801 matches
-
pacientului care se făcea cu mare întârziere. Era vorba deci de timp, de mijloace de transport etc., toate acestea explicând dificultatea cu care se rezolvau cazurile, chiar atunci când erau urgente. Este interesantă în această privință o adresă a Prefecturii Jud. lași (4040 1 din 23.06.1892) prin care Prefectul Ventura anunță Epitropiei că: "indivizii alienați notați pe contrapagină, care aparțin județului, stau de mai mult timp în arestul poliției din acest oraș fără a se lua vreo măsură a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în Biblioteca Acad. Române, nr. 3354,1824 (vezi I. C. Cazan, Texte de Folklor, p. 67). 16. Anatolie Vasile, Descântece, 1933, Rev. Izvorașul, p. 194. 17. Arhivele Statului Iași, Colecția "Litere Gh. Asachi", lit. 0/135, f. 88. 18. Arhivele Statului lași, Colecția "Documente", pac. 633/7. 19. Arhivele Statului Iași, Tr. 1434, op. 1634, dos. 258, f5. 20. Tr. 1434, op. 1634, dos. 258, f. 6. 21. Tr. 1757, op. 2005, dos. 421, f. 6 și 9. 22. Tr. 1757, op.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
rău, tinere Domn, ca tocmai Voi, care îmi sunteți o rudă atât de apropiată, să fiți o ființă într-atât de lip sită de caracter, de înțelepciune și de vigoare. La vârsta Voastră e o adevărată catastrofă! O ființă nebună, lașă, geloasă, ridicolă, un pierde-vară pretențios și agasant, un dezechilibrat care se aruncă cu ochii închiși dintr-o extremitate într-alta; un leneș fără pereche, lipsit de orice fel de ordine în idei, de orice simțire cinstită, un neputincios la 24
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gelozia amestecată cu rușinea de a fi gelos este ceva cu totul jalnic. M-am cam încurcat în acest complex de simțăminte atât de contradictorii... Mă las mânat de instinctele mele de moment, când generoase și iubitoare, când perfide și lașe. La ce liman mă poate abate năvala aceasta de contradicții?... Aș lupta, dar nu știu nici împotriva cui, nici împotriva a ce. Sunt atâtea în mine, încât nu le pot da de capăt. Această fluiditate a senti mentelor, care oscilează
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
oare o soluție? A nu face răul, îndeobște recunoscut ca atare, este oare un bine suficient? Sau, poate, binele pe care mi se părea că-l făceam altădată nu era bine decât în comparație cu răul pe care îl făceam în ace lași timp? Căci cum am putea cunoaște măsura binelui din noi dacă nu am putea face răul? și cum am putea face răul dacă nu l-am face cu adevărat din timp în timp?... 1 noiembrie 1953 Început de iarnă, prima
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
deficit vizual acut. Astăzi, în timp ce căutam un dicționar de sociologie, am descoperit pur și simplu din întâmplare în imensa bibliotecă a Universității Laval un dicționar deosebit, mai exact Politically Correct, Dictionary and Handbook. Evident că în fața unei astfel de lucrări lași totul deoparte; răsfoind o astfel de operă, nu știi ce să faci, să plângi sau să râzi. Exemplu: male door-opening ritual. A cynical symbol of patriarchal subjugation. In her essay "Oppression", philosopher Marilyn Frye explains: The message is that women
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gândit vreodată să-l faceți atunci, în vremea aceea? A.R. Ce-am învățat despre mine din epurarea biblio tecilor și din cenzură? Nu cred că sunt surse prea instructive. Am învățat despre mine că, la disperare, știu să fiu lașă, fricoasă și, vai!, conformistă. Cum poți trăi cu tine însuți când ești obligat să ciopârțești literatura? Te dedublezi - deși dacă ești născut în zodia gemenilor ești deja dual. Dar chiar dacă nu crezi în zodiac, te trezești oricum divizat într-un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
aureolă de mister. Buzele ei se răsfrânseră într-un zâmbet abia schițat și căuta parcă o soluție să facă față elegant situației în care se afla. Toate instrucțiunile de autoapărare pe care le auzise în viața ei, acum se ghemuiau lașe într-un colț al creierului. Era incapabilă să se miște sau să vorbească. Încercă să tragă adânc aer în piept, dar aerul părea la fel de dens ca nisipul. Instinctiv se chirci pe marginea patului. Bărbatul căută cu multă fidelitate să înlăture
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rea din rândul celor bune. Glasul lui abia șoptit frânse câteva cuvinte amare, iar privirea îi rămase undeva pierdută. - Unii oameni sunt mult mai deștepți decât par, iar alții sunt mai proști decât sunt, unii sunt neajutorați, iar alții sunt lași. Dar tu nu ești decât un laș. Promisiunile tale sunt exact ca o monedă aruncată într-o fântână adâncă după care se aude doar un clinchet. Pentru a te reabilita de un viciu umilitor, pentru a trece un prag greu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toată ființa noastră. - Ideile astea îți trec acum prin cap? Zise Simion. - Bineînțeles, dar altceva mă frământă acum. - Hai, continuă! - Mă gândesc că din clipa asta soarta noastră se va schimba etapă de etapă, dar nimeni nu ne va considera lași. Cel puțin am încercat. În același moment, Mihu porni o văicăreală de credeai că i-ar fi smuls cineva inima din trup. - Vai, mă simt teribil de rău! Cred că am să mor! - Nu vorbi prostii, nu poți muri, căută
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vezi anumite ticuri verbale, de un comic irezistibil , dar și prin cotloanele ei (peuneriste). Vârtosu este un vital fără inhibiții, dar și fără scrupule, din specia îmbogățiților prin foncție. Lasă-mă-să-te-las când e vorba să nchidă ochii în interes propriu și laș, la o adică, atunci când vine momentul să dea socoteală. în interpretarea lui Dorel Vișan, Vârtosu e debordant de nuanțe și șmecherii caracterologice, repertoriu de vis pentru un mare actor : un rol-mănușă. Și ca e o debusolată cu și mai puține
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dimineață în stație, știa că nu-s eu de vină. E drept, nu prea am curaj, dar trebuie să-mi fac. O să mă duc în birou, mă așez în fața oglinzii, îmi dau cîteva perechi de palme sub acuzația că-s laș și, înfuriat, mă duc să-l caut pe Marinescu. Avea dreptate inginerul Luchian: noi sîntem vinovați cînd niște indivizi mărunți ni se ridică în creștet. Să intrăm puțin aici, spun șefului cînd trecem prin fața ușii din capătul dinspre poartă al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
chiar eu joc, făcând o grămadă de temenele, de strămoșii mei, de părinții mei și de mine însămi, să mi văd mâinile cum aplaudă, să le urăsc pentru că-mi pălmuiesc morții mei iubiți, să le urăsc ca pe niște mâini lașe, de boieroaică decăzută... câteodată e prea greu de îndurat. [...] Sărbători fericite, negruța mea; an nou fericit. De-ar putea să ne aducă laolaltă! Dar atunci, fără nici o îndoială, după cum „ne“ cunosc, am fi două care să viseze la micul și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înainte de război, aș fi venit să te văd... dar așa, îi spun inimii mele: Poți să crăpi, na, că n-ai s-o mai vezi. Să știi asta, să-ți porți crucea. Și mi-o port. Uite că iar sunt lașă și termin scrisoarea cu văicăreli. Te iubesc, zilele trec repede, vezi, deja sunt aproape patru luni de la plecarea ta, mai rămân 20... (Dumnezeule!) M. 27/1948 I 3 ianuarie 1948, sâmbătă, ora 5 p.m. [...] Eri seară a sosit aici la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rău pentru omenire, pentru suferințele viitoare. Eu, dacă te-aș avea lângă mine, cred că aș suporta și mai greu situația, fiindcă mi-ar fi frică de orice pentru tine. Așa, singură, am învățat arta de a fi ipocrită, mincinoasă, lașă, slabă; mă prostesc. Dar tu, floarea mea de deșteptăciune, de zâmbet și de frumusețe, să crești liberă și bravă pe pământul francez cel atât de iubit. Să-l ferească Dumnezeu de a cunoaște ceea ce cunoaștem noi așa de adânc, până la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și pe față. Aproape am țipat: „Da“. Și rostind cuvântul ăsta, am reintrat în contact cu atmosfera din jur, cu situația în care mă aflam. Așa că am continuat: „Și totuși nu; nu cred asta! N-aș vrea să mă socotiți lașă, să credeți că-mi reneg copilul“. Am explicat plecarea ta, speranța pusă în tine și aici, și acolo. Foarte demn, n-ai grijă! „Ce vă scrie?“ (Atenție la Stana.) „Îmi scrie că are din ce trăi, dar îmi scrie așa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de câte ori nu trăiesc, în lumea materialismului dialectic, situații aidoma celor din basme!), ceea ce citesc dimineața, cu o mulțime de adnotări și de caiete individuale controlate, se năruie până la ora de seminar [politic], când mă ghemuiesc în banca mea, idioată și lașă de mai mare rușinea, seminar în cursul căruia dl Coadă de Topor îmi pune întrebări la care aș fi în stare, totuși, să răspund, dacă n-ar trebui s-o fac cu un vocabular complet anchilozat. II Miercuri, 15 martie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
special. Nu poți să fugi pur și simplu în lume! Trebuie să înfrunți singură toate astea, chiar dacă asta înseamnă să-ți ceri scuze la patru sute de persoane în parte, în genunchi. Dacă fugi, atunci... ești doar o egoistă nesimțită și lașă. Se oprește respirând precipitat și îl aud pe Ernie plângând în surdină, în fundal. Sunt complet șocată, de parcă tocmai mi-ar fi dat o palmă zdravană peste față. — Ai dreptate, spun în cele din urmă. Îmi pare rău, spune ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dintre viciile pe care românii le pun pe seama evreilor : că se ocupă „numai cu negoț și ghișefturi”, că trăiesc din Înșelăciune și din „paguba altora”, că „Talmudul are legi În contra cristianis mului”, că „ovreii sunt răi”, dar și „fricoși și lași”, că sunt paraziți („nefolositori societăței”), lipsiți de loialitate și de patriotism, că sunt Împotriva căsătoriilor mixte și refuză asimilarea etc. Celălalt personaj al disputei Închipuite, evreul, Îi răspunde preotului la fiecare acuzație, demontând imaginea schematică și negativă a evreului În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-i oare o victorie continuă, teribilă, ce n-are nici o șansă să se isprăvească ? Să le tăgăduiești curajul Înseamnă să nesocotești temeritatea și noblețea fricii lor, care la ei nu e retragere, ci expansiune, Început de ofensivă. Căci ei, spre deosebire de lași și umili, au convertit această frică În virtute, În principiu de mândrie și de cuceriri. Nu este moleșită ca a noastră, ci vânjoasă și ispititoare, făcută din mii de spaime transfigurate În fapte” <endnote id="(310, pp. 73- 75)"/>. Probabil
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-o altă snoavă, un evreu (zaraf sau negustor) trebuie să traverseze cu căruța o pădure plină de tâlhari. Ca să nu fie prădat, el Își procură arme ca un om curajos, dar, când apar tâlharii, se comportă ca un om laș. Iată o astfel de anecdotă, inclusă de Alecsandri În două dintre textele sale : Tâlharii opriră caii și se apropiară de brișcă. - Măi târtane, zise unul din ei, pentru cine ai luat armele aceste ? - Pentru tâlhari, răspunse zaraful. - Noi suntem tâlhari
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de nefiresc de timid - spunea el -, Încât ei nu pot să lupte În armată. Din acest motiv ei nu sunt nicăieri soldați” <endnote id=" (688, p. 35)"/>. Evreul real la războiul real În Europa Centrală și de Est, imaginea evreului laș, fricos, Înspăimântat chiar și de umbra sa - imagine pe jumătate adevărată, pe jumătate nedreaptă - era În măsură să rănească mândria „evreului real”. În tradiția orală a evreilor din Moldova au supraviețuit mai multe legende menite să demonstreze, dimpotrivă, curajul și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
murdare și dezgustătoare” (Călăuza rătăciților, 3, 48). 470. Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980 [De Zalmoxis à Gengis-Khan, Payot, Paris, 1970]. 471. Sandu Mureșan, „Populația maghiară din Transilvania crede că românii sunt leneși, mincinoși, lași și murdari”, Național, nr. 201, 11 februarie 1998, p. 1. 472. Israel Jacob Yuval, „Jews and Christians in the Middle Ages : Shared Myths, Common Language”, În 540, pp. 88-107. 473. Doctorul Iuliu Barasch este autorul unui Curs de higienă populară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
luptă. Eu, care voiam să mă retrag pentru o vreme din publicistică, trebuie să constat că numai lupta ne-a rămas, de vreme ce alții care ar putea să lupte și ei sau măcar să schițeze un gest de luptă sunt tot mai lași. Am atîtea să-ți spun, dar nu mi-ar ajunge cîteva pagini. De aceea aștept să ne vedem, poate prin martie, cînd am de gînd să mă duc pe acasă (n-am fost din septembrie). Îmi este dor de bravul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prin urmare inseparabile, ceea ce devine esențial la per- sonajele lui Caragiale. Tandemurile de tipul Farfuridi și Brânzovenescu, Lache și Mache au o dezvoltare paralelă, ele pun în scenă personaje degeminate cu toate că tem- peramentul diferă. Toate aceste personaje pornesc din ace lași trunchi, efectul pe care-l creează este cel al inter- de pendenței gemelare ceea ce face ca prezența unuia să o reclame automat și pe a celuilalt. Lache și Mache sunt nedespărțiți, încercările de a se desprinde unul de celălalt nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]