4,444 matches
-
prin exagerare și reconstituire de reguli apuse ori viitoare, sub tratament alopatic. Pentru plăcerea de a juca roluri de epocă, vezi și Princepele lui Eugen Barbu. Sau, în variantă poematică, Levantul lui Cărtărescu. O specie rafinată sunt extraceptivii - încolăciți în labirintul textului lor germinativ, gata oricând să piardă legăturile cu realul. Vezi la Ștefan Agopian tărăgănata degustare a unei clipe eterne, cu mlădieri mătăsoase, grele, cu o oboseală distinsă - minitexte cu umbre în lumina schimbătoare a lumii și a vorbelor, prelungiri
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
ar fi cea cu Norman Manea, căruia i-ați dedicat ample recenzii în „Corriere della Sera” - „Manea. Nel gran circo della storia“/ „Manea. În marele circ al istoriei“ (1998), „Vivere nel labirinto del sospetto: Manea racconta la dittatura“/ „Trăind în labirintul suspiciunii: Manea înfățișează dictatura“ (1999), „Esilio. La vita dopo due dittature“/ „Exil. Viața după două dictaturi“ (2002) - de care vă leagă o profundă prietenie. Ce vă apropie cel mai mult? Și aici ar trebui să scriu un eseu întreg pentru
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
personajul cel mai cunoscut poate al lui J.D. Salinger, devenea simbolul unei adolescente rătăcitoare, friabile, nelămurite, căreia i se făcea purtător de cuvânt. El își dorea să fie The Catcher în the Rye, protectorul adolescenților rătăciți și rătăcitori în vastul labirint incomprehensibil al lumii. Că și o parte dintre eroii lui J.D. Salinger, adolescenții din filmul lui Hideo Nakata au ceva friabil, incert, o hipersensibilitate, uneori o traumă ascunsă. Constituie ei expresia unei generații sau întâlnirea lor în aceeași cameră este
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
cameră, fără ieșire. Și după două decenii, otrăvurile din dosarele securității tulbură conștiințe, răvășesc destine, seamănă suspiciuni, distrug relații interumane. Nu în ultimă instanță pentru că există și „adevăruri” care, odată scoase la lumină, se adeveresc a fi contrafăcute. Iar în labirintul minciunilor, cei care par a se descurca cel mai bine sunt, din nefericire, făptașii absoluți - adică exact cei care au întocmit dosarele, care și-au constrîns victimele să scrie și să semneze rapoarte și care, printr-o amară ironie a
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
în aria artelor vizuale i-a orientat astfel aplicarea la obiect, încît să nu urmărească fragmente muzeal ilustrative, ci, mai curînd, semnale de pătrundere în interioritatea fiziologică a unui cîmp de eficiență. Intră, în acest soi de inducție, chemarea unui labirint energetic pe care îl adulmecă neostoit artistul. Sar spune, îl aspiră irezistibil, dar nu pentru un plonjon abisal suscitînd mobilizări psihanalitice, - cîtă vreme ținta avută în vedere rămîne proeminent fizică și căutătorul îmbrățișează, înaintînd, un traseu cu ieșinduri de modelaj
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
fost ciudat să trăiesc într-un asemenea univers. Zilele mi se scurgeau liniștit în cele două lumi, căci eram aproape străină de incongruența lor. Parcurgeam cu aceeași naturalețe și străzile late, jalonate de carete în mers și porți mari, și labirintul nebunesc al ulițelor întortocheate din cartierul meu, pline mereu de băltoace, gunoaie, strigătele vânzătorilor și lătratul ascuțit al câinilor flămânzi; pe ulițele acelea, toți erau foarte grăbiți și, când se striga „atenție, vine apa”, se puneau iute la adăpost, ca să
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
contrastului radical în unul și același subiect este extrem de periculoasă, iar Thomas supralicitează fără să realizeze fragilitatea psihică a elevei sale. Exisă un punct de la care plecând frontiera dintre realitate și fantasmă se diluează tot mai mult, împingând personajul în labirintul propriilor ficțiuni. Degetele îi sângerează și pielea i se descuamează ca o teacă elastică, pentru ca la final pene negre să răsară dureros ca niște cârlige din carnea balerinei devenită Lebăda neagră. Toate acestea fac parte din același regim fantasmal în
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
Este ca și cum, metaforic vorbind, metropola din Despre eroi și morminte s-ar fi preschimbat întro laguna cu ulicioare care, daca nu sunt umede la modul real (fizic), sunt umede psihic și alunecoase mental. Buenos Aires este, însă, o metropola dublată de labirinturile vâscoase din subteranele orbilor (despre care Fernando Vidal Olmos raportează în faimosul sau manuscris paranoic). Doar în acest sens cifrat și simbolic, orașul este „venețian”, fiind secondat de un sub-oraș, de o zonă underground, controlată de orbi. Orașul vizibil are
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
în cenușă. Inevitabil, The Way Back este și un film politic, însă relația dintre ideologie și supraviețuire este una nuanțată, cu aparențe înșelătoare. Așa cum Borges, într-o povestire parabolică a confruntării orgoliilor a doi regi, numea deșertul cel mai complicat labirint din lume, comandantul lagărului definește Siberia ca o închisoare fără ziduri, natura nemiloasă fiind granița dintre viață și moarte. Mii de kilometri de taiga îi separă pe evadați de Lacul Baikal și de granița cu Mongolia. Cine sunt evadații? Janusz
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
aceeași montare. Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal i-a revenit Ofeliei Popii, pentru spectacolul „Felii”, scris și regizat de Lia Bugnar, la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu. Scriitorul și senatorul Radu F. Alexandru a primit pentru „Labirint“ premiul pentru cea mai bună piesă românească a anului, oferit de Casa Regală Română. Premiul pentru Debut: Conrad Mihai Mericoffer, pentru rolul Trofimov din „Livada de vișini” la Teatrul Național București Cel mai bun spectacol de teatru TV: „Unde-i
Gala Premiilor UNITER () [Corola-journal/Journalistic/5623_a_6948]
-
mișcă în dublu sens: temele sînt cercetate pentru a ilustra gîndirea personajelor, și personajele sînt invocate pentru a da carne vie generalizărilor. Croit după calapodul baroc al construcțiilor impunătoare, Romantismul german e un eseu stufos și polivalent, un soi de labirint de probleme și figuri artistice, a căror țesătură te atrage într-un univers încurcat și voluptuos. Folosind un adjectiv inept, cartea e „complicată“, asta însemnînd că substanța îi stă în întretăieri tematice pe care autoarea le urmărește cu fler sigur
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
ape / pătrund în eter / cu fiecare clipocit de undă”. Acvaticul (marea, fântânile, apele adânci, râul, izvorul, ploaia) devine un ecran pe care se proiectează viziunile negre ale conștiinței ce se zbate la limita morbidului, fără a se pierde, totuși, în labirinturile abandonării de sine. Captiv al unei călătorii spre necunoscut, poetul clamează pierderile esențiale cauzate de implacabila trecere, de neopritul râu care „rupe hălci întregi / din malul trupului”. Existența, privită retrospectiv, apare ca povară (greii desagi de timp purtați în spate
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
model. Privind înapoi prin filmul recent al lui Ridley Scott la cel care a servit drept matrice, diferența sare în ochi. Dacă în primul „episod” acțiunea era cumva conținută în spațiul funciar claustrofobic al unei nave trasformate într-un mortal labirint intestin, iar unghiurile camerei erau limitate inevitabil de arhitectura de claustru, acum Ridley Scott adaptează totul la o scară monumentală și deschide ochiul camerei către panoramarea unor pustiuri de o înfricoșătoare frumusețe stearpă. Nu întâmplător pe afiș se află un
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
M. Popa, spirit rafinat și abulic, captiv al propriilor himere și fascinat de spațiul interstițial, ambiguu, paradoxal dintre lume și text, dintre lumină și umbră, dintre luciditate și reverie, conștiință ce se definește pe sine aluziv și detașat: „Captiv în labirintul supraviețuirii,/ atras de nebănuite himere“. Sedus de mirajul imaginarului livresc, dar și de aventura formelor concretului mundan, Constantin M. Popa comentează, în paginile sale, teme de mare impact asupra gândirii contemporane (toposul identitar, diversitatea culturală, dilemele cotidianității și ale socialului
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
subiectivitatea aberantă a discursurilor. Pentru majoritatea exegeților, cartea lui Joyce e doar pretextul etalării obsesiilor unor savanți săriți demult de pe calea ferată a rațiunii. Recunosc: ai nevoie de o răbdare bine antrenată să parcurgi culoarele - nu odată înfundate - ale unui labirint ce pare să prolifereze la nesfârșit. Dar odată ce ai prins ritmul, nu-ți mai vine să ieși. Hugh Trevor-Roper i-a adus lui Joyce cel mai înalt omagiu de care se poate bucura un scriitor. Alături de Yeats, alt irlandez genial
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
de legi implacabile ale copilăriei și adolescenței, prilej pentru câteva reinterpretări ale unor teme mai vechi (tema dublului, a geamănului diabolic, a adulterului cu consecințe dramatice și a nebuniei). O serie de personaje populează ciclul de proze, traversândule într-un labirint straniu și pitoresc, colorat și dramatic în același timp - în Copilul găsit, rivalitatea dintre două gemene are consecințe teribile, când sora mai puternică, Vika, o atrage pe vulnerabila Gayaneh în jocuri psihologice periculoase, ale căror repercusiuni fetița le va resimți
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
viețile narate de povestirea pe care o citește, dându-i astfel iluzia trăirii. Literatura ne amintește cine suntem, ne reamintește de noi înșine, ne învață despre noi înșine. N-o poate face decât luândune de mână și purtându-ne prin labirintul ei de povești să ne indice drumul înspre emanciparea de sine. Adevărata literatură nu minte, ci ne emancipează, ne confruntă cu noi înșine, nu ne pierde în vastitatea lumilor ei decât pentru a ne regăsi și pentru a-și atinge
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
Univers, București, 1974, p. 11 și urm., trad. de S. Recevski, versiunea în limba rusă datând din 1965. 11. Vladimir Streinu, Ion Creangă. Ediție critică de Cristian Livescu, Editura Crigarux, Piatra Neamț, 2010, p. 83-84. 12. Umberto Eco, De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn și interpretare. Trad. de Ștefania Mincu. Ed. Polirom, Iași, 2009, p. 119. 13. Apărut în „Gând românesc”, 1 ian. 1935. 14. Editura Cartea Românească, București, 1989, ediție îngrijită de Sorin Mărculescu. Titlul apare desfigurat la Editura
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
Hugo Graffitius, Vlad Corvin, Danilo von Karnim și alții circulă prin diverse locuri, în diverse epoci. Și asta pentru că întregul volum este construit pornind de la teoriile lui Hugo Graffitius (personajul amintit): „timpul nu curge dinspre trecut spre viitor. Este un labirint, mai curând o sferă. Ajungi în orice punct venind de oriunde”. Exact aceasta este alcătuirea volumului, un soi de labirint tridimensional - sau un ghem dacă vreți. Una peste alta, cartea este dezamăgitoare. Este greu de înțeles cum un scriitor cu
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
volum este construit pornind de la teoriile lui Hugo Graffitius (personajul amintit): „timpul nu curge dinspre trecut spre viitor. Este un labirint, mai curând o sferă. Ajungi în orice punct venind de oriunde”. Exact aceasta este alcătuirea volumului, un soi de labirint tridimensional - sau un ghem dacă vreți. Una peste alta, cartea este dezamăgitoare. Este greu de înțeles cum un scriitor cu atâta imaginație ca Stelian Tănase și care, în plus, este foarte bun la redarea atmosferei (a demonstrat-o în romanul
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
-și eliberează trupul de suflet, punându-și trupul la dispoziția sufletului, înlocuind, astfel somnul torturant, absurd și aleatoriu al conștiinței cu umanismul democratic al religiei comunitare și sexuale, semn al libertății sublimei civilizații contemporane. Scrisoarea magică găsită de Agamiță transformă labirintul închisoare de maximă siguranță- căsătorie! - într-o mânăstire înaltă - un loc al iubirilor nemuritoare și un loc de pomenire a datelor biografice necesare, în alegeri, la vot!.. Aducând buna înțelegere și pacea în orașul de sub munte, Agamiță inaugurează o nouă
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
muri fără încetare”. Experimentală, inovatoare, ludică, scriitura narcisistă, mai mult decât alte forme ale metaficțiunii, impune o lectură specială, care să conștientizeze caracterul său artificial, ficțional. Accesibilă unui public minoritar, o asemenea literatură, care riscă să se piardă în propriul labirint, trezește nedumeriri în legătură cu rosturile și viitorul ei. „Joc gratuit sau teribil?”, se întreabă Eduardo Becerra în cartea amintită, gândindu-se mai ales la încercările unor autori ca Salvador Elizondo de a duce până la ultimele consecințe textualitatea pură. Dincolo de fireasca întrebare
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
care va cere lui Horia Stanciu, din închisoare, să scrie povestea lor. Secretarul de partid de la „Tineretul liber”, Florea Pirgu, suferă de mania ordinii și eșuează previzibil în noul regim. Internat la sanatoriu, poetul marginalizat citește „cartea prin al cărei labirint călătorisem neîncetat”, remarcă Horea. Cum-necum, „în afurisiții ani nouăzeci”, soarta îi potrivește pe eroi în profeția mateină. Alexandru Pantazi e un maistru linotipist, lui potrivindu-i-se cel mai bine numele eroului matein; tipărește un ziar subversiv, „Românul”, și va
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
într-o paradigmă a haosului. Oricât de vizionar ar fi, Horia Stanciu - ce se vrea cronicarul vieților paralele - știe că avansează într-o „lume a umbrelor”, unde apocalipsele se ghicesc pretutindeni. El fantazează livresc, mizând pe o ieșire providențială din labirint. Dan Stanca nu imprimă scribului din text magia teurgiei. Chiar dacă Horia caută avid sensurile ascunse ale existențelor ratate. Numai că simpla cultivare a prieteniilor redresate de relaționări mateine și mitologice nu ajunge. Autorul-narator va încorpora spovedania lui în inginerii hermeneutice
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
toxic, vine fără dinți acasă. Eșecul familiei anunță, la scară mare, drama unei națiuni: „Fiecare sat din Moldova e un sat al copiilor”. După cum Occidentul e o lume a părinților fără copii. În prizonieratul despărțirilor, conceptul cheie pentru ieșirea din labirint este speranța ca așteptare. „Așteptarea noastră, spune Cristina, e ca o boală mocnită, ca un virus insistent, care nu trece decât prin apropierea părinților (...). Suntem niște copii ofiliți, uscați de dor. Ca albia râului fără apă. Suntem îmbătrâniți de atâta
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]