840 matches
-
-ți răcorească buzele arse de promisiuni neîmplinite. Te voi aștepta aici, în fiecare galbenă toamnă, cu alte și alte doruri, atârnate de fibrele inimii mele, gata de sacrificiu. Să nu uiți, pe drumul Ierusalimului, încă se mai moare de răspuns lapidar.
A?teptare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83263_a_84588]
-
la dispensare și oficii poștale, oriunde. Închis, suntem la ședință. Închis, suntem în inventar. Închis, gestionarul bolnav. Inventar. Ședință. Plecat în concediu. Caligrafia era însă aici, emoționantă. Măruntă, delicată, abia lizibilă, ca un rând dintr-o scrisoare. O scrisoare feminină, lapidară, codificată. Citi încă o dată, sună încă o dată. Coborî, urcă din nou, coborî. Așteptă în fața blocului, urcă iarăși treptele, aprinse chibriturile, citi, reciti. Asta era... liniște, neant. Se mai opri în dreptul magazinului SCAMPOLO. Vru să intre, renunță. Se îndreptă, leneș, nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de emoții care răvășesc sufletul unor oameni ce nu s-au văzut de trei ani și care pierduseră orice speranță de a se revedea vreodată. Sorina a plâns tot timpul Îmbrățișându-și tatăl, Întrebări Întretăiate de suspine și răspunsuri calde, lapidare și care nu doresc să amplifice sau să rănească. Rică l-a Îmbrățișat, a rostit un „mizerabilii” și un „nerecunoscătorii” finalizând cu o reflecție normală: „muncești până la epuizare, Îți neglijezi familia, Îți storci creierii zi și noapte, uiți de copii
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
însemnare anonimă pe fila a doua de la început a unui manuscris consemna: "La leat 1831, iunie 14, s-au lovit boala holerăi în Țara Românească și în Țara Moldovii, și mulți boeri și arhierăi [au murit]"; în sfârșit, un înscris lapidar consemna, pe un alt manuscris, prezența unui Grigori Frătița în "anul 1831, luna iulii, în vreme boalii holerii în Iași"78. Dar alte emoții au fost sublimate și decantate, cu timpul, pe un plan afectiv mai elevat, dând naștere ulterior
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
-i așa? -, îi și răspundeam, căci vorba unui frumos principiu de drept: A tăcea înseamnă a consimți. Tăcerea întotdeauna este o armă tăioasă, foarte disprețuitoare. De aceea, am și folosit-o eu atunci, răspunzându-i în treacăt cu un „da” lapidar numai. Dar uite că n-am apucat să-mi flexez genunchiul pentru următorul pas, căci dânsul m-a interpelat din nou (de această dată, însă, întrebândumă ceva ce, probabil, în mintea lui sărac mobilată, chiar îi crea puternic sentimentul de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan.” Toate drumurile străbătute de către personajele lui Rareș Tiron conduc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
punea halatul pe ea, îi apăru în cadrul ușii Olga. - Bună, colega, ce mai faci? zise ea, cu un zâmbet care se vedea de la distanță că purta și alte întrebări. Ina bănui că apariția Olgăi nu este întâmplătoare și-i răspunse lapidar: - Uite tocmai mă pregăteam să merg la raportul de gardă. - Nu te țin mult, și o ajută să-și îmbrace halatul. Mâine ce schimb ești? - Mâine, spuse Ina, după un moment de gândire, mâine e joi, nu? - Daaaaa! - Sunt liberă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
meu cam tot așa procedează... În mintea Olgăi, unde ideile dobândeau ad-hoc Îndoieli, își făcu loc un ascuțiș de lamă, asemenea unor săbii de Toledo, cu un tăiș care se simte că a lucrat după ce rana sângerează. În discuția aceasta lapidară îi încolți o suspiciune: N-o fi Alex al meu!? Puse instinctiv mâna la gură de frică să nu-i scape vorbe necontrolate, fără știrea ei. De altfel, continuă Olga, toate probabilitățile mă duc spre un final care se profilează
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
așezi, i se adresă el pe un ton imperativ, ca unei străine. Din cele câteva cuvinte, Olga simți că înnegurările de afară pătrunseseră deja în casă, deși ferestrele erau închise. - Alex, dragule, vreau o explicație cât de cât, fie și lapidară, în fine o explicație... - Tocmai asta intenționez acum. Dar de ce stai în picioare? Și cafeaua!? - N-am nici un chef de cafea, sunt curioasă ce vrei să-mi spui... De ce a fost nevoie de atâta tergiversare! - Bineeee! Și Alex, simțind că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Contimporanul semnalase - prin același Vinea — precursoratul „paginilor bizare” ale lui Urmuz. Bilanțul revistei ilustrează, pe de altă parte, atitudinea „anexionistă” a Contimporanului față de revistele avangardiste mai tinere (75 HP, Punct, Integral), dar mai ales față de adversara unu, minimalizată prin calificativul lapidar „de prozelitism”. Înainte-mergător și portdrapel al artei noi, Contimporanul se prezintă și drept principalul promotor al acesteia în rîndul publicului. Bilanțul expozițiilor personale și colective (al „realizărilor” grupării) pune în evidență faptul că influența novatoare a Contimporanului nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un roman pentru cei mici, Paradisul copiilor. E. Simion îi menționează fugar figura de fum într-un pasaj din jurnalul său parizian. Un virtuoz discret en marge des vieux livres (cum l-a caracterizat Perpessicius) și un scriitor uitat... Diagnosticul lapidar al lui G. Călinescu din Istoria... - „Jules Renard tratat în manieră Urmuz” - l-a expediat într-o notiță de subsol a istoriei literare. Într-adevăr, modelul „renardian” din Histoires naturelles e vădit pentru volumul din 1931, așa cum umbra volumului Bucoliques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numărul 50-51 este reprodus un Peisaj al lui Teige, participant la expoziția internațională a Contimporanului. Catalogul expoziției indică prezența a trei peisaje ale artistului cehoslovac. Numărul 52 semnalează revista „Pasmo cinema-teatru-dans-muzică cea mai vie revistă a modernismului ceh” și caracterizează lapidar participarea cehoslovacă la amintita expoziție internațională: La CEHOSLAVIQUE par Mr. Charles Teige expose des blancs-noirs rapellant un fauvisme dans l’abstrait tres vif et bien slave. (De remarcat accentul asupra „specificului” slav...) Numărul 53-54, consacrat arhitecturii moderne, conține reproduceri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu era cu totul adevărat. Toate astea aveau să-i lipsească. Teribil de mult. Nimeni nu Înțelesese decizia ei de a deveni polițist. În familia Kermeur, hotărîrea ei avusese efectul unui val devastator. Jeanne rezumase sentimentul general În felul ei. Lapidar. „Întotdeauna ne-ai dat bătaie de cap“. Marie știa că nu va avea parte de nici un sprijin din partea fraților ei. Chiar dacă o adorau. Sau poate tocmai pentru că o adorau. Și apoi, Loïc și Gildas nu ar fi riscat să exprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
altădată brutăreasă! zise Stéphane, cu o mutră veselă. Fersen Îl privi cu milă. - Am murit de rîs. Ar fi trebuit să te faci comic. - Ați văzut cît e ceasul? Primirea pe care le-o oferi Gwen se dovedi frigorifică și lapidară. Yvonne dormea, epuizată. Întrebările lor trebuiau să mai aștepte pînă a doua zi. Nici nu-și termină bine fraza că le trîntise deja ușa-n nas. Marie Își trecu mîna peste obraz. De lehamite, dar și de descurajare: pînă atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asupra pierderii catargului suferite de vasul cu cocă multiplă al lui Bréhat. Marie Își termina de făcut bagajul. Își făcuse planul să plece după Înmormîntarea lui Loïc și a lui Nicolas, dar Jeanne o convinsese să amîne. În felul ei. Lapidar. Ei nu mai au nevoie de tine, trebuia să te gîndești la ei Înainte. Înainte. Înainte. Cuvintele Îi bubuiau În cap ca un leitmotiv, amețeala o pîndea, poate că era pe cale să-și piardă mințile. - Ești lumina mea... viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În jur și aștepta să se Întâmple o nenorocire. Era liniște. Piața era slab luminată, adică lumina era ca o umbră gălbuie. Pe cer erau puține stele la ora aia. Obloanele ferestrelor erau toate Închise: un moment bun pentru o lapidare sau un linșaj. Rudele celor plecați se uitau când la autocar, când la ghid. Șoferul nici nu conta. Deodată, unul mic și bubos și-a scos sacoul lui galben ca lămâia cu dungi verzi și l-a aruncat În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Moldova de centru, a anilor cincizeci-șaizeci, o adevărată radiografie a acestor locuri, redând până la detaliu datini, obiceiuri dar mai ales rostirea În graiul oamenilor locului. În fond, dacă ar fi să narăm cumva acțiunea acestui roman, am putea fi extrem de lapidari și În două-trei fraze am relata succint Întreaga „zbatere” a acestor personaje. Romanul Milenii, anotimpuri și iubiri, scris de Val Andreescu se deschide cu o Înmormântare, Înmormântare la care viitorul personaj principal, Va (Varlaam) participă, desigur fără voia lui la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
reluând faptele pas cu pas. O să fim lângă tine, eu și Sharoudi, cu pledoariile noastre, cu argumente și probe“. Shahla Jahed deveni încrezătoare pentru ultima oară în viața ei. Ghazal profitase de vâlva ce se iscase în jurul unei execuții prin lapidare, anunțate pentru Sakineh Ashtiani, acuzată de adulter, și, în siajul protestelor internaționale și al sprijinului față de cazul ei, obținuse recursul. Familia victimei nu dăduse vreun semn la apelul ei de iertare, dar cu siguranță aflaseră că infirmiera avea să compară
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ea îi batjocorise destul apărând toate cățelele în călduri care se împotriviseră legii sfinte! „Trebuie căsăpită cu pietre!“, strigau chiar femeile credincioase, darămite bărbații la locul lor, care se simțeau răsplătiți dacă însuși tatăl curvei adulterine ridica primul piatra. O lapidare în Lavasan? Nu văzuseră asta de treizeci de ani în ținutul lor și primarul se- mpotrivise: ei erau bogați și smeriți, respectau Sharia, nu era nevoie ca nevestele lor, niște doamne ale modestiei, să ia un exemplu! Îl ținuseră în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
A trăi și a muri În fața oglinzii, agățat, „prins” definitiv și total În capcana suprafeței reflectante, În apa Înșelătoare a unei imagini fără densitate, Îndrăgostit de acea aparență, simulacru al realului - iată marele proiect al dandysmului. Îl formulează memorabil Baudelaire, lapidar, fără Înfiorare: „A trăi și a dormi În fața unei oglinzi”. Narcis modern, Îndrăgostit de propria-i imagine, dandy-ul idolatrizează forma, suprafața - program predilect al tuturor estetismelor. Numai că lucrurile pot fi văzute și altfel, am spune chiar cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Luciferi definitiv căzuți? Sau, dimpotrivă, mesageri ai luminii divine? Spre marea noastră uimire, majoritatea celor care se avântă să scrie despre damnarea sau mântuirea dandy-lor le exaltă natura solară, Îngerească. Între cuvintele prin care Încercam la Începutul cărții să definim lapidar dandysmul, câteva se adună În jurul unui sens mai puțin previzibil până aici: „angelism”, „asceză”, „martiriu”, „mistică”, „ordin monahal”, „religie”. Baudelaire e cel care supralicitează: Iată dar cum, prin anumite laturi, dandysmul se Învecinează cu spiritualitatea și stoicismul. Iar un dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mele ulterioare de a afla ceva despre el n-au dat nici un rezultat. L-am menținut pe agenda de priorități, sperând că poate, totuși, Într-o bună zi va reapărea sau că măcar voi descoperi undeva o informație oricât de lapidară despre soarta lui. Treptat, mi s-a estompat În memorie, mai ales că, până la urmă, emisiunea a fost scoasă din grilă - era prea lungă și prea serioasă pentru anotimpul estival care se apropia și În care totul trebuia orientat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar nu o continuare. Vreau să spun, nu orice continuare, ci parcă una anume, pe care o adulmecau, o pândeau, o anticipau, Însă o doreau neapărat auzită din gura mea. În cele din urmă, taciturnul a risipit liniștea devenită stânjenitoare. Lapidar și eliptic, ca de obicei: - Mai departe! - După cum știți, probabil, studiul se oprește aici pentru că, din acest punct, nu mai e vorba despre știință și despre istorie, ci... - Ci...? - V-am spus: despre altceva, e greu de explicat... M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nutream sincere resentimente la adresa domnului Howard, deși eram conștient că, la rigoare, nu prea aveam ce să-i reproșez. Omul Își jucase perfect rolul În mișculația de la aeroport, iar ulterior se comportase chiar rezonabil. Mă rog, rezonabilitatea lui țeapănă și lapidară, totuși preferabilă amabilității prefabricate a lui Zoran, pe care bilețelul Evelinei mi-l scosese de la inimă. Fără motive și fără dovezi, recunosc. Poate din nevoia de Încredere În ceva sau În cineva, cu toate că eram conștient că nu e cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un extraordinar ecou. Edițiile se epuizează în timp record. Oliveira Martins scrie inspirat, cu un neîntrecut talent literar, prezentând istoria patriei sale în tablouri dramatice, colorate, pregnante. Regii sunt zugrăviți în câteva fraze incisive, politica lor e rezumată în formule lapidare, pe care cititorul le memorizează cu deliciu, pentru că într-adevăr proza lui Oliveira Martins e fermecată și cărțile lui exercită o influență magică. Are o extraordinară voință și o inepuizabilă putere de muncă. Inginer autodidact, lucrează patru ani într-o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]