloc și astfel fură împăcați și cei rămași în jurul mesei, și dansatorii care se puteau frământa în largul lor dincolo. Nadina reuși să înduplece până și pe Miron Iuga să facă un vals bătrânesc cu ea. Totuși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putea în alte împrejurări, coniță, dacă-mi dați voie și mie să mă amestec în vorbă! interveni Platamonu. Momentul însă nu e prea potrivit pentru astfel de încercări. ― Adică din pricina țăranilor, răspunse Nadina. Prea bine. Eu nu mă dau în lături să vând țăranilor. Le-am promis că vom sta de vorbă când va fi cazul. N-avem decât să stăm de vorbă! ― Cred că ar fi de prisos, coniță! făcu iar arendașul. Țăranii, și când se zbăteau să cumpere, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coasa, Trifane, ori?... Întrebă Leonte, fără mirare. ― O bat să fie bătută! zise Trifon fără să ridice capul. ― Mi se pare că vrei să cosești înainte de-a semăna? ― Apoi dacă trebuie?... De! Carul cotea pe poarta veșnic dată în lături. Marin Stan, cu o închipuire de bici în mână, strigă din urma carului gol către copiii ce se jucau în bătătură: ― Fugi, băiete, din picioarele boilor!... Dați-vă la o parte! Apoi, deodată, necăjit, se repezi înaintea vitelor, care o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
da! ― Crezi că mie nu mi-ar prinde bine, băiete? zise Boiangiu. Aolică!... Ori voi credeți că și eu am moșii ca boierul Miron?... Sabia, și pușca, și lefșoara, fraților, asta mi-e moșia! ― Și ce mai pică pe de lături, don' șef! completă un mucalit. Țăranii porniră pe râsete. Plutonierul se supără: ― Apoi vezi, măi, că sunteți porci?... Care-i ăla, să-l văd și să-l cunosc!... Așa sunteți, măi, fără rușine și fără obraz și vă mai mirați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu un glas desperat. Ca și când ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi după ea și o smuci înapoi strigînd: ― Să n-o ascultați pe muierea asta, că e amărâtă și nu știe ce-i iese din gură!... În lături, Anghelino! Și taci mulcom și lasă să le spun eu ce mi-a poruncit Dumnezeu!... Că a venit ceasul judecății și oamenii trebuie să afle adevărul!... Nu stați, fraților, încruntați la față și cu armele întinse spre frații voștri cei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă ne apropiem prea mult de ca. zise încordat. Se făcură ajustările. Ordinele date fură executate de îndată de către electronica de bord. Nostromo porni coborârea în spirală regulată ― cale balizată de creierul central ― înfruntând cu înverșunare vânturile contrare, zvârlind în lături vârtejuri de aer negru. ― Cincisprezece kilometri, progresăm, anunță Ripley cu o voce egală. Doisprezece... zece... opt. Dallas apăsă tasta unui control. ― Frânați. Cinci... trei... doi. Un kilometru, zise Kane, încovoiat deasupra pupitrului. Coborârea preluată acum de ordinator! Un zumzet ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Dallas se simți ușurat. Nici el și nici altcineva nu va avea de înfruntat ochii morți ai lui Kane. Pieptul ofițerului executant, explodat literalmente, era căscat, și chiar de la distanță, Dallas putea să vadă cum organele interne fuseseră împinse în lături pentru a face loc suficient pentru dezvoltarea creaturii. Pe masă și pe jos erau răspândite cioburi de veselă. Ici și colo, băltoace de sânge acopereau mâncarea, podeaua, corpul sfârtecat al lui Kane. ― Nu! Nu! Nu!... repeta Lambert, cu privirea dementă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Începe hora, o horă numai cu femei. Popa Stasuc, de pe margine, le admira. Femeile, văzând că popa nu se prinde în horă, au început să-l ademenească cu strigături. Una mai focoasă, cunoscută în sat că ar călca pe de lături, a dat tonul: - Foaie verde floare-albastră, vino popă-n hora noastră! Uiiu, uiiu!... Un moșneag de vreo optzeci și ceva de ani se adresă preotului: - Ce mai aștepți, părinte? Nu vezi că în horă nu e niciun bărbat? Of, de ce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]