1,578 matches
-
în italiană (archibugio, archibuso). Aspirină are la bază cuvântul Aspirin (atestat în 1899), termen creat de un savant german, odată cu produsul respectiv. Acidul acetilsalicilic, care este substanța de bază a aspirinei, se găsește în florile unei plante al cărei nume latinesc este Spiraea ulmaria. Pentru a se distinge substanța naturală de cea preparată prin procedee chimice, s-a format cuvântul Aspirin de la radicalul spir al cuvântului latinesc, cu ajutorul prefixului grecesc acare înseamnă „fără“ și al sufixului savant -in (existente și în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
substanța de bază a aspirinei, se găsește în florile unei plante al cărei nume latinesc este Spiraea ulmaria. Pentru a se distinge substanța naturală de cea preparată prin procedee chimice, s-a format cuvântul Aspirin de la radicalul spir al cuvântului latinesc, cu ajutorul prefixului grecesc acare înseamnă „fără“ și al sufixului savant -in (existente și în alte cuvinte similare, cf. germ. Anilin). Cuvântul a devenit internațional. Bivuac are, la originea îndepărtată, termenul germ. Beiwache, care avea la bază cuvântul german elvețian biwacht
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
opoziții între un cuvânt și alte cuvinte din același câmp semantic. În latina clasică, existau ignis „foc“ și focus „vatră“, într-o opoziție bine cunoscută. Se știe că focus a luat sensul lui ignis în latina vulgară, eliminând vechiul termen latinesc nobil, netransmis niciunei limbi romanice. Important este faptul că s-a păstrat vechea opoziție, de data aceasta între focus „foc“ și alt termen pentru „vatră“; limbile romanice au apelat la alți termeni latinești (larus > port. lar), la un descendent dintr-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ignis în latina vulgară, eliminând vechiul termen latinesc nobil, netransmis niciunei limbi romanice. Important este faptul că s-a păstrat vechea opoziție, de data aceasta între focus „foc“ și alt termen pentru „vatră“; limbile romanice au apelat la alți termeni latinești (larus > port. lar), la un descendent dintr-un derivat din latina târzie (focarium sau foculare: sp. hogar) sau chiar a fost împrumutat un cuvânt din substrat (rom. vatră provine din traco-dacă). Cazurile de discontinuitate dintre structura latină și cea romanică
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
după cum negru are ambele accepții: „negru mat“ și „negru strălucitor“. Un alt tip de discontinuitate între situația din latină și cea din limbile romanice este reprezentată de apariția unei opoziții sau a unor noi relații, în condițiile păstrării unui cuvânt latinesc. Este cazul termenului mons, care însemna în latină atât „munte“, cât și „lanț de munți“. În majoritatea limbilor romanice, descendenții lat. mons au fost concurați de urmașii cuvântului latinesc *montanea. Astfel, în italiană, sardă, engandineză, friulană (ultimele două, dialecte retoromane
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
opoziții sau a unor noi relații, în condițiile păstrării unui cuvânt latinesc. Este cazul termenului mons, care însemna în latină atât „munte“, cât și „lanț de munți“. În majoritatea limbilor romanice, descendenții lat. mons au fost concurați de urmașii cuvântului latinesc *montanea. Astfel, în italiană, sardă, engandineză, friulană (ultimele două, dialecte retoromane), spaniolă și portugheză, urmașii lui mons și montanea sunt sinonime la nivelul sensului de bază, însemnând „munte“ și „lanț de munți“. În franceză și catalană, rivalitatea dintre mont și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
interesant de explicat de ce avem două cuvinte, două sinonime, pentru aceeași noțiune. Lat. ficatum > rom. ficat este unul dintre cele cinci sute de cuvinte panromanice, transmise tuturor limbilor romanice. Cuvântul a fost împrumutat din greacă și a înlocuit vechiul termen latinesc iecur. De ce s-a împrumutat cuvântul grec? Grecii aveau obiceiul să îngrașe gâștele cu smochine, ca să li se mărească ficatul. Ei numeau acest ficat hépar sykotón „ficat cu smochine“, de la sýkon „smochină“. Cuvântul sykotón a apărut prima dată în secolul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
anatomie. Romanii l-au împrumutat ca termen de bucătărie, pentru că la Roma ficatul umplut cu smochine era un fel de mâncare apreciat. Când l-au împrumutat, latinii nu au păstrat forma grecească, ci l-au „tradus“, apropiindu-l de termenul latinesc ficus „smochină“; așa s-a ajuns la cuvântul ficatum, care datează din secolul 4, apărând la Apicius, vestit gurmand și autor al unei cărți de bucate din timpul împăratului Tiberiu. Cuvântul a avut două forme: una cu accentul pe prima
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
al unei cărți de bucate din timpul împăratului Tiberiu. Cuvântul a avut două forme: una cu accentul pe prima silabă, fícatum, mai apropiată de cuvântul grecesc, și alta adaptată la latină, ficátum, cu accentul pe a doua silabă. Ambele forme latinești au reflexe romanice actuale: it. fígato, sp. hígado, fr. foie au la bază fícatum, iar rom. ficát și dialectele italienești și sarde au la bază ficátum. Deci rom. ficat < lat. ficatum, termen culinar cu sensul „ficat umplut cu smochine“. Este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
unele locuri, și anume „partea dinapoi, de la ceafă, a gâtului“, în opoziție cu gușă, partea dinainte. Gușă este un cuvânt pe care cei mai mulți lingviști îl consideră de origine traco-dacă; în albaneză, există gušë. Cei care cred însă că este cuvânt latinesc se gândesc la termenul *geusiae, cuvânt celtic pătruns în latină, care s-a transmis în fr. gosier „gâtlej“. mărul lui Adam Nu numai în română, ci și în alte limbi romanice se fac adesea confuzii între gâtlej, mărul lui Adam
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vorba de două derivate de la aceeași bază. barbă, bucă, falcă, gură, măsea Termenii din titlu, care se referă la aceeași parte a corpului omenesc, și anume la cap, au fost grupați pentru că toți prezintă unele schimbări de sens față de cuvintele latinești din care provin. Barbă < lat. barba „păr crescut pe bărbie și pe obraji“ are, în română, și sensul de „bărbie“, netransmis în alte limbi romanice. În latină, era folosit mentum, cu sensul de „parte a feței formată de proeminența maxilarului
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
inferior“. Rom. bărbie a fost explicat ca provenind din derivatul *barbilia al lat. barba (cf. it. barbiglio, sp. barbilia) sau ca derivat al lui barbă, deci format pe teren românesc cu sufixul -ie. Rom. bucă „obraz“ < lat. bucca „gură“. Sensul latinesc s-a păstrat în toate limbile romanice care au moștenit cuvântul (cf. fr. bouche, sp. boca); a existat și în română, așa cum o dovedesc derivatele bucate și a îmbuca. Sensul actual de „obraz“ din română apare și în derivate ca
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sens „suflet“ s-a păstrat în derivatul inimos „curajos, care pune suflet“ și în expresii ca fără inimă „fără suflet“ sau a (nu)-și face inimă rea. În urma acestei evoluții semantice a lat. anima de la „suflet“ la „organ anatomic“, cuvântul latinesc cor, care însemna „inimă“, nu s-a transmis românei, dar există în toate celelalte limbi romanice (fr. cœur, it. cuore). Forma românească se poate explica ușor din punct de vedere fonetic: lat. anima > rom. înemă (cu transformarea lui a accentuat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvintelor trebuie să se țină seama și de relațiile existente între diverșii termeni aparținând aceluiași câmp semantic. Trebuie, așadar, avute în vedere toate cuvintele care denumesc noțiuni înrudite; în cazul nostru, se constată că în niciuna dintre limbile romanice termenii latinești coxa „șold“, femur „coapsă“ și crus „pulpă“ nu s-au păstrat cu sensul din latină. În limbile romanice occidentale, lat. coxa „șold“ a căpă tat, ca și în română, sensul de „coapsă“, iar pentru sensul de „șold“ a fost împrumutat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sensul netransmis din latină. Important de reținut este însă că evoluția de sens de la „șold“ la „coapsă“ există și în alte limbi romanice. sânge, crunt, pancreas Rom. sânge vine din lat. sanguinem (forma de acuzativ a lui sanguis), iar termenul latinesc s-a transmis tuturor limbilor romanice. În latină, existau însă două cuvinte pentru noțiunea de „sânge“: sanguis, -inis „sang qui se trouve en circulation“ (DEL), în opoziție cu cruor, -oris „sang répandu ou coagulé“ (DEL). Termenul sanguis era folosit și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
carne“. Cuvântul grecesc a intrat în compunerea lui pánkreas < pan „tot“ + kréas „carne“, împrumutat de franceză (pancréas) și apoi de română (pancreas). Nume de animale Este un câmp semantic relativ închis, dacă privim evoluția acestuia de la latină la română. Moștenirea latinească din celelalte limbi romanice pledează, de asemenea, pentru această idee. Dintre numele de animale domestice din latină, unele au fost moștenite în toate limbile romanice: lat. asinus > asin (păstrat în română doar regional), lat. bos > bou, lat. caballus > cal, lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cătușă (format cu sufixul autohton -ușă), prezent în aromână și atestat în secolul 18 în dacoromână cu sensul „pisică“; sensurile cunoscute în prezent, „lanțuri cu care se leagă mâinile și picioarele deținuților“ și „ancoră“, sunt ulterioare și metaforice. Alte nume latinești de animale domestice s-au păstrat în română și numai în unele limbi romanice occidentale: lat. admissarius > armăsar, lat. agnellus > miel, lat. annotinus > noaten „(oaie) de peste un an“, lat. aries > (reg.) arete „berbec de prăsilă“, lat. catellus > cățel, lat. equa
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
iuvencus > junc „bou sau taur tânăr (între doi și trei ani), nepus la jug“, lat. pecuina > păcuină „oaie de lapte“, lat. scrofa > scroafă, lat. vervex > berbece, lat. vitellus > vițel. Lat. ovis > oaie s-a transmis numai românei. Și unele nume latinești de animale sălbatice sunt panromanice: lat. cervus > cerb, lat. ericius > arici, lat. lepus > iepure, lat. lupus > lup, lat. ursus > urs. Altele s-au moștenit numai în română și în unele limbi romanice occidentale: lat. bubalus > bour, lat. sorex > șoarece, lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
rom. (reg.) dumes(t)nic „domestic, blând, liniștit“, lat. silvaticus > salvaticus > rom. sălbatic, au fost moșteniți numai de unele limbi romanice occidentale. O evoluție specială de sens are lat. vita „viață“ > rom. vită (cuvântul românesc viață este fie urmașul cuvântului latinesc *vivitia, derivat abstract al lui vivus, fie format în românește de la viu). Ca și celelalte limbi romanice, româna a și împrumutat nume de animale, mai ales sălbatice, dar și domestice, din substratul traco-dac (cioară, ghionoaie, năpârcă, pupăză, rață, șopârlă, viezure
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
desemna femela termenul ce însemna „mascul“. bou și vacă Lat. bos (ac. bovem) și lat. vacca, denumirile a două animale domestice importante, au fost moștenite în română cu sensul din latină și cu formele bou și vacă. Cele două cuvinte latinești s-au transmis tuturor limbilor romanice: it. bove și vacca, sp. buey și vaca, fr. bœuf și vache. (Și, pentru ca imaginea „triunghiului clasic“ să fie completă, adaug că și taur este moștenit de toate limbile romanice din lat. taurus.) Dat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a fost păstoritul. Poate tot așa se explică și de ce ovis s-a păstrat, dintre toate limbile romanice, numai în română. Berbec(e) < lat. vervex s-a moștenit în română, dar și în it. berbice; fr. brebis continuă același cuvânt latinesc, dar înseamnă „oaie“ (pentru sensul „berbece“ se folosește fr. bélier < ol. belhamel „oaie care conduce turme“, literal „oaie cu clopot“). Arete „berbec de prăsilă“ < lat. aries (ac. arietem), existent și în cele trei dialecte sud dunărene, nu s-a păstrat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
geline, dar a fost eliminat de fr. poule < lat. pullus care însemna „cocoș tânăr“ și apoi „găină tânără“; termenul vechi geline se păstrează încă în dialectele din nord-estul și estul Franței. Termenii pentru denumirea masculului sunt variați. Gallus, termenul curent latinesc, este un cuvânt vechi (apare în secolul 1, la Petroniu), de origine expresivă; s-a transmis în italiană și spaniolă (gallo). În alte limbi romanice, au apărut tot creații expresive de la cuvântul ce redă strigătul cocoșului și care în latină
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
deosebirile de sex sunt exprimate cu sufixe moționale: păun (< lat. pavo)-păuniță, porumb (< lat. palumbus)-porumbiță. Observația este valabilă și pentru numele de păsări de curte împrumutate: gâscă (< bg. găska)-gâscan, rață (din tracodacă)-rățoi, curcă (< sl. kurka) -curcan. Termenii latinești anser „gâscă“, anas „rață“ nu s-au transmis decât la nivelul unor dialecte romanice. Termenii actuali pentru „gâscă“ sunt, în limbile romanice occidentale (fr. oie, it. oca < lat. auca < avis „pasăre“; sp. ganso < got. *gans, cf. germ. Gans), mai noi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din vocabularul de bază al oricărei limbi. Dintre diversele nume de culori din latină, numai alb, negru și verde s-au transmis tuturor limbilor romanice, deci sunt panromanice. Ele există și în toate dialectele sud-dunărene (aromân, meglenoromân, istroromân). Alte nume latinești de culori s-au păstrat numai în română și în alte câteva limbi romanice: lat. galbinus > rom. galben, fr. jaune (există și în provensală; it. giallo este împrumutat din franceză); lat. *albaster (devenit rom. albastru) și lat. venetus (devenit rom
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cânepiu, cenușiu, fumuriu, ruginiu), cât și de la cuvinte de origine turcă (cafeniu, cârmâziu), greacă (stacojiu < stacoj „rac“ < ngr. stakós „rac“), slavă (coliliu, prăfuriu, vișiniu). alb Oricine știe puțină latină poate spune că rom. alb vine din lat. albus. Deși cuvântul latinesc a fost moștenit de toate limbile romanice, numai în română și în alte două limbi surori (un dialect al retoromanei vorbite în Elveția și unul al sardei) denumește culoarea zăpezii și a laptelui. În celelalte limbi romanice, la baza termenilor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]