4,795 matches
-
ce-i Înăuntru? zise el, arătând spre ladă, pe un ton dintr-o dată bănuitor. Încă nu mi-ai spus. Vrei să ții totul pentru tine, să jefuiești un vechi tovarăș de arme? Pe când vorbea, cu o mișcare rapidă, apucase capacul lăzii, deschizându-l. O expresie de dezamăgire i se zugrăvi pe chip, În timp ce tot foia mașinăria, ca să se asigure că nu mai era nimic ascuns pe dedesubt. - Un orologiu... toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încercând să-și recapete suflarea. Însă mai apoi se răsuci brusc, plecând În direcția indicată de Dante; acesta Îl văzu cum se face nevăzut În volutele de fum Înecăcios. După o clipă, poetul se dezmetici. Cu un ultim efort, ridică lada pe umeri și o porni către destinația decisivă. Acolo, În chilia lui Arrigo, avea să găsească toate răspunsurile. Privi În jur: prin zonă mișunau oamenii Înarmați, Însă nimeni nu Îl băga În seamă. Înainta ascunzându-și fața pe lângă Încărcătură, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
laterale era Încă deschisă și priorul se strecură Înăuntru, străbătând cu iuțeală naosul pustiu. Din biserică trecu În claustru, iar de acolo, pe coridorul cu chiliile. Odaia lui Arrigo era Închisă pe dinăuntru. Bătu, fără să primească vreun răspuns. Lăsă lada jos și Încercă să Împingă ușa, În speranța că se va deschide. Auzi de partea cealaltă zgomotul metalic al zăvorului care rezista. Fu cuprins de teama că Arrigo fugise. Poate că intuise că fusese descoperit. Sau poate că, aflând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vadă. - Înfășurați trupul Într-o pânză și duceți-l jos, ordonă Dante. Cu un semn din cap, abatele Îi confirmă cererea. Călugării păreau nerăbdători să scape de prezența stingheritoare a cadavrului și dispărură iute cu trupul. Poetul ridică În spate lada cu mecanismul și Îi urmă la rândul lui, după ce luase, cu mâna cealaltă, lampa lui Elia Învelită Într-o pânză. În afara mânăstirii zări siluetele Întunecate a doi membri ai confreriei, ascunși În cape. Unul ținea hulubele unui car cu roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
hulubele unui car cu roți mari, acoperit cu o perdea neagră, sub care călugării așezaseră deja trupul lui Arrigo. - Suntem aici, frate, zise celălalt, care ținea un mic opaiț. Ce sunt acelea? Întrebă apoi cu uimire, ațintindu-și privirea asupra lăzii și a boccelei. Fără să Îi răspundă, Dante Își depuse Încărcătura pe fundul căruțului, la picioarele mortului. - Urmați-mă. La abația Maddalena. - De acolo venim. Din pricina bătăliei a trebuit să muncim acolo până nu demult, replică celălalt perplex. Priorul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante ajunsese În fața lui. Le porunci, printr-un semn, celor doi călugări să stea locului. Carul se opri lângă sarcofag. Astrologul ridică o margine a perdelei, scrutând cu luare-aminte. Privirea sa zăbovi pe chipul senin al lui Arrigo, apoi pe lada de la picioarele lui. Pe urmă se Întoarse către poet. - Așadar, era În mâna dumitale. Ar fi trebuit s-o știu, zise el, arătând spre sacul cu mecanismul. Eram sigur că o distrusesem. - Alberto, mechanicus, a reconstituit-o... Înainte să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mașină și... direct în garsoniera lui. L-am trimis să cumpere o sticlă de vin, simțeam că pe viu nu sunt bună de nimic, a ieșit și, în urma lui, am căutat prin baie și prin toate dulapurile, până și-n lada de la pat: nimic, nici o urmă de femeie, de haine, papuci, smacuri. Doar pe o masă de cafea era un vas cu mere verzi, care miroseau amețitor. M-am înroșit ca o liceană și, când a intrat, am sărit de gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să știi! Eu n-aveam în momentul ăla apă în casă, la chiuvetă nu curgea, n-ai avut ce să bei, adică de apă vorbesc, pe urmă ai dat-o pe bere, până-n miezul nopții era să dai gata o ladă, știi că mai și miroseai îngrozitor a... lut... a nu știu ce... un parfum, un miros pe care îl știu bine... miroseai... — A singurătate. O să moară cineva, o să moară de tot, poate mor eu, Loredana, de ce cântă cucuveaua aia pe casa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a ieșit...“ Dar valsul intrase cu mult mai devreme, așa că a tăiat partea aceea. — Și intitulat Cântec Într-o vreme a ordinii, s-a auzit vocea profesorului zbârnâind În depărtare. „Vreme a ordinii“ - Sfinte Dumnezeule! Totul Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
întinderea din Waldviertel, iar pereții cresc lent și închid spațiul într‑un întuneric absolut, nu se vede cerul albastru și nici lacurile misterioase și întunecate, care stau cuibărite pe undeva. Întunericul acesta sălășluiește în nenumăratele cutii de detergent, geamantane vechi, lăzi și ambalaje care stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să‑ți descarci nervii, ci trebuie să te dăruiești fărădelegii cu sânge rece, starea de surescitare trebuie evitată. Ai dreptate (Anna), fiindcă prin asta fărădelegea ar trece pe planul doi, când de fapt ea trebuie să rămână obiectivul principal. În lada țărănească foarte încăpătoare, în care ar intra și un porc întreg tăiat, se află multe jucării stricate din perioada copilăriei, care au fost păstrate, așa cum se păstrează totul în casa asta și se transmite mai departe, în deșertul de plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să‑și salveze poziția narcisică - aceea de‑a fi comis ceva ieșit din comun. Acum caută să ascundă cadavrul tatălui, pentru ca acesta să nu fie văzut de cum intri pe ușă. Târăște gâfâind pachetul de carne sângerândă și‑l îndeasă în lada țărănească încăpătoare, din care a trebuit să îndepărteze mai întâi o mulțime de catrafuse inutile, ca să încapă și cadavrul. E atât de mult sânge peste tot, încât Rainer nu poate să mai ascundă și celelalte cadavre. Îi cedează nervii. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și nenumărate alte răni de gravitate medie, unde sora lui are douăzeci și șase de răni mortale provocate de un obiect ascuțit, fără a mai pune la socoteală rănile mai mici, și unde tata putrezește și el, făcut terci, în lada țărănească din lemn sculptat. În total, cele trei persoane prezintă peste optzeci de lovituri de topor, fără a mai pune la socoteală împunsăturile cu baioneta, iar cele mai zdrobite sunt capetele. A lovit cu ambele mâini ca să aibă mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i pijamaua lui Rainer și unde e domnul Witkowski, fiindcă cele două cadavre de aici sunt de sex feminin. Să fie oare tatăl cel care a făcut asta? Dar până la urmă sunt descoperite și resturile însângerate ale tatălui, ascunse în ladă. Creierii lui au rămas pe alături și n‑au mai fost băgați în ladă. Acum n‑a mai rămas decât întrebarea referitoare la pijama, care e pusă din nou, pe un ton mai dur și cu o nuanță de suspiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aici sunt de sex feminin. Să fie oare tatăl cel care a făcut asta? Dar până la urmă sunt descoperite și resturile însângerate ale tatălui, ascunse în ladă. Creierii lui au rămas pe alături și n‑au mai fost băgați în ladă. Acum n‑a mai rămas decât întrebarea referitoare la pijama, care e pusă din nou, pe un ton mai dur și cu o nuanță de suspiciune. Când inspectorul întreabă pentru a suta oară, unde vă este pijamaua, domnule Witkowski, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în timpul decorării. Îmi făcu semn cu mâna spre singurul fotoliu din cameră, iar el se așeză pe marginea patului strâns cu grijă. — Am auzit că v-ați întors, zise el pe un ton calm. Aplecându-se, scoase de sub pat o ladă. — Bere? — Mersi. Am dat din cap adâncit în gânduri, iar el împinse capacele de pe sticle doar cu degetul mare. — Și aud că acum sunteți Kommissar. Își dă demisia ca Inspektor și se reîncarnează ca și Kommissar... Te face să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
legată cu o sfoară pentru a-și merita statutul de discipol al lui Antistene, să ridice o bucată de brânză la demnitatea de obiect filosofic, să dea lecții de detașare cu ajutorul unei străchini scoase din sac și aruncate apoi la lada de gunoi a istoriei, să recurgă la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele din palestră pentru a demonstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
serviciu la magazia UNIVAX-ului; atunci, într-o noapte, se trezise brusc și, încă buimac, dăduse alarma generală pentru că zărise niște umbre în magazie. În loc să verifice cine erau umbrele, Dromiket sculase tot UNIVAX-ul, descoperind, într-un târziu, după niște lăzi cu carne congelată, pe însuși directorul general al Centrului cu tovarășa Camelia, de la registratură... Așa că acum, fără să se miște, deschise cu precauție ochii și-l văzu pe Stejeran l ținând-o pe Getta 2 pe după cabluri, într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care a luat-o, răspunse marțianul. — Și cât ceri pentru direcție? — Să știți că vând cam scump. Am aparatură ultrafină, trebuie s-o întrețin cu ceva, zise marțianul. — Bine, omule, spune ce și cât vrei! se enervă Felix. — Vreau patru lăzi cu „Gerovital”, spuse marțianul. — I-auzi! făcu comandantul. Păi ce crezi, băiete, că la noi „Gerovitalul” crește pe garduri? Sub patru lăzi nu scad, răspunse marțianul. Am familie grea, o mamă bătrână, reformată, o soție în vârstă, n-am ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o întrețin cu ceva, zise marțianul. — Bine, omule, spune ce și cât vrei! se enervă Felix. — Vreau patru lăzi cu „Gerovital”, spuse marțianul. — I-auzi! făcu comandantul. Păi ce crezi, băiete, că la noi „Gerovitalul” crește pe garduri? Sub patru lăzi nu scad, răspunse marțianul. Am familie grea, o mamă bătrână, reformată, o soție în vârstă, n-am ce face. Ori patru lăzi, ori nimic. — E, ce zici, Dromiket - se întoarse comandantul spre pilot -, avem noi patru lăzi? — Vreo trei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
marțianul. — I-auzi! făcu comandantul. Păi ce crezi, băiete, că la noi „Gerovitalul” crește pe garduri? Sub patru lăzi nu scad, răspunse marțianul. Am familie grea, o mamă bătrână, reformată, o soție în vârstă, n-am ce face. Ori patru lăzi, ori nimic. — E, ce zici, Dromiket - se întoarse comandantul spre pilot -, avem noi patru lăzi? — Vreo trei s-ar mai găsi, zise Dromiket 4. „Apilarnil” nu vrei? Nu, răspunse marțianul. „Apilarnil” am. Episodul 26 Orizontul nostru de așteptare În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
garduri? Sub patru lăzi nu scad, răspunse marțianul. Am familie grea, o mamă bătrână, reformată, o soție în vârstă, n-am ce face. Ori patru lăzi, ori nimic. — E, ce zici, Dromiket - se întoarse comandantul spre pilot -, avem noi patru lăzi? — Vreo trei s-ar mai găsi, zise Dromiket 4. „Apilarnil” nu vrei? Nu, răspunse marțianul. „Apilarnil” am. Episodul 26 Orizontul nostru de așteptare În sfârșit, după unele mici tergiversări legate de faptul că marțianul voia „Gerovital” ambalat în lăzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
patru lăzi? — Vreo trei s-ar mai găsi, zise Dromiket 4. „Apilarnil” nu vrei? Nu, răspunse marțianul. „Apilarnil” am. Episodul 26 Orizontul nostru de așteptare În sfârșit, după unele mici tergiversări legate de faptul că marțianul voia „Gerovital” ambalat în lăzi din lemn de nuc, făcură târgul: roboții pământeni dădură cele patru lăzi cu medicamente, iar marțianul le dădu coordonatele direcției în care dispăruse satelitul „Veac Nou”. — Deși nu beau - spuse marțianul, frecându-și mulțumit mâinile -, aldămașul îl dau eu. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu vrei? Nu, răspunse marțianul. „Apilarnil” am. Episodul 26 Orizontul nostru de așteptare În sfârșit, după unele mici tergiversări legate de faptul că marțianul voia „Gerovital” ambalat în lăzi din lemn de nuc, făcură târgul: roboții pământeni dădură cele patru lăzi cu medicamente, iar marțianul le dădu coordonatele direcției în care dispăruse satelitul „Veac Nou”. — Deși nu beau - spuse marțianul, frecându-și mulțumit mâinile -, aldămașul îl dau eu. Ce beți? Antigel, răspunse comandantul Felix S 23. — Și fetele? făcu marțianul, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
bitter, răspunse cu același glas gros una din ele. — Atunci - zise marțianul, chemând chelnerul și apăsând pe tabloul de comandă -, trei antigeluri și două bittere. Chelnerul plecă. Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Pământenii se gândeau dacă făcuseră bine dând patru lăzi cu „Gerovital”, da’ mai ales nucu’... S-a lăsat o tăcere stânjenitoare, observă una din femeiuști. Hai, nu fiți scârțari! Am venit aici să ne distrăm! Care știe un banc? Pământenii se uitară unul la altul. — Cică - începu timid Dromiket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]