3,980 matches
-
Nu eram Însă În stare să localizez nici sursa acestor imagini, nici cu ce parte a trupului le receptam. În mod straniu, crâmpeiele acelea de imagini alcătuiau un scenariu, și Încă unul grandios. Vedeam o femeie târându-se În patru labe; chipul ei se schimba cu repeziciune; putea fi Keiko Kataoka, Reiko sau la fel de bine putea fi una din prostituatele caucaziene pe care le plătisem la New York. Putea fi chiar mama mea. Femeia Își sumețea fundul, cu privirile rușinate pironite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
provenea din clitorisul ei umflat cât degetul cel mic, În care cineva Îi Înfipsese un ac, de care agățase un fir de gută. Chiar și când lua chipul mamei mele implora iertarea cuiva. Toate femeile acelea se târau În patru labe, ca niște câini, cu genunchii Înroșiți, cerșind iertarea unui personaj a cărui identitate Îmi rămânea necunoscută. De un lucru eram Însă sigur: nu eram eu acela. Încercam să-mi imaginez acel chip, așa cum pe vremuri sclavii trăgeau cu ochiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu nasul lat ca un cioc și cu pieptul bombat, Vogelmann semăna cu o rasă preistorică de cocoșel, și încă una care în mod clar trebuia să fi dispărut de mult. Trăgându-și pantalonii până-n gât, Vogelmann ieși alene pe labele-i mari de polițist de după birou ca să dea mâna cu noi. Pășea ca și cum tocmai s-ar fi dat jos de pe o bicicletă. — Rolf Vogelmann. Încântat să vă cunosc pe amândoi, zise el cu o voce strangulată și subțire și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fapt o evoluție a concepțiilor și ideilor arhitecturale ale lui Palladio pe parcursul secolelor XVII și XVIII. . Rasă de câini originară din China, ale cărei caracteristici sunt cutele multiple ale pielii, care pe măsură ce câinele crește se restrâng în jurul capului, gâtului și labelor, precum și limba de culoare albastră. . Produs oferit spre vânzare la costul de achiziție/de fabricație (sau chiar în pierdere) în scopul sporirii traficului unui magazin. Numele unei religii rasiste ale cărei baze au fost puse de către David Lane, al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și semnale pentru a-ți găsi și ocupa locul într-o lume în care domnește violența și în care moartea pândește permanent, în virtutea logicilor de prădători din ordinea naturală. Mai târziu, când se ridică, încetează să mai meargă în patru labe și devine biped, strămoșul omului își eliberează mâinile, își dezvoltă creierul și adaugă un cortex creierului reptilian; mirosul i se atenuează și olfacția își pierde din acuitate. în schimb, i se dezvoltă vederea: vede mai bine. Ochiul, mai elaborat, înlocuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tort, ceea ce n-ar fi deloc uimitor dacă cei doi n-ar fi reprezentați în cea mai desăvârșită dintre nuditățile ontologice: ca schelete. Zenon îl amenință cu degetul pe Epicur care se înfruptă din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină. Exegeza clasică vede aici o piesă pseudo-epicuriană. O putem interpreta și ca pe o lecție stoică, cele două opțiuni sunt echivalente. Oricum, scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
locuința paznicului. În fața tonetei era locul de aplatformizare, iar de tonetă stătea legat cu lanț, plutind în imponderabilitate, un câine ciobănesc mare, cu un glob transparent de plastic pe cap. Când se lăsară pe platformă, câinele începu să vâslească din labe și să latre răgușit, având probabil atașat la glob un amplificator stereo, de se auzea așa bine. Pe când atingeau platforma cu o mică zguduitură, apăru paznicul. Ținea o bâtă în mână și era om. — Silence, Ursu! strigă el. Who is
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
inegali grozav de triști rotea, Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă, Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea. PARALEL ROMANTIC Numisem nunții noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg - Ca un dulău trântit pe-o labă, Vechi burg de-amurg, în țara șvabă. Pentru că tonurile erau, pe rând, vesele, / Solemne, îngrozitor de triste. Longfellow (Sclavul cântând la miezul nopții) (engl.). Scări, unghiuri, porți! În prag de ușe. O troli domoli, o troli cu gușe, La ce vărsări
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur și mic, în pragul ușii, Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o încurajare. Una cât de mică doar, o încurajare. Încurajare care nu a avut de unde să vină. Pisicile dimineața m-au înconjurat să le dau de mâncare, câinele mare se bucura să mă vadă și s-a ridicat în două labe să mă îmbrățișeze. Parcă făceau de acum parte din altă realitate. Aveam de măturat și de scos cenușa. De tăiat lemne și de aprins focul. De pregătit mâncarea și de intrat în malaxorul care ne-a măcinat și ne macină
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
mă grăbesc. Lasă-mă să plec. CUCU (neputincios, rugător): Hai, vino-ncoace, te rog, și te las să pleci cu banii. C-așa am făcut eu toată viața, am pierdut și ce brumă câștigasem. HALVIȚĂ: Goange Cucule, vrei să pui laba pe mine. Mai bine o iau pe scurtătură că uite se înserează și noi discutăm aici ca la Geneva despre dezarmare. COR STÂNGA: Dacă nu mai sare nimeni, plecăm. COR DREAPTA: Întotdeauna se mai găsește câte unul cu pinioanele supraîncălzite
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
Acasa > Strofe > Timp > JOCUL NOSTRU SE-NTRERUPEA BRUSC Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Jocul nostru se-ntrerupea brusc În zilele ploioase ca o Veveriță când ieșeam să-mi usc labele. Iar tu strigai: Makao! Înghețase-n baltă pipirigul Eu aveam o teamă de scaieți Tu fugeai să nu te prindă frigul Să întâmpini alte dimineți Nu iubito, munții nu-s de vină Dacă tu nu mai citești jurnalul Trage storul
JOCUL NOSTRU SE-NTRERUPEA BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364598_a_365927]
-
bun amic o sa ma invite la el iar un pic. acum sare în jurul meu că și țânțarul și văd că pregătește cărbunii, grătarul, motanul vă spun rămâne motan și că orice motănel e un mic șarlatan răbdător stă și-asteaptă cu labă pe burtă și-n gând eu îl bănui cu soricei se înfrupta. eu bineînțeles fac pe discretul și aștept iarăși momentul cu daruri de-acum pregătit la prietenul meu să merg negreșit, păpușele, mașini, baloane, tobițe pentru șoricioaice micuțe fundițe
ŢARA ŞORICEILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361349_a_362678]
-
târa sfios, teama îl oprise-n prag, și cu ochi blajini Mă privea-n extaz; aveau strălucire și-atât de senini!... Și-a-ntins botul cât putea, și văzând că nu-l alung, Ca un resemnat stătea,mi-a săruta laba îndelung... Cum puteam să nu-i dau o pâine și lapte să bea? A primit pe loc o friptură-n sânge, buzele-și lingea. Când s-a săturat, s-a retras în tindă și din cap dădea, Tare-i mai
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]
-
până în dreptul malului. Tremura de-a binelea. Ceva pocni sub cizmele lui, făcându-l să se arunce pe burtă. Dădu cu mâna peste lanterna subțire cu carcasa de plastic, scăpată de tovarășul său și înjură încet. Se târâ în patru labe, mușcându-și buzele de nemulțumire. Făcea prea mult zgomot, dar era bine că avea un firicel de lumină, chiar dacă se întrerupea destul de des. Mătură spațiul din fața lui la câțiva pași și înlemni de groază când dădu cu ochii de arătarea
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
la fisc! Oricât ar rămâne de puțini, tot găsești o gaură de astupat în buget. Desigur, fără ceartă și ruperea relațiilor între cei care se bucură a fi din același sânge și din aceeași carne, mai rar! Cine a pus laba pe dolarii ascunși? Și pe mâna cărei cumnate au încăput sfeșnicele de argint ale bunicii Sima? De ce i se cuvine surorii Zeta inelul cu briliante dacă n-are copii? Cui o să-l lase? Să ajungă la străini? În ce se
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
de amforă. / Numai cuvintele zburau între noi, /înainte și înapoi. /Vârtejul lor putea fi aproape zărit, /și deodată, /îmi lăsam un genunchi, /iar cotul mi-l înfigeam în pământ, /numai ca să privesc iarba-nclinată/de căderea vreunui cuvânt, /ca de sub laba unui leu alergând. / Cuvintele se roteau, se roteau între noi, /înainte și înapoi, /și cu cât te iubeam mai mult, cu atât/repetau, într-un vârtej aproape văzut, /structura materiei, de la început. («Poveste sentimentală» - SOrd, I, 120). IV. Intrarea în
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
pentru un om treaz crea probleme și necesita balans și îndemânare pentru fi trecută. Și totuși... era o enigmă cum acest om, căruia nicio stradă nu îi era prea lată, atunci când trecea puntea, ba pe două picioare, ba în patru labe... niciodată nu făcea bâldâbâc în apă. Baciu Pilu era de pomină! Râdeau cu toții de el! Într-o zi, tot de joi desigur, l-a trimis nevasta la târg să cumpere o capră, să aibă lapte pentru cei patru copilași ai
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
reverși peste ogoare Trezind dintre rămurele Adormite pasarele. Ziua, buna dimineață! Florilor luminezi față, Soarele în ziua nouă-și Scalda razele în roua. Ziua bună tuturor, Păsări, fluturașilor, Urși și lupi, vulpi și mistreți, Vouă fete și băieți. Cățelușul Patru labe și-un botic Ce plânge după lăptic; O codită jucăușa Și o mutriță ghidușa. Că-i cățel adevărat Recunoști după lătrat; Cum mă vede deodată Pofta mare-are de joacă. Prieteni suntem cum vezi bine Toată ziua-i după mine, Tare
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
L-ai scos din gaură lui, Promițându-i c-ai să-l pui Mai mare peste cămara Și-ai să-l hrănești pan` la vară. Credul, fără minte multă A ajuns la tine-n burtă. Chiar de ți-e curată labă, Tare murdară e treaba! Cântecelul Cantă-o mierlă-n poienița O îngâna o fetiță Soarele în ziua nouă Se scaldă-n boabe de roua. Mierla mică jucăușa Am s-o-nvăț pe-a mea păpușă Sper să nu îți pară
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
mai moțat Vrea și el, dar , cloșca, pac! L-a și prins de moțisor Și-acum îl ceartă de zor. Pui neascultător ce ești, Tu nu știi că să plutești! Tu nu vezi că-i apă mare Și n-ai labe la picioare? Tot privindu-și frățiorii, Întristați sunt puișorii; Acum știu că nu se poate Vreodată să înoate. Însă-n vis luna pătrunde Și le face-n dar o punte; Și-acum trec voioși pe ea Tot sărind din stea
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
mamă ești tu, dacă suporți ideea că nu crește lîngă tine?!” Ei, acuma îmi amintesc multe ... De exemplu, noaptea nunții. Nuntă cu dar, o sută de familii, se mărita capra cu ied, uite că o luase un scriitor, pac! o labă peste gura orașului ... Obosit după o noapte maraton, m-am dus să mă culc. Dar n-am dormit prea mult, vreo două ore ... cînd m-am trezit, mi-am găsit nevasta și socrul în sufragerie, unde căraseră cadourile. Ce faceți
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
în care-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul și s-a văzut căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-a încolăcit la pieptul lui. Căldura a cuprins amândouă
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
din cer, lipind lespezi vinete pe ferestrele casei. Închid robinetul și mă șterg îndelung pe mâini. Pașii mei sună a gol pe coridorul lung. Aprind focul în sobă și mă lipesc cu spatele de teracotă. Vântul aleargă pe străzi cu labe de leu, șerpii își leapădă solzii de aur pe frunzele copacilor. Anul ăsta, toamna are gâtul de brumă... Anul ăsta, toamna are ochii de struguri... Copilul desprinde din vie ciorchini grei, ca seara lui octombrie, picurând galbene jocuri de lumină
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]