6,022 matches
-
se năclăi de sânge, în timp ce o senzație de moleșeală îl cuprindea cu încetul. Nu-l durea aproape de loc, dar simțea că-l lasă puterile și alunecă încet la pământ. Ca prin ceață, auzi un pocnet metalic iar Cristian înțelese că lama se rupsese în rană. Încercă să se ridice dar nu reuși, i se părea că trupul său cântărește câteva tone și nu mai era în stare să-l susțină. Se lăsă pe spate fără vlagă, gemând ușor. Dă-mi șișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amintesc nimic. Ah, asta vreți să aflați? Ce să vă spun? Nici eu nu știu mare lucru. Ați fost înjunghiat. Cum și de ce, probabil că vă vor informa colegii dumneavoastră. Deja i-am anunțat că v-ați revenit. Din păcate, lama cuțitului s-a rupt și a rămas în rană. A fost o intervenție dificilă să scoatem bucata de metal, pentru că se afla foarte aproape de inimă, chiar deasupra cârjei aortei. După locul unde a lovit, cel ce v-a atacat chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acesta avea să se înfrupte din băutură. A doua zi dimineață, un urlet puternic se auzi dinspre casele lui Negru. Cu paloșul în mâini, acesta se repezise afară. Mergea ca un hăbăuc și se izbea de acareturile din curte. Rotea lama tăioasă deasupra capului, sfărâmând tot ce-i ieșea în cale. Chiar și așa orb, Negru era un dușman de temut, așa încât cei trei se fereau din calea lui. Simțea el că ceva nu era în regulă, așa încât pe bâjbâite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorbește. Se mișca repede prin laborator scoțând un microscop mare din dulap și așezându-l pe catedră. Un vas Petri și un bisturiu deocamdată. Apoi am nevoie de niște sare gemă și puțin acid acetic glacial, spuse Toma. Văd că lamele de sticlă aveți aici, sub cutia microscopului. Imediat, se auzi vocea puternică a doamnei profesoare. Dispăru apoi repede în anexa de lângă laborator. Inspectorul se miră din nou cum de o femeie ca ea putea vorbi atât de tare. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Deocamdată direcția în care mergea îl făcea să bănuiască că va ajunge la peștera vâlvei dar încă mai spera ca acest lucru să nu fie adevărat. Lumina dimineții începea să alunge umbrele nopții. Drumul era o rană în trupul muntelui, lamele buldozerelor mușcaseră adânc din sol. Bolovani și pietre mai mărunte ieșeau din pământul roșu de pe margini. Picături de apă, ori poate de sevă, se scurgeau din cioturile rupte ale rădăcinilor copacilor. Stâlpi de lemn, pe care era agățat un cablu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un zăvor rudimentar o ținea închisă. I-ar fi fost ușor să-l deschidă, însă, deocamdată, ezita să o facă. Chiar lângă intrare, tras ceva mai la o parte ca să nu stea în drum, se zărea un tractor forestier cu lamă, de care era agățată o platformă lungă de transport. Pe aceasta, așezat pe niște șei de lemn, se afla un cilindru metalic uriaș. Șufe groase, petrecute pe deasupra, îl țineau ancorat pe platformă. Probabil că era un utilaj de măcinare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alunece de-a lungul peretelui din nou la podea. Nici legăturile comisarului nu erau făcute de un novice. Nodul dublu era chiar deasupra încheieturii palmei, făcut în așa fel încât să se strângă pe măsură ce trăgeai de el. Și aici, o lamă ascuțită ar fi rezolvat problema mult mai simplu. Nu putea însă să abandoneze. Privi cu atenție legăturile, căutând să memoreze cât mai bine felul în care sfoara era petrecută peste mâinile bătrânului. Cel care îl imobilizase pe Simion făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca-ntr-o corabie, deslușind scîrțîitul molcom al roților amestecat cu cîntări și gemete. Vrînd să-și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stînga și-n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Filipeni) și două topoare din grupa topoarelor de lupt cu ceafa prelungită și arcuită sub formă de creastă, aparținând bronzului mijlociu și descoperite în satele Balaia și Lunca (comuna Filipeni). Toporul din Mărăști are gaura de înmănușare cu manșon, iar lama este suplă, ușor curbată și lățită spre tăiș. Are următoarele dimensiuni: L=14,5 cm, lț=5,7 cm; tubul de înmănușare - a=3/3,23 cm, b=2,3/2,8cm; greutatea 680 g. Patina de culoare verde închis
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un mic buton pe creastă. Are dimensiunile: î=14,9cm, L=6,58cm, lț=4cm; tubul de înmănușare=2,5/2,4cm; greutatea=325g. Al doilea topor din categoria a doua, descoperit în satul Lunca, are manșonul arcuit foarte puțin, lama aproape dreaptă, cu slabe tendințe de arcuire și lățire spre tăiș, iar marginile tubului și ale lamei sunt puțin ridicate. Muchiile rezultate de la turnare se pot vedea, fiind îndepărtate doar la partea inferioară a lamei. Deși lucrat îngrijit, nu are
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
înmănușare=2,5/2,4cm; greutatea=325g. Al doilea topor din categoria a doua, descoperit în satul Lunca, are manșonul arcuit foarte puțin, lama aproape dreaptă, cu slabe tendințe de arcuire și lățire spre tăiș, iar marginile tubului și ale lamei sunt puțin ridicate. Muchiile rezultate de la turnare se pot vedea, fiind îndepărtate doar la partea inferioară a lamei. Deși lucrat îngrijit, nu are nici eleganța, nici ornamentația toporului de la Balaia. Patina de culoare verde deschis s-a păstrat în întregime
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
are manșonul arcuit foarte puțin, lama aproape dreaptă, cu slabe tendințe de arcuire și lățire spre tăiș, iar marginile tubului și ale lamei sunt puțin ridicate. Muchiile rezultate de la turnare se pot vedea, fiind îndepărtate doar la partea inferioară a lamei. Deși lucrat îngrijit, nu are nici eleganța, nici ornamentația toporului de la Balaia. Patina de culoare verde deschis s-a păstrat în întregime. Are dimensiunile: î=15,6cm, î c=5,5cm, lț=2,8cm, lm=1,9cm; greutatea este de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
activități economice legată de cultivarea plantelor, creșterea animalelor și practicarea meșteșugurilor. Inventarul locuințelor și mormintelor din perioada amintită care se integrează culturilor materiale Sântana de Mureș, Dridu și Răducăneni este format din fiare de plug, seceri, topoare de fier cu lama îngustă și ușor curbată, cârlige, verigi, catarame, săgeți romboidale, străpungătoare de os, obiecte de podoabă, râșnițe de gresie, fusaiole de diferite forme, fibule de tip romano-bizantin, cercei, inele, paftale (importuri de la Dunărea de Jos), monede emise pe vremea împăraților Justinian
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era îndepărtată celuloza din firele de in și cânepă, scoțându-se fibra. Melița era un instrument simplu din lemn rotund sau prismă, susținut de patru picioare, în care se decupa o deschidere lung de 80-90 cm, în care intra o lamă de lemn care, prinsă cu un cui la un capăt, acționa, prin forța brațelor, cu o ghilotină, strivind celuloza care cădea puzderie. La unele case exista o încăpere specială în care, de toamna târziu, până primăvara, se instala războiul de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prim-ministrul, vă dau cuvântul meu că, în mai puțin timp decât vă imaginați, veți avea vești despre lucrările comisiei, Între timp, vom umbla pe aici pe bâjbâite, orbește, se plânse președintele. Tăcerea a fost din acelea care ar toci lama celui mai ascuțit dintre cuțite. Da, orbește, repetă fără să-și dea seama de apăsarea generală. Din fundul sălii, se auzi vocea liniștită a ministrului culturii, La fel ca acum patru ani. Roșu la față, ca și cum ar fi fost jignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gura mare, așa Încât oamenii săi să-l audă. Dante Își Îndreptă degetul arătător spre șira spinării lui Rigo, În dreptul inimii, arătând ceva. Două tăieturi paralele și adânci, pe vesta carbonizată. Scoase daga din buzunarul interior al hainei și introduse delicat lama În una din tăieturi. Oțelul pătrunse fără să Întâmpine nici o rezistență În țesuturile distruse. Tot În tăcere, sondă și cealaltă rană, cu același rezultat. Apoi se uită țintă la bargello, cu o mutră suficientă. - Și, cuprins de flăcări și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Iar Încărcătura lor... Baloturi de lână, la vedere, Însă dedesubt... - Ce ai văzut? - Când am trecut peste Reno, În vad, un catâr s-a smucit Într-o parte, a căzut și a răsturnat Încărcătura. Nu era numai lână. Ci și lame de fier, și vârfuri. - Și unde s-au dus acești falși negustori? - Nu știu. Ne-am despărțit aproape de zidurile Florenței. Numai Rigo a venit cu mine. Fusesem instruit să trag la hanul Îngerului, iar după aceea trebuia să caut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gândit și eu la asta. Ar putea fi un model neobișnuit de astrolab, iar aceea, gaura pentru privit astrele. Dar n-are nici un sens. Într-adevăr, avem o gaură simetrică, de partea cealaltă a mașinăriei. Dar dacă privești prin interior, lamele rotitoare Îți Împiedică vederea. N-are sens, repetă el scuturând iar din cap. - Numai dacă nu cumva scopul său e altul decât acela de a ne invita să observăm părțile În mișcare, remarcă priorul. Alberto se aplecă peste masă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de mucegai, În timp ce o mână Îi apăsa țesătura peste gură. Încercă să sară În picioare, zbătându-se. Simțea În mod limpede masa unui trup În spatele lui și, din instinct, se smuci Într-o parte, Încercând să scape din strânsoare. O lamă sfâșie din spate gluga improvizată, alunecându-i pe umăr. Simți răceala oțelului trecându-i peste grumaz și o durere ascuțită urcând dinspre baza gâtului. Apoi atacatorul Își retrase arma ca să lovească din nou. Între timp, cu o smucitură puternică, izbutise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vede, precum rețeaua de particule infinitezimale din care sunt alcătuite trupurile noastre, pământul și Întreg universul. Poetul, după o scurtă șovăire, Își vârî arma la loc. - Atomii despre care vorbești sunt nisip orb, fragmente ale unui neant fără suflet. Dar lama care a Încercat să mă omoare era cât se poate de sensibilă. Arrigo Își scosese din traistă o batistă de in. Făcu un pas În față, Întinzându-i-o poetului. - Spune-mi ce făceai aici, dat fiind că sunt dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu un pas și Îi smulse veșmintele cu un rânjet zeflemitor, dezvăluindu-i natura. - Dar e un monstru! strigă el cu silă. Apucă spada de la șold cu ambele mâini, ridicând-o deasupra capului și apoi coborând-o cu toată puterea. Lama o lovi pe Amara În dreptul rinichilor, pătrunzând În carnea delicată și sfărâmându-i vertebrele. O ploaie de sânge și de măruntaie se coborî. De pe buzele ei larg deschise ieși doar un geamăt, urmat de slabul behăit al unui miel tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
măsura exactă a celei dintre ochii unui om? Mișcă arma spre chipul lui Dante ca pentru a-i Îngădui să se convingă personal de spusele lui. Poetul se retrase și mai mult, până când simți la spate piatra rece a peretelui. Lamele se apropiau primejdios, acele lame care uciseseră atâția oameni cu mușcătura lor paralelă. Își ridică brațele, pentru a căuta să se apere Într-un fel. Dar Bonatti nu părea să fi vrut să lovească. Fixa fascinat lamele cufundate În talazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ochii unui om? Mișcă arma spre chipul lui Dante ca pentru a-i Îngădui să se convingă personal de spusele lui. Poetul se retrase și mai mult, până când simți la spate piatra rece a peretelui. Lamele se apropiau primejdios, acele lame care uciseseră atâția oameni cu mușcătura lor paralelă. Își ridică brațele, pentru a căuta să se apere Într-un fel. Dar Bonatti nu părea să fi vrut să lovească. Fixa fascinat lamele cufundate În talazul de lumină. Apoi se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rece a peretelui. Lamele se apropiau primejdios, acele lame care uciseseră atâția oameni cu mușcătura lor paralelă. Își ridică brațele, pentru a căuta să se apere Într-un fel. Dar Bonatti nu părea să fi vrut să lovească. Fixa fascinat lamele cufundate În talazul de lumină. Apoi se aplecă peste ele cu o mișcare bruscă, străpungându-și ochii. Oripilat, Dante văzu un șuvoi stacojiu țâșnind din rana dublă, În timp ce bătrânul retrăgea lamele fără un geamăt, cu fața preschimbată Într-o mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ia masa la RĂbillon. „Încă unul bun de scurtat, domnule procuror!“ îi spunea Bourrache conducându-l la masa lui, trăgându-i scaunul cu maniere potrivite pentru un mare domn. Destinat desfăcea șervetul și făcea să răsune paharul lovindu-l cu lama cuțitului. Judecătorul Mierck îl saluta fără cuvinte, iar Destinat îi răspundea în același fel. Cei doi păstrau o distanță de cel puțin zece metri între ei. Fiecare la masa lui. Nu schimbau niciodată cu cuvânt. Mierck mânca precum un căpcăun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]