KorAP: Find »[drukola/base=lambert & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...35 >

858 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

suferea de aceeași boală ca a lui Kane. Îi zburară prin fața ochilor imagini vesele cu iarbă verde și cer albastru. Văzu o plajă și un orășel adormit pe coasta Salvadorului. Îi venea greu să le alunge. Fețele se orientară spre Lambert care-și făcea intrarea în popotă, obosită și deprimată. ― Ce-ați zice de o veste nu prea plăcută? îi întrebă. ― Îngrozește-mă! Dallas încercă să fie grav. Avea o idee vagă despre ce avea să audă deoarece navigatorul rămăsese mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
execului". Ash nu mințise când afirmase că apăruse o schimbare substanțială în starea lui. Ofițerul executant era așezat pe platformă cu ochii deschiși și limpezi, funcționând în armonie cu creierul. Fața i se întoarse spre grupul celor sosiți. ― Kane! (lui Lambert nu-i venea să creadă.) Te simți bine? ― Vrei ceva? întrebă Ripley. Nu răspunse la întrebarea presantă a lui Lambert. ― Gura uscată, articulă. (Dallas își dădu seama brusc de faptul că, în această clipă, Kane ieșa dintr-o perioadă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
cu ochii deschiși și limpezi, funcționând în armonie cu creierul. Fața i se întoarse spre grupul celor sosiți. ― Kane! (lui Lambert nu-i venea să creadă.) Te simți bine? ― Vrei ceva? întrebă Ripley. Nu răspunse la întrebarea presantă a lui Lambert. ― Gura uscată, articulă. (Dallas își dădu seama brusc de faptul că, în această clipă, Kane ieșa dintr-o perioadă de amnezie. "Execul" părea vioi și sănătos, dar nedumerit, ca și cum se străduia să-și ordoneze gândurile.) Îmi dați puțină apă? Ash

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
zile. Ești sigur că nu-ți amintești nimic din ce ți s-a întâmplat? ― Nu. Absolut nimic. ― Care-i ultimul lucru de care-ți amintești? ― Nu știu. ― Erai cu mine și cu Dallas pe o planetă străină. În explorare, interveni Lambert. Ce s-a mai întâmplat? Fruntea lui Kane se încreți, în căutarea firului prin ceața amneziei. Fragmente de amintiri rămâneau departe, prea departe. ― Era... da, asta e... un coșmar oribil în care mă simțeam... Unde suntem acum? Tot pe planetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Puțin îmi pasă de ce zice Compania, asta tot are gust de reciclare. Acreala asta din hrana artificială nu poate fi eliminată oricât piper ai pune, sau alte condimente. ― Am mâncat și mai rău, comentă Parker îngândurat, dar și mai bine. Lambert se strâmbă la spusele inginerului, ținând într-o mână o lingură plină cu o bucată de Steak-care-nu-prea-era. ― Nu-ți place, dar înfuleci de parcă ai da de ceasul morții. ― Adică... îmi place, explică Parker înghițând o altă porție. ― Adevărat? întrebă Kane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Ripley se aplecă spre el. ― Ce ai, ți-e rău? Nu ți-a priit mîncarea?. ― Nu... nu cred. Avea un gust normal. Nu cred că... Se opri din nou. Cu fața contractată, gemu de câteva ori. ― Atunci ce ai? întrebă Lambert îngrijorată. ― Nu știu. Fața i se schimonosi încă o dată, ca a unui boxer care a primit o lovitură în stomac.) Am crampe... din ce în ce mai rău. Dispăruse veselia. Îl priveau acum cum se contorsiona de durere. Deodată, un grohăit strident îi ieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
fuseseră împinse în lături pentru a face loc suficient pentru dezvoltarea creaturii. Pe masă și pe jos erau răspândite cioburi de veselă. Ici și colo, băltoace de sânge acopereau mâncarea, podeaua, corpul sfârtecat al lui Kane. ― Nu! Nu! Nu!... repeta Lambert, cu privirea dementă fixată pe colegul ei hăcuit, pradă isteriei. ― Ce-a fost? murmură Brett, acuzând șocul acestei tragedii. Dar ce-a fost asta? Îngrețoșat, paralizat, Parker nu făcu nici un gest de compătimire când Ripley se întoarse cu spatele pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
pur și simplu, spuse Ash, foarte stăpânit. Exact cum fac anumite viespi cu niște păianjeni, pe Pământ. Mai întâi paralizează pe păianjen, după aceea își depun ouăle în stomacul acestuia. Când apar larvele, ele se hrănesc cu... ― Pentru Dumnezeu...! protestă Lambert, ieșind din catalepsie. Nu mai taci odată? ― Eu doar...! protestă Ash. Dar interceptă privirea înveninată a lui Dallas, aprobă imperceptibil și schimbă subiectul.) Ceea ce s-a întâmplat depășește oricum orice comentariu! ― Pata aceea întunecată pe ecranul de supraveghere! Iată ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
nu putu sau nu vru să răspundă la provocare. ― Mda! Acum se plimbă prin navă! Dallas se apropie cu silă de corpul sfâșiat. Unul câte unul, ceilalți veniră lângă el. Această inspecție era necesară, oricât de scârbiți ar fi. Parker, Lambert și Ash schimbară grimase elocvente. Universul, vast și amenințător, învăluia pe Nostromo, în interiorul căruia se răspândea de la popotă până la coridoare, o miasmă glacială și insistentă, de moarte... Parker și Brett coborâră scara dinspre puntea superioară și intrară în grupul obosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Parker și Brett coborâră scara dinspre puntea superioară și intrară în grupul obosit de vânători... ― Vreun semn? întrebă Dallas pe colegii strânși în jurul Iui. Vreun miros ciudat, duhoare...? Pată de sânge? (Șovăi imperceptibil.) Fragment din carnea lui Kane? ― Nimic, zise Lambert. ― Nimic, adăugă Ash, vizibil dezamăgit. Parker își scutura brațele acoperite de praf. ― N-am zărit nici o creatură. Știe să se ascundă! ― N-am văzut nimic, confirmă Brett. Nu-mi dau seama unde s-a băgat. Deși nava asta are o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
mă asigure că asta de-acum nu va face la fel cu capacele congelatoarelor? (Clătină din cap cu resemnare.) Nu voi intra în hibernare până n-o capturăm și n-o omoram. ― Dar nu putem s-o omorâm! interveni brusc Lambert. După compoziția internă a primei creaturi, putem presupune că cea de-a doua este identică. Dacă se va dovedi că va fi așa și vom încerca să folosim laserul împotriva ei, va ajunge, prin agresivitate sau apărare, să-și răspândească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Vrea cineva să spună ceva? O rugăciune? Copleșiți încă de șocul ultimelor evenimente, era evident că nu aveau nimic de zis. Kane nu mai era. Murise. Asta era. Niciunul dintre membri echipajului nu se pricepea la vorbe. ― Să terminăm, zise Lambert. Dallas se gândi că nu era un epitaf deloc potrivit, dar nu-l ducea mintea la altceva decât că pierdeau un timp prețios. Îi făcu un semn lui Ripley. Aceasta coborî o manetă. Țambuchiul exterior ieși, iar aerul care stagna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
nu mai mult. ― Și după aia? întrebă Brett frecându-și bărbia. ― Terminăm hrana și oxigenul. Cu mâncarea ne mai descurcăm, dar cu oxigenul, este imposibil. Iată că am lămurit și interesanta problemă a posibilității de a supraviețui fără materiile nereciclate. Lambert se strâmbă la această încântătoare evocare. ― Mersi! prefer să mor înainte. ― Bun, conchise Dallas, încercând să pară încrezător. Deci avem la dispoziție o săptămână întreagă de activitate nelimitată. E mult mai mult decât avem nevoie ca să găsim creatura asta diabolică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Ripley. ― În cazul care am petrece acest timp în congelatoare! Dar dacă ne luăm costumele presurizate și aspirăm aerul după aceea, creatura nu va putea să se agațe de noi dacă suntem treji! ― Ce idee sublimă, îl luă peste picior Lambert. ― Da' ce are? ― Dispunem de patruzeci și opt de ore de provizii de aer în rezervoarele costumelor... iar călătoria până la pământ va dura zece luni, explică Ash. Dacă această creatură rezistă patruzeci și opt de ore, ne întoarcem de unde am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
rezervoarele costumelor... iar călătoria până la pământ va dura zece luni, explică Ash. Dacă această creatură rezistă patruzeci și opt de ore, ne întoarcem de unde am plecat, dar fără două zile de oxigen. ― Hai! Cine are o idee mai bună? întrebă Lambert. O idee nemaipomenită? Parker? Caută ceva mai deosebit! Nici el și nici Brett nu aveau de gând să-și abandoneze ipoteza cu una cu două. ― Am putea încerca să ne legăm rezervoarele individuale de ale navei. Brett și cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
sas! Nimic nu era mai neconform cu temperamentul lui Dallas ca o tiradă inspirată. Oricum aceasta produse un efect salutar asupra moralului echipajului. Prinseră curaj să se privească din nou în față după ce-și contemplaseră vârful pantofilor. ― Bine, zise Lambert. O găsim și o trimitem în spațiu. Acuma, vreau să știu și eu un lucru: cum ne vom deplasa? Nu duceau lipsă de procedee de a o încolți, dar capacitatea creaturii de a răspândi acidul le făcea inutile. ― Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
facem o plasă din asta, capturăm monstrul fără să-i facem rău. Nu-l va speria ca... să zicem, o cutie solidă de metal. (Privi în jur.) Ce ziceți? O fac foarte repede. ― Chiar crede că mergem după fluturi, ironiză Lambert. ― Cum facem s-o băgăm în plasă? întrebă cu calm Dallas. ― Mai întâi trebuie să folosim un mijloc care să împiedice împroșcarea acidului, îi avertiză Brett. Este prima condiție. Lamele și sondele lungi nu intră în discuție. La fel și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
discuție. La fel și pistoalele. Mi-ar fi ușor să fasonez un mănunchii de tuburi lungi, metalice cu niște baterii în interior. Avem de-amândouă în magazii. Le fac în câteva ore. ― Tijele și plasa? ― Bine-nțeles. Nu-i complicat. Lambert nu mai suporta. ― De ce ascultați aiurelile astea? Dallas examină ideea pe toate părțile, încercând să-și imagineze derularea operației. Creatura e prinsă într-un colț, îi amenință cu dinții și ghearele. Îi trimit câteva șocuri electrice, destul de puternice pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
folosite dacă e cazul. După aceea aruncă monstrul în sas, închide tambuchiul și se debarasează de această creatură urgent. Adio, Străine! Drum bun spre Arcturus. Adio coșmar! Bună ziua, Pământ și salubritate! Își aduse brusc aminte de comentariul negativ al lui Lambert. ― Vom urma sfatul său, pentru că de astă dată s-ar putea să aibă dreptate. Nostromo. nepăsător față de activitatea frenetică a unora dintre pasageri, indiferent la așteptarea resemnată a celorlalți. Își vedea de cursa amețitoare spre Pământ la o viteză superluminică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
profită de cele câteva minute care mai rămăseseră până la reuniunea generală pentru a inspecta tuburile cu un ochi sceptic. Ash sosi ultimul, având de parcurs o distanță mai mare. ― Vom încerca să forțăm vietatea să ne urmeze cu asta? Exclamă Lambert îndreptând un deget spre tuburi. (Din glasul ei răzbătea clar părerea jalnică pe care o avea despre aceste arme rudimentare.) ― Mai întâi să vedem de ce sunt în stare, zise Dallas. Fiecare să ia câte unul. Unul câte unul, primiră arma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
pare puțin probabil. Își cântări arma cum făceau altădată gladiatorii înainte de a intra în arenă.) O să-l zgândâre, atâta tot, zise el. Firește, n-o să plâng dacă l-om electrocuta pe scumpul de el! ― Poate că o să meargă, totuși, recunoscu Lambert. Iată deci o posibilă soluție a primei probleme. Dar pentru a doua: localizarea? ― M-am ocupat eu. Se întoarseră tresărind către Ash, care ținea în mână un aparat de comunicare de mici dimensiuni. Foarte destins, acesta nu se uita decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
amintire a lui Kane se estompase puțin. Acum erau gata să înfrunte creatura și, cel puțin sperau, înarmați cum trebuia. ― Căile sunt deschise pe toate punțile, zise Dallas îndreptându-se spre ieșirea din pasarelă. Vom rămâne permanent în contact. Ash, Lambert și cu mine plecăm de partea noastră cu un radar. Brett și Praker vor forma ce-a de-a doua grupă, condusă de Ripley. Voi luați al doilea radar. La primul semn, prioritatea constă în capturarea creaturii și ducerea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
pentru manevrele de plecare și sosire și pentru a face față vreunei urgențe pe parcurs. Fericit că era ajutat de această luminare în căutările sale, chiar și așa salbă, Dallas regreta totuși că nu avea valuri de lumină la dispoziție. Lambert apucă plasa de celălalt capăt, și înaintară amândoi, capcana întinzându-se de la un perete la celălalt al coridorului. Dallas strânse mai tare de partea lui și trase brusc. Luată pe nepregătite, Lambert îl privi îngrozită. Când înțelese că el dorise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
că nu avea valuri de lumină la dispoziție. Lambert apucă plasa de celălalt capăt, și înaintară amândoi, capcana întinzându-se de la un perete la celălalt al coridorului. Dallas strânse mai tare de partea lui și trase brusc. Luată pe nepregătite, Lambert îl privi îngrozită. Când înțelese că el dorise să-i dea curaj, oftă ușurată, dădu din cap și-și reluă căutarea febrilă. Dallas făcuse bine că o scuturase, fiindcă, timp de un minut, ea căzuse într-o stare de autohipnoză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
febrilă. Dallas făcuse bine că o scuturase, fiindcă, timp de un minut, ea căzuse într-o stare de autohipnoză, creierul fierbând la ideea a ceea ce putea să-i aștepte, uitând complet de sarcina pe care o avea de îndeplinit. Dar Lambert era în așa fel făcută că putea să facă față ungherelor și nișelor obscure ale navei, în timp ce acelea ale imaginației o paralizau. Acum că însoțitoarea lui era pe fază, Dallas își concentra toată atenția asupra celei mai apropiate intersecții. Imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]