5,345 matches
-
Priviți! îl îndemnă Vasilică Pohoață. Se aflau în dreptul punții duble a capului tractor. Sub mașină, drumul era uscat, ploaia nu-l udase. Ceea ce însemna că masivul camion se oprise acolo înainte de începerea acesteia. În spatele anvelopelor mari, se vedeau două fâșii late unde suprafața drumului părea zgâriată. Vedeți? întrebă mândru Pohoață. Îhî! aprobă Cristi, aplecându-se sub camion. A frânat brusc. Ceva i-a sărit în față ori era un obstacol pe drum din pricina căruia a fost obligat să oprească. Nu, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
brăzdată de riduri adânci. De sub pălăria neagră, cu boruri largi, ieșeau pletele sure, lungi până la umeri. Purta cizme de piele și pantaloni negri strânși pe picior. Era îmbrăcat cu o cămașă largă, ca o rubașcă peste care trecea un chimir lat, plin de curelușe și buzunărele. În colțul gurii ținea o pipă lungă și subțire, îndoită în jos. Bărbatul cel tânăr se întorsese în apă și se apucase din nou de treabă. Starostele strecurase punguța înapoi la brâu și acum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un diametru de câțiva metri. Frunzele veștede fuseseră răscolite și adunate pe marginea unui cerc larg, ca și cum ar fi fost spulberate de un vârtej. Acolo unde s-ar fi aflat mijlocul cercului era o adâncitură în pământul reavăn, nu mai lată ca pieptul unui om. Ce s-o fi întâmplat aici? întrebă Cristian Toma apropiindu-se de locul acela. N-am mai văzut așa ceva și pot să jur că răsalaltăieri nu era aici. De fapt, spuse el lăsându-se într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
săracă ce venea dinspre fereastră, după care o întinse spre Cristian. Fotografia veche, fusese făcută de mult, probabil la începutul anilor o mie nouă sute. Era virată în sepia și avea suprafața plină de crăpături. Moș Calistrat, încins cu un brâu lat și îmbrăcat în aceleași straie albe cu care-l văzuse și ieri în pădure, privea direct în obiectivul camerei. Poate pletele și barba să fi fost ceva mai puțin înspicate, dar în rest, puteai spune că fotograful îl imortalizase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dimensiunea platoului aflat pe vârful muntelui continua să îl umple de uimire, era uriaș și nu înțelegea de ce îl făcuseră oamenii aceia. Se afla în fața unei porțiuni foarte înguste, fâșia de pământ rămasă între gard și prăpastie nu era mai lată de două palme și se întindea tot așa în fața lui. Prin valurile de ceață i se părea că zărește o siluetă întunecată. Era o structură masivă aruncată de-a curmezișul ravenei. Linii fantomatice desprinse de sub aceasta se pierdeau în adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aproape orizontal. Îl ochise încă de la venire și hotărâse că era exact ceea ce îi trebuia, pentru ce avea de gând să facă. Lăsă jos trupul neînsuflețit, rezemându-l cu spinarea de trunchiul gros al copacului. La brâu, agățat de centura lată, avea un colac de frânghie sintetică. Îl desfăcu pe jumătate, aruncându-l cu îndemânare apoi peste creanga cea mai apropiată, imediat după o bifurcație. Cu o dexteritate ce arăta că nu era prima dată când făcea așa ceva, împleti un nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ilie Vraciu am purtat o intensă corespondență, prin el am luat contact cu mai mulți oameni care au fost dispuși să ofere informații, cu el am ținut legătura telefonic, informându-l despre mersul lucrării și cerându-i mereu alte și late date despre situații trăite la școala și în satul Lunca. El mi-a pus la dispoziție toate înscrisurile despre mișcarea sportivă, mi-a reamintit numele unor oameni care au sprijinit și înlesnit dezvoltarea sportului în comună, apoi mi-a pus
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unt etc.” Se muncea la boier cu 0,500,60 lei pe zi, în timp ce un „cot” (aproximativ 0,50m) de material cumpărat de la târg era 0,30 - 0,40m. La o fustă trebuiau 6 coți; se făcea fusta din 3-4 lați. Și Aristița Știrbu amintește de lucru pământului în două feluri când nu se încheia niciun act scris. Învoiala se făcea verbal. Dacă se lua pământ în arendă, se plătea o sumă în funcție de calitatea pământului, dar dacă se lua în parte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
purta cu vorba. Stătea lângă casa bunicii mele, Domnica Ignătescu, acolo unde a stat fiul ei cel mai mic, Mircea Ignătescu, care a refăcut din temelii vechea casă părintească. Prin anii 1960-1962 au început a se purta cămăși cu guler lat, cu tăietura dreaptă (nu ascuțită) - moda a revenit - cu manșetă dublă, cu butoni. Un material apărut atunci - sare cu piper - era purtat și de fete și de băieți. , în special de studenți, și se spunea în termeni argotici „antijeg”. Cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Capătul ridicat al hornului acoperit și cu cele două deschideri laterale se numea ursoaică. Casa era acoperită cu stuf, dar nu ploua în ea. În ogradă mai era o casă veche bătrânească, mai mult pătrată cu o lai groasă și lată unde se putea dormi. Partea de deasupra era netedă și lungă cât ținea peretele casei. Casa era foarte joasă, în față avea ferestre mici de tot. Acoperișul casei se prelungea în josă cu vreo 3 metri, de ajungea la pământ
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bucur din plin de viață. XXXVIII Nu l-am mai văzut aproape o săptămână. Apoi a venit într-o seară, puțin după ora șapte, și m-a scos la cină. Era îmbrăcat în doliu mare și purta o panglică neagră, lată, la pălărie. Ba chiar și batista era tivită cu negru. Veșmintele lui triste sugerau că a pierdut într-o singură catastrofă și ultima rudă pe care o mai avea pe lume, chiar și verii de-al doilea prin alianță. Grăsimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am găsi tocmai bine acasă. Fără nici un comentariu m-am sculat și am pornit împreună pe drumul care ducea la casa doctorului. Locuia în afara orașului, dar Hôtel de la Fleur era la marginea acestuia, așa că am ajuns repede la țară. Șoseaua lată era umbrită de arbori de piper, iar de o parte și de alta erau plantațiile de cocotieri și arbori de vanilie. Pescărușii de pradă scoteau țipete ciudate printre frunzele palmierilor. Am ajuns la un pod de piatră arcuit peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai recente care Îl depășiseră spre zona rurală. În jurul structurii circulare, la nivelul solului, fusese construită o sală Încăpătoare, cu grinzi solide din lemn, unde se afla bucătăria și unde erau găzduiți drumeții mai săraci, pe niște paturi grosolane, destul de late cât să Încapă trei persoane. De partea cealaltă, străduța se oprea Într-o zidărie fără mortar, dincolo de care se găseau podgoriile. Nori de muște zumzăiau peste excrementele cu care caii În trecere acoperiseră noroiul, Înainte să fie legați de bara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dizgrațios care Îl apostrofase. Noul venit stătea Înfipt, cu picioarele despărțite, de partea cealaltă a străzii și Îi făcea cu ochiul, cu o expresie vulpească. Apoi ridică mâna, agitându-și degetele cu grație, ca o fată Îndrăgostită. Pe fața lui lată se Întipărise un ușor zâmbet ironic. - Pot să te salut și eu pe drum? Sau numai Beatricelor și celorlalte doamne ale dragostei dumitale le este Îngăduit să Îți adreseze un semn luminos? Și totuși, aș putea și eu să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
imaginez că În atelierul dumitale construiești și oglinzi, continuă priorul. - Oglinzile sunt mândria mea, fala atelierului meu. Faimoase În toată Toscana. Privește. Arnolfo se apropie de un banc pe care un lucrător monta o ramă din bronz În jurul unui cristal lat de o palmă. Smulse obiectul din mâinile băiatului și Îl ridică În fața poetului cu o expresie de mulțumire. Dante se contemplă În tăcere. Imaginea sa Îi venea Înapoi ca și când un văl de apă ar fi acoperit suprafața sticlei, făcând priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rămas domniei tale În amintire. Maestrul Matteo schimbă o privire iute cu priorul breslei, ca pentru a-i cere autorizația. Acesta făcu un semn scurt de confirmare, iar bătrânul se așeză lângă una din mesele cele mari. Luă o bucată lată de pergament și Începu să traseze o serie de linii, cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat prin adâncurile memoriei. Apoi se opri, contemplând rezultatul. După un moment de reflecție, mai adăugă și alte amănunte, apoi Împrăștie peste hârtie niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
urmă, aduse într-o cârpă mare și albă din care ieșeau aburi, de către jandarmul servil care alergase cu o supunere oarbă. Mustața judecătorului era acum galbenă și cenușie. Cojile de ou îi zăceau la picioare. Le zdrobi cu o batistă lată de pânză. S-ar fi zis că sfărâmase oasele de sticlă ale unor păsări. Cojile i se lipiseră de cizmă și arătau ca niște pinteni mici de tot, în timp ce alături, la doi pași, Belle de jour se odihnea în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
trifoiului și al lucernei din jur, e îmbrăcată într-o rochie roșie, lungă până-n tălpi, largă la poale, o rochie dintr-un material de bumbac foarte subțire, cu spatele gol, sânii sunt prinși într-o fâșie petrecută pe după gât, mai lată pe țâțe și mai îngustă spre ceafă, merele destul de mari, sânii foarte reușiți de Dumnezeu stau singuri în sus, e desculță, și asta îi dă farmec și senzualitate actriței, e o apariție dintr-o revistă de modă, se vede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pentru femeie, va fi lăsată. Am văzut într-o zi, pe străzile orașului din Moldova, o fată care mi-a plăcut, nu era prea înaltă, avea părul lung, ondulat, de culoarea mierii, o fată ca un măr abia copt, era lată-n cur, genul micuță și lată spre bazin. Așa-mi plac mie femeile, să aibă curul mare. — Eu n-am fundul mare. — Nu-l ai, dar îmi placi, ghidușie. Am agățat-o pe stradă (deși Ani mă aștepta, era cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
văzut într-o zi, pe străzile orașului din Moldova, o fată care mi-a plăcut, nu era prea înaltă, avea părul lung, ondulat, de culoarea mierii, o fată ca un măr abia copt, era lată-n cur, genul micuță și lată spre bazin. Așa-mi plac mie femeile, să aibă curul mare. — Eu n-am fundul mare. — Nu-l ai, dar îmi placi, ghidușie. Am agățat-o pe stradă (deși Ani mă aștepta, era cuminte și la maică-sa, stătea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
garsoniera mea: Rito, fată (era mai mică decât mine cu vreo opt ani), spune-mi tu, câți bărbați au fost înaintea mea?, stai la masă și fă o listă, scrie-i pe toți. A început lista, își plimba limba ei lată peste buza de sus, încetase să se mai miște pe scaun, semn că se gândea intens la ceva, a tot scris până la vreo 20 de bărbați, nu știu cum îi cheamă pe toți!, mi-a zis amărâtă, se uita la mine disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
întâmplare, dar mi-a părut așa de rău, că am umblat nebun pe străzi, am urât-o pe Rita mea ca pe un dușman. M-am trezit însurat cu o femeie care îmi pierduse copilul, murise copilul în burta ei lată. Apoi, femeia a plecat în București, că reușise la Conservator, era studentă și habar nu mai avea de mine. Eram însurat și singur. Am dat concurs și-am venit în București, am lăsat orașul ăla cald și dulce, am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
strâns-o amândoi în brațe, cum Tara sărea împrejurul lor, cum doamna a exclamat bucuroasă cu adevărat, se vedea asta: bine e acasă, a fost bine și la mare, dar ca aici, nu e nicăieri! Acum, grădinăreasa prinde în cununa lată, împletită pe mai multe rânduri, încă o ceapă galbenă, tare, puternică, bine uscată. Vor rezista mult timp. Lângă tânăra actriță, pe jos, e aruncată aceeași revistă în care era cronica teatrală despre Regele Lear. Privirea femeii cu ochii de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Cu toate acestea, lumea forfotește de „bruneți Întunecați și tăcuți„ și de „brunete languroase“ care nu posedă nici o fărâmă de creier sub țeastă, dar, nu se știe de ce, nu sunt niciodată acuzați de penurie de inteligență. — Iar gura mare, bărbia lată și nasul mai voluminos sunt, indubitabil, indicii ale unui chip rasat. Nu sunt sigur. Amory era partizanul trăsăturilor clasice. — Ba da. Hai să-ți arăt. Burne a extras din sertarul biroului o colecție de fotografii de oameni celebri cu bărbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Până și la mormântul Contesei domnul Popa ducea trandafiri (o dată pe an), da acum plătise amenda, iar în casa de marcat nu prea erau bani, MaxiBarul mergea cam prost în ultima vreme. Cinci. Nu, mai bine trei, și cu panglică lată. Nu, fără panglică, mai bine cu o ferigă și staniol, atâta. - Dați-mi cinci! Dacă-i duc flori, poate mă slăbește cu nebunia cu copilul. La urma urmei are și ea cincizeci de ani, puțin probabil să mai poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]