1,533 matches
-
naști și ești liber ai drum de urmat o pornești prin viață onest și curat. Ești liber prin viață, tu chiar asta crezi? dar cand dai de piedici de ce nu le vezi? Nu, nu sunt capcane puse de hoți, sunt lacăte puse pe gură la toți. De ce nu ai voie să cauți dreptate? că ești un captiv în cea libertate. Și nici nu ești singur atunci când tu crezi, n-ai voie să urli n-ai voie să vezi. Că tot ei
CAPTIV IN LIBERTATE de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376453_a_377782]
-
LUMINA Ce ușă ciudată din neguri mi-apare În praf vălurită, uitată de vremuri ... Ascunsă în beznă ...de unde răsare? De ce, stând în față-i, îi cad la picioare? Și cum se deschide când n-are de fel Nici cheie, nici lacăt, nici simplu mâner? Pe cine să-ntreb? La cine s-alerg? O, Doamne, ajută-mi un pic să-nțeleg! Deși mi-e străină, o simt că-i a mea. Și cum, până azi, nu știusem de ea? Chiar eu să
LUMINA de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376563_a_377892]
-
de care ne-am fi putut împiedica. La o trecere peste gard i-am întins mâna Adelinei s-o ajut. Ea acceptă gestul cu emoție. Îmi dădu mâna, după ce mai întâi își scoase mănușa. Ajungând la Observator, am descuiat știutele lacăte pe care le-am dibuit pe întuneric, căci felinarul nu mă ajuta mai deloc. N-am mai pierdut timpul și le-am prezentat tot ce se putea vedea în mansarda aceea în care se afla telescopul. Am făcut toate demonstrațiile
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
cu prelungi ecouri, Parcă nu-s pe dealuri turme, ca odata Suferă pădurea rasă, procustată, Muntele, pleșuvul însetat îmi pare, Stăncile, uscate, scrijelesc pe zare. Arde din înalturi soarele, ca focul, Pasărea-însetată nu-și găsește locul, Porțile închise stau sub lacăt, mute Nu mai are cine, doina, să te-asculte. Fluierul, la stana, stins mai lăcrimează, Și parcă, de jale, codrii mei, oftează Au plecat și câinii, interziși de unii, Ne-a călcat Europa, mai rău decât hunii. S-o trezi
BINECUVÂNTEAZĂ, DOAMNE, ROMÂNIA! de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375861_a_377190]
-
inima în piept zărind un nou steag fluturând chiar în fața lui. Era un steag alb, în mijlocul căruia era prinsă o inimă roșie dintr-o pânză strălucitoare, iar inima era deschisă ca o ușă, sub ea fiind zugrăvit cu măiestrie un lacăt spart. - Da, strigă Nemo, mi-am deschis inima! - Știam, auzi o șoaptă din spatele lui. Se întoarse plin de bucurie pentru a o găsi pe Mioara așteptându-l pe trepte cu un zâmbet larg pe buze. Atunci, steagul se desprinse din
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
volan să observe mai bine șoseaua. Jigodiile pot fura și tâlhări mai ușor pe vreme rea. Oamenii merg pe trotuar cu privirea în jos, să vadă unde calcă, ferindu-se de vânt și zloată. Nu aud pașii din spate sau lacătul spart... Intrară cu toții într-un fel de meditație intimă, după aceste lămuriri. Pe unele porțiuni, aproape de intersecții, se auzea vuietul de afară. Pătrunseseră în cartierul mărginaș al municipiului, unde erau mai multe spații virane, care permiteau vântului să spulbere zăpada
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
Zburăm prin anotimpuri pe-un fluture turqoaz, Purtăm drept talisman surâs de îngeri vii, Iar vieții nu i-am dat secunde de răgaz, Am știut conjuga doar verbul “a iubi”. Urzeam peste arderi castele din vers, Deschideam porți închise cu lacăt de ger, Pretutindeni zâmbeau prin hublou de-univers, Albatroși creionați cu penițe de cer. Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte, Iubeam pentru doi, subjugat, în culori, Mi-era noaptea poem, săptămânile sfinte, Întețeam jar de gand pe cearșaf de
SE POATE? de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376107_a_377436]
-
peste apă. De ce n-or fi tras la mănăstire chiar, de asemenea nu știa nimeni. Aveau cu dânșii o ladă măricică și destul de grea, pe care, după oarecare ezitări, străbunica a cercetat-o pe furiș desfăcându-i cu niște agrafe lacătele cât pumnul. Nu ți-aș putea spune ce o fi văzut ea în lada călugărilor acelora, dar bănuiesc că în mintea ei a început să clocească planuri necurate, iar întâmplarea a ajutat-o să le pună în aplicare. Pe neșteptate
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
născut un dialog plin de haz. Dar întâmplările din timpul vizitelor noastre la bazin sunt numeroase și diferite. Andaluza, fiică-mea și Mara-Elena, nepoata, au trecut și ele zilele acestea printr-o întâmplare, chiar ceva mai năstrușnică. Punându-și ele lacăt pe dulapul unde și-au lăsat hainele în vestiar, au plecat să-și facă programul. Când s-au întors la haine, au găsit o femeie plângând și altele consolând-o. "Nu îmi găsesc hainele, le caut de o ora, nu
ÎNTÂMPLĂRI HAZLII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375109_a_376438]
-
deschis dulapul și... minune, acolo erau hainele femeii, iar hainele lor erau în dulapul alăturat, neîncuiat. Dulapurile nu sunt numerotate și e lesne lucru să uiți în care ți-ai lăsat hainele. Așa s-a întâmplat că Mara a pus lacăt pe dulapul alăturat, cel în care se aflau hainele femeii care acum plângea și tremura de frig. Cum să mai scoată ele obrazul la lumină?!!? Mara s-a prefăcut că deschide și ea dulapurile de haine luându-le la rând
ÎNTÂMPLĂRI HAZLII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375109_a_376438]
-
Mandinescu este poemul ”Amin”, care e reprezentativ pentru poezia română contemporană, în care sunt surprinse într-un florilegiu genial întreaga suferință transcendentă a românilor din închisorile comuniste: Era o noapte jefuită de stele. La fereastra nădejdii, zăbrele. La ușa salvării, lacăte, iar frunțile noastre palide, înnoptaseră toate. Când în mijlocul nostru a izbucnit, ca o flacără neagră, ura, focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă, toate din tot- și n-a mai rămas decât zgura. Baroase cumplite sparseră tăcerea
SERGIU MANDINESCU-UN POET AL ÎNCHISORILOR COMUNISTE FOARTE PUȚIN CUNOSCUT, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375232_a_376561]
-
Să-mplinesc cu siguranță toate câte le și spun. Dragostea mea pentru tine-l mai adâncă decât marea, Mai înaltă decât cerul, și mai lată decât zarea. Te iubesc cu o iubire veșnică, tocmai de aceea, Bunătatea mea-ți păstrez, lacătul divin și cheia. Vreau să mi te dăruiești pe deplin, nu mă respinge, Vino-n brațul meu puternic, răul nu te poate-atinge. Am atâtea ca să-ți spun și să le împărtășesc, De ai inima deschisă, eu îți pot asigura, O
FIUL TATALUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372596_a_373925]
-
îl mai pot munci, că mai sunt tineri, în putere, ca altădată... Știți cum e acum la țară, n-au vrut să se lase la alții... Acum că ei nu mai sunt, am vândut și noi iosagul și am pus lacăt la casă. Ne mai ducem când putem pe acolo... Că de lucrat pământul, nu-i cine... Și omul continuă să glăsuiască cumpănit, ca un înțelept, despre ai lui, de aici și de dincolo, ca și cum nicio graniță nu i-ar putea
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
și trei mișcări și închizându-le rapid, imediat după ce și-au ocupat locurile. „Parcă am fi de la pompieri!” exclamă înfundat studentul Bolnavu. Doar agentul Brumă l-a auzit și l-a tras de mânecă făcându-i semn să-și pună lacăt la gură. La semnalul discret făcut cu capul de către șeful patrulei, conducătorul auto, după ce își trecu centura de siguranță peste trupu-i mătăhălos, porni motorul și puse mașina în mișcare cu gesturi sigure și cu privirile alergând prin toate oglinzile retrovizoare
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
fie deasupra tuturor. Nimeni nu are dreptul de a fi deasupra nimănui, prin forță și constrângere nedreaptă. Trebuie să fim într-o concurență reală cu respectarea eu-lui fiecărui dintre noi. Nu trebuie însă ca în numele răului să punem porți și lacăte libertății celorlalți. Nimeni nu are dreptul să pună cătușe adevărului și libertății! Nimeni nu poate limita libertatea unei majorități în numele unei minorități, nedrepte, precum nici aceea a unei minorități în numele unei majorități, la fel de nedrepte. Adevărul și libertatea trebuie să prevaleze
SEPTEMBER 11 de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372210_a_373539]
-
fi fără coline sau drept până la Tine. Chiar nu știu și nici nu vreau să aflu! Vreau să cred în bine. Inclin să cred că cerul Tău va fi fără nori pentru mine, iar furtunile vieții le-ai ferecat cu lacăte de plumb. Soarele dimineții, te rog, să fie cald. Să încălzească orice inima, nu numai inima mea, ci și a celui care nu-Ți cunoaște dragostea sau refuză să creadă în ea. Te rog Doamne, dă ochilor mai multă lumină
SCRISOARE CǍTRE DUMNEZEU de CARMEN MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372264_a_373593]
-
Auzi ce frumos sună! Îl luă de zgardă și-l bălăngăni. - Sună frumos, ca ăl de la Biserica Mare și strălucește ca soarele, preciză convingător Mărgăreta fiului său. Îmi mai zisă să-l leg cu lanț și să-l prind cu lacăt când îl pun la gâtul vacii, că-i scump și să nu-l fure cineva. Petrică luă clopotul în mână, îl cântări în palmă, văzu că-i turnat din bronz și fusese bine lustruit. Probabil cu amor, o pastă de
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
mă ard, speranța să Te aflu n-am pierdut. Când șoapte negrăite, mi-or îndulci năduful, când plânge cerul în tăcere, să-Ți sorb cuvântul, Când clipa mi Te-arată, Ți-ating chipul în treacăt, și-ngenunchind, inima-mi eliberez din lacăt. Azi vreau să-nvăț să cred și să mă înveți, la rându-Ți, să uit, să rup tăcerea, iubirea-mi dăruindu-Ți! Referință Bibliografică: Te chem, Doamne! Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1395, Anul IV, 26 octombrie
TE CHEM, DOAMNE! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379634_a_380963]
-
și răspicat să plecăm sau să stăm sau Domnul știe ce le așterne pe buze iarba va încolți mugurii se vor naște cântecul tatălui va continua în inimă nu voi ști să-l dăruiesc mai departe. asta mă macină pentru că lacătul se va strânge în jurul zalelor cuvintelor sale înțelepte iar eu mai surdă mai oarbă voi păși mai departe în întunericul meu pentru a mă recunoaște mă răzvrătesc și mă voi răzvrăti mereu când prin sacul de pânză se va ivi
ACUM NU. ACUM DA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379662_a_380991]
-
noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului te-ai întrecut, toamnă, cu gluma, nu-mi mai spui la revedere și pleci lăsând în urmă bruma pe care nimeni nu mi-o cere. voiam să te invit la vals, nu să-mi pui lacăt pe buze și să dansăm ultimul dans pe-un covor țesut din frunze... îți faci valiza și grăbită îmi lași pe cap copacii goi. mă lași cu inima zdrobită și cu vinul în butoi!? pășind, ca o prințesă acră, pe
O SĂ MĂ BUCUR C-AI PLECAT... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379805_a_381134]
-
strigă catalogul, iar e toamnă soarele freamătă a iarnă, evenimentele ne schimbă... în politică și mămăligă. Citesc ziarul, citesc pe blog neliniștea se vede ca un joc, sunt păpușari și sunt păpuși caut un loc de trepăduș, dar am un lacăt la picior închis în zborul unui corb. Se schimbă lumea, pacea o iluzie și moartea nu mai cere scuze, suntem damnați, infernul pe pământ mormântul vieții, alt mormânt. Referință Bibliografică: Se schimbă lumea / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SE SCHIMBĂ LUMEA de PETRU JIPA în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374673_a_376002]
-
ninsoare; amurgul iernii cade-n simțuri degeaba facem la litanii, zăpada apă fără trup cu piruiete fără șir cade pe clape de clavir; m-am rugat la miazănoapte și mai tare și în șoapte, orei cumpene să-i steie, fără lacăt, fără cheie, pleoapa luminii de sus s-a lăsat înspre apus; tot așteptând primăvara, mi s-a cam golit cămara, calul alb din mintea mea, s-a făcut coamă de nea, cei aproape zece crai, s-au făcut gură de
IARNA ŞI-A SCHIMBAT CULOAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374717_a_376046]
-
Oglindire > ÎNTORS LA VATRA PĂRINȚEASCĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe drumuri părăsite și de Domnul uitată, zace o vatră veche, de timpuri încercată. Obloane putrezite, răsar din geamuri stinse, lacăte ruginite, sunt fața casei triste. În foșnetul blând tomnatic, se desprinde mărul, de durerea lui tresare, sufletul și cerul. O-amintire tristă, curge-n liniștea pustie, ajuns la vatra veche, doar amintirea-i vie. Bătrâna vatră veche, de-o soartă
ÎNTORS LA VATRA PĂRINȚEASCĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374736_a_376065]
-
infinire trăgând fir din norul feeric pentr-o umbră de iubire. S-a lăsat în genunchi cerul și-a privit-o cum dispare, în adâncu-mi efemerul mă cuprinse ca o boare. Sângele, rapsod de suflet i-a pus umbrei etern lacăt căci simțea că-n al său umblet mama-i dorul fără capăt! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Umbra unei iubiri / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2268, Anul VII, 17 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Doina
UMBRA UNEI IUBIRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375686_a_377015]
-
nemurire, cu siguranță că nici moartea n-ar mai fi făcut vreun sens. Așa că oricât de “inutilă” ar fi aceasta “pasiune” numită viața există în ea totuși speranța unui deznodământ pe care moartea îl ascunde în adâncul ei zăvorât cu lacătele încuiate ale misterului. Există o cunoaștere a minții, o cunoaștere luciferica și preponderent demonica. Există însă și o cunoaștere sensibilă, o cunoaștere a inimii, paradisiacă și îngereasca. Ca să poată merge înainte lumea ar trebui să împace în sine aceste forme
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]