765 matches
-
mult. Corpul meu se întoarse cu de la sine putere. Am mers înapoi până la scaun și am pornit-o pe coridorul secundar, strigând pis pis pis fără oprire. Coridorul cel nou părea mai îngust, cărțile erau mai aproape de mine, absorbeau sunetele. Larma din spate se stinse repede în pereți și-mi ieși din cap. Acolo, lumina era mai slabă. Becuri acoperite cu abajururi simple albe, atârnau din tavan la intervale nu tocmai regulate, așa încât cercurile de lumină galbenă nu se prea întâlneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putut s-o rețin, s-o lovesc... Nu mai știi ce vorbești, Henry! protestă maică-sa. Ce-o să creadă domnul? — Mamă, e Arthur Rowe! — Ah! exclamă doamna Wilcox, și În aceeași clipă dinspre stradă se auziră scrîșnete de roți și larmă de pași. — Cum Îndrăznește?! Își urmă doamna Wilcox gîndul. — Mamă dragă, e cel mai vechi prieten al meu! zise Henry. Cineva urca scările. — De ce-ai venit, Arthur? Îl Întrebă Henry. — Ca să te rog să-mi dai niște bani... În schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
polițist voinic, care stătea În mijlocul străzii și-și mișca brațul lui puternic Înainte și Înapoi, ca pe un gîrbaci, umplînd aerul cu Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa Încît lumina verde se aprinse din nou, larma străzii se redeșteptă, escadroanele Încinse de mașini porniră să se tîrască În sus și-n jos pe stradă: o armată de licurici uriași, dirijată de o maimuță. Apoi vuietul mașinilor de nituit reîncepu, sus, deasupra străzii, pe cerul albastru, brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fiecare a pierdut ceva, și-a uitat ceva, a greșit undeva, constată că-i lipsește ceva strict necesar. Iar acum, Într-un moment de stagnare a Înaintării pe dig, fiecare Își descarcă povara necazurilor; În mizeria fierbinte a aerului Încins, larma glasurilor crește. Iar ținta nedumeririi lor, cel asupra căruia se revarsă toată Încărcătura de ghinion și eroare, conducătorul istovit și suprasolicitat către care se Întorc toți În amărăciunea lor cerîndu-i - Încrezători și naivi ca niște copii - să găsească o soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care parcă-l Înăbușă și se repede amețit și orbit ca un om chinuit de dureri de dinți. Iar ei continuă să apeleze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a spectacolului existențial e cea a unui circ întârziat pentru care tristețea nestatorniciei și imaterialitatea gloriei sunt aspecte esențiale, care nu fac decât să recapituleze - cu obstinația ingenuității care se închipuie născocitoarea lumii - un drum parcurs de toți: Și-n larma lumii s-au pierdut pe drum / Înfrângeri vechi speranțe înșelate / De la trapez doi mari actori de fum / Zâmbesc peste aplauze-nghețate. Spectacularul e implicit, dar și explicit: Când vânturi mari veneau din infinit / Copacii risipiți sincronizau / Spectacolul din geamul aburit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
folosiți ca început dat versurile: Stau încremenit Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-așa-nstelată... Înserare Ștefan Octavian Iosif S-a înserat. Ușor se-nalță fumul De prin ogeaguri către bolta vastă, Domol coboară turma de pe coastă, Umplând cu larma de talange drumul. Blând, florile, în liniștea lor castă, Își dăruiesc văzduhului parfumul, Și noaptea-și cerne peste toate scrumul... Ici-colo numai licăre-o fereastră... Un clopot plânge-o clipă, și-apoi tace... Luceafărul în alba-i strălucire Răsare sus
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
instalată într-o încăpere lângă primărie, are, deja, câțiva abonați. Nici Făgărașul nu mai e, pentru copii, un oraș magic. Se poate ajunge acolo ușor, într-un sfert de oră cu mașina, și, într-o jumătate de oră, cu autobuzul. Larma dimineților când se pleca la câmp ori "la fan" ține azi de trecut. Doar, din când în când, un tractor mătăhălos străbate, cu zgomot, ulița goală. Satul e locuit îndeosebi de bătrâni, femei și copii. Bărbații au o profesie incertă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de ape de două ori, iar a treia oară a măturat tot ce a găsit în cale fără să facă victime omenești. Când Tonu se certa cu Rarița lui se încingea câte o horă în ogradă de se făcea o larmă de toată pomina. Toții copiii se agățau cu mâinile de hainele lui de nu mai putea să o lovească pe nevastă-sa. Tonu mai mergea și pe la Iliana Păscăloaie, iar ea îl aducea pe la grădină să-l mai încălzească noaptea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
laba piciorului nu l a mai ascultat. În timp ce se întreba ce s-a întâmplat, s-a trezit cu Trestie lângă el. Ce-i cu tine, Toadere? De ce nu te miști? Ceilalți sunt deja la marginea drumeagului din gura gârlei. În larma rafalelor armelor automate, Toaibă a îngăimat, cu glas resemnat: Sunt rănit în pulpa piciorului stâng și mi se pare că nu-i o glumă. Nu mă mai ascultă deloc. Scoate centura și dă-o încoace! Toaibă s-a executat, gemând
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
el, În Țara Liberă a lui Moise și a lui Isus... Mă gîndeam că oamenii nu au privirea clară, din care cauză Înțelegerea le este Îngustată, căci dinspre pămîntul acela numit „al Făgăduinței” s-auzea, trebuia un anume auz, lacrima, larma poporului ales. „Da, domnule Davidsohn, bine-ai făcut! Ai plecat; noi am rămas; o țară a părinților noștri: sunt totuși fericit!, nefericit pentru zodia ei neagră de-acum.” - „De crimă”, o aud pe Marga Popescu, te faci că nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai luminii oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt coboară aerul pe pământ. Mișcarea clatină miere și patimă. Grație, miraculoasă făptură culori peste sâni și gură. S-a răsfrânt crinul la picior și mirosul mă-ngroapă ușor. Muzica de sfere leagănă iarbă și flori. Niciodată nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Nu știam cum să-i mulțumesc pentru aceste câteva cuvinte. Ea mă îndreptă în bibliotecă și-mi spuse, aprinsă, mîngîindu-mi mîna: ― Mi-ești drag, Allan, mi-ești din ce în ce mai drag... Mă pregăteam s-o strâng în brațe, când am auzit oarecare larmă sus, d-na Sen strigând pe Maitreyi și alte glasuri de femei alarmate. Am alergat amândoi cu o inexplicabilă spaimă în suflete, parcă am fi presimțit o nenorocire. Am găsit pe Chabù zbătîndu-se să sară peste balcon, în stradă, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ridicai. Geurtie mă privi îmbufnată. ― Se duce să se roage la templul lui. Nu-i ajută Dumnezeu... *** Am avut o noapte sălbatecă. De cum am rămas singur (umblasem mult pe străzi, fumând în neștire și căutând tot mahalalele indigene, a căror larmă și forfot, și limbă îmi aminteau de zilele mele cu Maitreyi) și m-am dezbrăcat, chinul, pe care oboseala îl adormise oarecum, mă năvăli iar, de data aceasta fără să-i mai pot îatîmpina nici o rezistență. Zadarnic mușcam perna, zadarnic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din scrisoarea lui Adrian. Pentru că, am uitat să adaug, când s-au reaprins luminile și ne-am dat seama că Elefterescu dispăruse, Adrian s-a ridicat, și el foarte palid, și ne-a făcut semn cu brațele, dar zadarnic, căci larma nu s-a potolit. Dar eu l-am auzit bine, eram destul de aproape, la masă, și mi-era milă de Leana, căci părea speriată, deznădăjduită... Cunoști povestea lui, adică a lor, cu Orfeu și Euridice? - O cunosc, bineînțeles. - Adrian se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
repetă Darie printre dinți când Zamfira le făcu semn de plecare. Foutus pour l'éternité! Ieșiseră la un drum prost, de căruțe, șerpuind, zdrențuit de gropi, printre lanurile de porumb. Se auzi din nou, izbucnind parcă din toate părțile odată, larma greierilor. Acum, că scăpaseră din porumbiște, își scoseseră căștile; Darie o ținea în mână, și ceilalți le atârnaseră de ranițe. Cerul începuse să sticlească, dar nu se simțea încă răcoarea nopții. - Nu mai spuneți nimic, domnule elev, vorbi Zamfira. Trebuie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aprindă stelele și curând după miezul nopții trebuie s-o pornim din nou... Erau, ca de obicei, ascunși în porumbiște, cu pulberea amăruie, mirosind a fum, deasupra lor, vorbind în șoaptă și îndrăznind să ridice glasul numai când îi asurzea larma greierilor. - Este extraordinar cum au rezistat, atâtea zile, interveni din nou Laura. Și este de neînchipuit cum au izbutit să se strecoare printre trupele rusești, cum au reușit să găsească apă, și chiar rachiu, ca să-i spele rana, și au
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urât portarului peste noapte o început să urle de credeai că o venit sfârșitul lumii. Portarul nici nu mai sufla. Norocul lui o fost că tocmai atunci trecea pe uliță un cetățean cam cherchelit. Când o auzit câinele urlând și larma făcută de strigoi, s-o oprit în poarta spitalului și l-o întrebat pe paznic: „Ce se întâmplă aici, domnule? Ii sfârșitul lumii? S-o deschis porțile Iadului sau îi casă de nebuni?” Portarul s-o dezmeticit și, bucuros că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mici ne jucam și jucam rolul vânzătorului enervat de mine. Cum aveam timp de zăbavă, după ce plecam de la școală, în grupuri mici, ne mai și jucam prin fața prăvăliei din centrul satului, folosind nostima sintagmă de „Iesi afară, parsivule!”, făcând o larmă așa de mare, încât i-am atras atenția domnului Tachi care, auzind repetarea insistentă ce mi făcuse, a priceput că noi, dracii de copii, ne luasem nasul la purtare și îi aduceam astfel o insultă, chiar în fața prăvăliei al cărei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tari, nu primesc pe nimeni, o alung pe A., care chițcăie pe la ușă s-o primesc; nu vreau să aud voci externe, nu ies zile Întregi, mă concentrez spre acel Întuneric interior, din care cresc forme de viață, umplând de larmă aerul camerei. „Oh, lucrurile cum șoptesc“, se răsfață În alaiuri vesele, ținându-se unele de altele, Într-o cavalcadă a imaginilor, se lovesc de colțul mesei din greșeală; mă pipăie, mă Îmbrățișează Într-o euforie de neînțeles ca niște ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În tăcerea aceasta goală, glasul lui Petre cădea ca o ploaie fierbinte, asmuțitoare. Din toate piepturile izbucni deodată un urlet care parcă aprinsese văzduhul mai violent ca salva de gloanțe de adineaori. Pe urmă glasurile se vălmășiră iar într-o larmă tulbure și cleioasă ca o băltoacă răscolită de grindină. ― Domnule maior! strigă prefectul Baloleanu cu pălăria pe ceafă, cu fața pământie. Ne asaltează țăranii, domnule!... Nu vezi?... Domnule procuror!... I se părea că mulțimea smintită își ia vânt să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cartea deschisă în mâini. Apoi ridică ochii către bătrânul Coropciuc, care își netezi mustățile și încuviință. Atunci fetița închise cartea și i-o întinse. — Te întrebi dacă așa ceva s-ar fi putut întâmpla vreodată, spuse Maca. De afară se auzea larma mușteriilor. Cârciumarul îi găzduise pe cei trei într-o cămăruță din spate. „ăsta e separeul pentru domni“, spusese. „Și de ce nu ne-ai chemat până acum aici ?“, întrebase Maca, intrând în odăița strâmtă, cu masa și scaunele ei și, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu se prinde. Râde mereu, dar nu e vesel niciodată. — Bună alegere, spuse Maca. — Are și calități, spuse bătrânul, depărtându-se. Nu are frământări lăuntrice. De-aia nu obosește vreodată. Maca împinse ușa, să se poată uita în cârciumă, unde larma era în toi. Vorbeau atât de tare, încât, dacă ai fi aruncat deasupra lor un obiect plutitor, cum ar fi o eșarfă, zarva și râsetele groase ar fi putut-o ține în aer. Erau îmbrăcați la nimereală, care cu salopetele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neasc? a secolului al XIX-lea a fost predominant? �nr�urîrea francez? �mpletit? �ns? cu romantismul rom�nesc ?i cu militantismul na?ional tradi?ional. �ntors �n ?ar?, Kog?lniceanu spunea c? �se tr?ie?te repede la Paris�, constată �larma ideilor noi�, �v?lm??agul vremii� etc., dar se �ntreba dac?-s bune schimb?rile repezi, dac?-i bun? �r?s�pirea cea iute a trecutului�� O na?iune nu se poate izola, spunea Bari?iu, �hr?nind ură unora
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
care universu-ncape/ Și-și ești suficientă sieși,/ plutind lumină în lumină?//...// Cine-a greșit și până când? Oul perfect tăiat în două,/ s-a rupt în cer și în pământ/ Însingurând deodată-o lume -/ Ți-aduci aminte cât de nouă? Iar larma străbate prin mijloc,/ reinventându-ne pe rând". (Oul) Întruchipare a "Ideii în sens hegelian, pe care și Barbu o împrumută, a Ideii obiectivate, întruchipate în materie"134, nașterea "de pe urma unei asemenea nunți fenomenalizează inefabilul în moduri diferite"135. Unul dintre moduri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]