2,832 matches
-
-mi alegi în glie / Loc de popas și mă vei ține-n frâu. Când voi veni, atunci când va să fie, / Să mă aștepți la margine de râu! // Când voi veni, tu să-mi întinzi, zglobie, / Buchet de flori cules din lan de grâu, / Să trec din mal în mal peste pârâu, / Cu suflet doar, în mare bucurie... // Când voi veni, atunci când va să fie!” (“Când voi veni...”) Iar mie, simplu cititor și iubitor de frumos, în toate formele lui, nu-mi
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
viața noastră-a fost o iarnă Și frigul ca o zodie nefastă Pătrunde iarna frageda lucarnă Și nu e asta singura năpastă Să ne spălăm în rouă pân-la brâu Să ni se-mbete ochii de lumină Să ne pierdem în lanurile de grâu Și să ne-ntoarcem obosiți la cină Să scăpăm de friguri și vedenii Dă-ne suflu și ne dă putere Să mergem la slujbă și la denii Cu sufletul curat de înviere! Referință Bibliografică: Dor de primăvară / Ion
DOR DE PRIMĂVARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352090_a_353419]
-
omul cu două odăi în care să ierneze și cu vatra focului în care sta fălos cuptorul sau țestul de copt pâine din făină de grâu românesc. Gustul pâinii româneștit!... Cum să-l uiți, Dumnezeule, Doamne! Din grâu crescut în lanuri, unde paiul depășea mijlocul voinicului, și era ca deștiul de gros, iar spicul era cât vrabia. Se întindea lanul de grâu până-n marginea drumului, drum îngust, cât lățimea căruței. Nici fir de buruiană nu exista. Când vedeai un fir de
GUSTUL PÂINII RONÂNEŞTI de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352145_a_353474]
-
de copt pâine din făină de grâu românesc. Gustul pâinii româneștit!... Cum să-l uiți, Dumnezeule, Doamne! Din grâu crescut în lanuri, unde paiul depășea mijlocul voinicului, și era ca deștiul de gros, iar spicul era cât vrabia. Se întindea lanul de grâu până-n marginea drumului, drum îngust, cât lățimea căruței. Nici fir de buruiană nu exista. Când vedeai un fir de mac, era o raritate. Parcă și păsările cerului coborau cu grijă pe pământ, ca să nu strivească plantele semănate de
GUSTUL PÂINII RONÂNEŞTI de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352145_a_353474]
-
e însorită, se interpretează că în scurtă vreme, Iarna se sfârșește. Chiciură pe pomi de e din abundență, belșug de fructe prevestește peste an. Apă de se scurge din țurțuri de gheață, un an ploios va fi și bogăție-n lan. Despre cel ce în Ajun se-nvrednicește să postească și-ncredință să se roage, se spune că norocul nu-l ocolește. Iar binele din an, pe sine-l alege. Băieții, în cete pornesc la colindat, ritual ducând dintr-un an
TRADIȚII SACRE ȘI MITICE DE BOBOTEAZĂ ȘI SFÂNTUL ION de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352213_a_353542]
-
adio, morții, Iubind fără de sfârșit. Fir de vis să fac din soartă Împletind clipe sublime, Alungând noaptea din poartă, Să-ți dau viața-n întregime. Peste culmile alpine Să zburăm din zori în zori Până-n veacul care vine, Rătăciți în lan în flori. Surioare de luceferi Și frați de stele polare, Pășind alături de greieri, Să ne cânte la chitare. Triluri tandre de iubire Sufletul să ne-ncălzească Pentru-a noastră mântuire Și pace dumnezeiască. În cer îngerii să zburde Pe pestrițul
VALURI DE IUBIRE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356292_a_357621]
-
Undeva, unde-i vrednic Al strămoșilor os. Undeva la răscruce Și sub cerul deschis, Undeva într-o doină Țara mea s-a întins. Natura vie e minunea cea mai miraculoasă din spațiul nostru. Nu există un tablou mai frumos decât lanul înverzit ce se leagănă în bătaia vântului jucăuș și neastâmpărat, decât freamătul tainic al cetăților verzi - pădurile, decât o livadă în floare ce-ți moleșește sufletul prin măreția mirosurilor pătrunzătoare, zumzetul melodios al harnicelor albinuțe și grandoarea veșmântului floral. Pământul
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
plop strîns tot în tremurul frunzelor - cîmp fără margini groapa de gunoi - în fiecare baltă din nou tot cerul cu ochii cîrpiți pas de jogging în lesa pekinezului cadența largă-a coasei prin iarba crudă - ulciorul la umbră lăcustele-n lan - cosașii ațipiți în umbra dudului poteci de munte - mireseme, cîte lumini și cîte umbre maci aprinși în grîu - peste rapița-n floare o umbră de nor noapte albă - în zori, cu cireșe la urechi luna mahmură cer acoperit - lumina convertită
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356508_a_357837]
-
Închisese ochii și se părea că adoarme, chiar dacă trupul fierbinte al Dianei îl ispitea atât de mult. Atâta doar că, foarte curând, imaginea soției sale, păstrată sub pleoapele strânse cu disperare, a fost înlocuită de aceleași frânturi fugitive ale unor lanuri de porumb, câini trăgând puternic de lesă, fotografii și hârtii ce‑l asaltaseră pe drumul spre spital... „Nu, nu se poate! Nici nu mai țin minte dacă tânăra aceea a decedat ori este în viață. Avea urme de mușcături în
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
cruce și zice: “Cum nu o trimit!? Că pleacă în fiecare dimineață. Ba în ultimul timp nu mai trebuia să trag de ea să meargă la școală, mergea cu mare voie bună. M-am strecurat, după ce a plecat învățătoare, în lanul de cânepă din Dadeșu toată ziua. Așteptam să vină acasă tata, că știam că el nu o lasă pe mama să mă bată. Tata, când a auzit, mi-a zis:”Ai făcut o boacănă cât casa. Ce vrei tu să
O BOACĂNĂ CÂT CASA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355799_a_357128]
-
pere coapte Pîntecul tău ce se unduia plin de dorință Te-am iubit în neștire o zi și o noapte Simțind cum lunec din ființă în neființă Apoi ai plecat spre lumi mai îndepărtate Secerînd cu trupul tău de zeița lanuri de bărbați Și căutînd alte iubiri, măi adevărate Dar eu mai simt și azi cum în sufletul meu fericită te zbați MĂ UIT LA TÎMPLA MEA Saturday, November 13, 2004 M a uit la tîmpla mea că la o apă
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
atâtea ori „sous le pont Mirabeau”, iar Neruda m-a susținut în efortul de a limpezi bâlciul amintirilor care m-a prins în caruselul cu călușei al sorții. Fiecare are ceva să-mi spunăpentru perseverența cu care, aidoma paznicului în lanul de secară(„The Catcher in the Rye”), insist săapăr, cu patimă adolescentină, ca un alt Holden Caulfield pe plaiuri mioritice, tărâmul poeziei, al idealului, adevărului, iubirii, valorilor morale de la care nu concep săabdic înspre compromisuri balcanice de conjunctură. Nu e
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
II 2009 Locul I - Corneliu Traian Atanasiu antene-n ceață - doar coțofenele duc vești din ram în ram Locul II - Gabriel Iordan Dorobanțu Teii în floare - singurul parfum pentru bătrânețea ei Locul III - Daniela Gugurel vară fierbinte - se-ascund în lanul de grâu macii prea roșii Locul III - Dan Norea noapte de gerar - patine lasă cercuri în jurul lunii Mențiune - Corina Ion cinci dimineața brusc colțul străzii-nflorit - trecători grăbiți Mențiune - Dan Norea noapte de april - în balta încrețită tremură luna Etapa
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
strălucească pe-o inimă nebună, Mergând printre amurguri să ia cina cu tine, Deși cetatea-ntreagă-i pierdută sub ruine! - Așteaptă-mă deseară, dar încuiată-i poarta, Iar scările-s ascunse și nici nu-i cina gata; Eu sunt un lan de gânduri pe-un colț de stea tăcută Și-ți bat mereu la ușă cu sete absolută. - Te vreau ființă, șoaptă, îmbrățișare vie, Nu stea de foc pierdută în zbor spre veșnicie, Nici chip de nemurire pe-o operă de
CÂT DE STRĂINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354847_a_356176]
-
Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 868 din 17 mai 2013 Toate Articolele Autorului mi-ai reintrat în gânduri precum aroma unui crâng de salcâmi în pieptul dezvățat să respire îmi rămâi printre bucățile de inimă ca poezia unui lan cu maci de-abia înflorit într-o dimineață cu adolescența în gene și neuitarea sosită de la un clik distanță în visul tău niciun înger nu mai e părăsit și rostești mereu cuvinte de vindecat lumina eu tac regretele își vâră
ÎN VISUL TĂU NICIUN ÎNGER NU ERA PĂRĂSIT de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354891_a_356220]
-
din aceste legende de gradul doi este și țăranul. El însuși legendă a fost devorat de legenda orașului mirific. SE POATE VORBI DE ALIENAREA LEGENDELOR? SĂ NU FIM TOTUȘI ATÂT DE PESIMIȘTI! Legendele vor reveni! Satele noastre le așteaptă cu lanurile de grâu ieșite în pridvorul câmpului! Țăranii, pâinea cea de toate zilele a patriei, nu pot uita grâul din care provin! Dio începu să murmure: Țăranii apar pe câmp ca o ploaie sufletul lor polenizează pământul ei văd în fiece
DEŞERTUL DE CATIFEA (44-45) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 871 din 20 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354913_a_356242]
-
o vioară ce te cântă în târziu/ Sunt o fântână și tu mă bei cu dor/ Sunt eu, sunt doar un suflet călător ... Povestea se resfira cu puternice pasiuni pe care le simte poeta: „Ne îmbătam în gustul de păcat/ Lanul de maci ne este tainic pat ... ” sau: „Să te sărut, să te descânt cum doar buzele-mi știu/ Să-ți fac culcuș în lut, tu mie vizitiu/ Să mă respiri încet, nebun că un păgân/ Iar eu să de ademenesc
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
mă voi duce astă-seară la hora fâșneț în velura albastră voi invită o lăcusta cu pași de păpădie flambantă la dans pe o frunză lacustra vom trece subtil peste rău spre orașul cu un milion de ferestre de unde se vede lanul de grâu cât sprânceană unei blonde neveste. SĂRBĂTOARE Acum câteva clipe soarele a scos duminică din ceață Satul plutește parcă pe un aisberg Duminică deci, ca pe timpuri; Oaspeții se vor simți excelent (ligheanul cu pește proaspăt e un semn
CARTEA CU PRIETENI (IX)- MARIN IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355489_a_356818]
-
am fost acuzat că am violat‑o și i‑am provocat vătămări care i‑au pus viața în pericol. A doua zi am fost arestat. Am înțeles, de la avocat, că un paznic de câmp a găsit‑o dimineața într‑un lan de porumb, la marginea satului, doar la 200 de metri de casă. Era bătută, mușcată rău și violată, în stare de inconștiență. Sufocată, dacă‑mi amintesc. De fapt, mai târziu am aflat că a fost în comă. Din cercetări s
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
se bâțâie! Nu știu nici ăia să danseze, dar dau din mâini și din picioare. Nu ne vede nimeni”. Au mers toți trei, hotărâți, unde era înghesuiala mai mare. După câteva mișcări, Gabriel a văzut‑o pe Floarea, femeia din lanul de floarea‑soarelui. Îmbrăcată frumos și curat, cu fustă de piele scurtă, având un decolteu care lăsa să i se vadă sânii bogați, fata își unduia șoldurile provocator în fața unui tânăr bine făcut și cu aere de vedetă. A încremenit
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
publicat în Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011. ELOGIU VREMII Lui George Bacovia Cine iubește, mai mult, ploaia decât nesfârșita preerie a lui Walt Witman? de câte ori o picătură mi se prelinge pe frunte simt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu - cine iubește mai mult furtună, ori noaptea ... Citește mai mult ELOGIU VREMIILui George BacoviaCine iubește, mai mult, ploaiadecât nesfârșita preerie a lui Walt Witman?de câte ori o picătură mi se prelinge pe fruntesimt cum sub pleoapa nemurește un lan
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
lan de grâu - cine iubește mai mult furtună, ori noaptea ... Citește mai mult ELOGIU VREMIILui George BacoviaCine iubește, mai mult, ploaiadecât nesfârșita preerie a lui Walt Witman?de câte ori o picătură mi se prelinge pe fruntesimt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu -cine iubește mai mult furtună, ori noaptea... XXXII. ELOGIU ZIDURILOR, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011. ELOGIU ZIDURILOR De nu s-ar fi înălțat, până la Ceruri, și zidurile, si meșterii, si iedera
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
mila celor șapte vite slabe Iar seara dorm sub câte-un felinar Simunuri taie lung sahare De care nu te mai ferești Lumina cade oblic prin ferești Pe tapiserii de vechi Buhare Geana nopții mângâie fragile Ciutele de porțelan străbătând lanul Pe care le privește castelanul Cu-o lacrimă albastră în pupile Vom porni de mâine înspre pol Ca mesageri din neștiute Urse Misterul dimineților parcurse Să-l îngropăm în ultimul atol Femei cu neștiute grații Și chemări ascunse în priviri
MĂ MIŞC PRIN MINE de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356673_a_358002]
-
baștină. Pe parcursul lucrării sale, astfel de descrieri abundă, poate tocmai din dorința de a reconstitui cât mai fidel geografia locurilor acelor vremuri. Iată ce spune autoarea, despre bogățiile Țigăneștiului: „Fabuloasa bogăție din timpul verii parcă dezleagă băierile inimii, când privești lanuri galbene de grâu vălurind în adierea vântului, întinderile mari de porumb respirând vigoare prin verdele intens, floarea soarelui râzând în soare până unde vezi cu ochii. Aerul proaspăt, roua dimineților, macii arzând în soare și florile veselindu-se în iarbă
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
printre copaci. Nu a reușit să prindă fluturele dar nu i-a părut rău fiindcă prin iarbă mișunau fel de fel de gâze cu aripi fine și delicate, aerul mirosea a gutuie coaptă și a pământ mustind a sevă, a lan de grâu care dă în pârgă și a mere domnești, a busuioc și a strugure tămâioasă. Ciripitul păsărilor, bâzâitul albinelor, zborul bondarilor și cărăbușilor, țârâitul greierilor, cântecul cosașilor îl vrăjeau ca venind din altă lume. Și deasupra întregii păduri, cobora
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]