767 matches
-
inima și mintea neamului în care se integraseră editorii, ca uneori găsesc cu dibăcie prilej de a pomeni de ele. Ilustrative în acest sens ni se par medalia oficială a Iașului, prilejuita de aniversarea dinastiei în 1906, care susține ideea latinității limbii și poporului român, precum și medalia închinata lui Cuza Vodă la 40 de ani de la abdicare, medalie ce preamărește faptele acestuia în inscripția SUB A SA MĂREAȚĂ DOMNIE S-AU SĂVÂRȘIT UNIREA PRINCIPATELOR, SECULARIZAREA AVERILOR MÂNĂSTIREȘTI, ÎMPROPRIETĂRIREA ȚĂRÂNILOR. La sfârșitul
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
la temeliile creației poetice. A scrie Înseamnă a urca spre starea adamiană a limbii, a face să vorbească lumina și a pune vorbirii, cum zice tot el, o lumină. Această lumină nu poate fi, În planul profan al filologiei, decît latinitatea. Starea adamiană a limbii este aceea din preajma limbii de origine. Iată cum am putea explica erezia lingvistică a lui Heliade. Întoarcerea la izvoarele latine este o Întoarcere la starea de plenitudine și puritate a spiritului din preajma Omnipotenței. În Sfînta cetate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cu intenții mereu sinistre și insolente. Vrea mereu să ne cucerească, să ne îngenuncheze. Să ne transforme într-o colonie. Lista acestor odioși imperialiști este foarte lungă și ea începe cu... romanii. Cu Traian și legiunile sale. Deși, doar prin latinitate noi am intrat și continuăm să existăm, în esență, în Europa. Cucerirea Daciei a constituit totuși, pentru acești nostalgici, lipsiți total de spirit istoric, o... catastrofă istorică oribilă. Fiindcă n-am mai rămas, vai,... traci. De unde și revolta fondului nostru
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
seminariul din Blaj - și se naște pentru români putința de a-și trimite fiii distinși la învățătură la Viena și chiar la Roma, leagănul poporului român. Acolo aceștia se adapă, la izvor, la cultura latină - și apuseană - și ideea de latinitate se întărește în mintea lor până la puterea unei idei fixe. Curentul latinist, început în Moldova în veacul al XVII-lea, renaște acum în Transilvania, ajunge până unde poate să ajungă - până la limită - și devine, ceea ce e foarte important, o forță
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dl Maiorescu a luptat mai mult împotriva prostului gust literar, sau în contra lui " Scrieți, băieți, numai scrieți!"... Din cauza apăsării și umilirii românilor de către turci, ruși, unguri, fanarioți, se naște tendința de a dovedi cu orice preț romanitatea poporului român și latinitatea limbii. Începe curentul latinist - de necesitatea căruia își dă seama și un antilatinist din vremea aceea, V. Alecsandri 2 , dar acest curent, tot purificând limba, tindea la desființarea ei. Pe de altă parte, contactul cu civilizația franceză pricinuind o puternică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
celor duse..."1 . El pricepe și explică cu simpatie geneza tuturor sistemelor extreme: " Mi se va spune, poate, că părerea lui Pumnul nu e bună. Dacă nu e bună, aceea însă stă, că cronistice e dreaptă și scuzată. După extremul latinității, a etimologismului absolut, inaugurat de bătrânul Petru Maior, care scria construcțiuni latine în românește (extrem, ce pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași extrem de către următori, trebuia neapărat să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
etimologiștii ardeleni, Eminescu zice că ei, urmărind "așa-numita puritate a limbii", "au crezut de cuviință a prăda lexiconul latinesc și acele ale limbilor romanice..." Eminescu a schimbat tonul... Iar la argumentul că latiniștii au făcut aceasta pentru a dovedi latinitatea limbii, argument la care Eminescu cel din faza întîi era sensibil, acum (1877) răspunde că: " Dar, peste tot, românii au dat prea mult pe părerea 1 Scrieri politice și literare, p. 345 ă Articolul Comedia franceză și comedia ruseascăî. străinilor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sec. IV - V) este complex și s-a manifestat, în primul rând, datorită universalismului spiritului grec și mesajului evanghelic, dar și grație vastelor dimensiuni terestre ale Imperiului roman. Scythia Minor a beneficiat de universalismul culturii grecești și de cel al latinității prin romanizare. Elenismul și latinitatea se întâlneau însă, în Scythia Minor pentru că ea era o ,,cale de circulație a civilizației“. Grecii Asiei Mici și ai altor părți ale lumii făureau, prin coloniile lor, o complexă operă de cultură și artă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și s-a manifestat, în primul rând, datorită universalismului spiritului grec și mesajului evanghelic, dar și grație vastelor dimensiuni terestre ale Imperiului roman. Scythia Minor a beneficiat de universalismul culturii grecești și de cel al latinității prin romanizare. Elenismul și latinitatea se întâlneau însă, în Scythia Minor pentru că ea era o ,,cale de circulație a civilizației“. Grecii Asiei Mici și ai altor părți ale lumii făureau, prin coloniile lor, o complexă operă de cultură și artă. Pe malul stâng al Pontului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lupta românilor pentru drepturi naționale și sociale, Ț. a elogiat cartea, a condamnat superstițiile și a fost cel dintâi bănățean care s-a interesat de folclor, în prima traducere consemnând datini ale românilor comparate cu cele romane, pentru a demonstra latinitatea neamului. Fabulele lui Esop l-au interesat pentru că ofereau nu numai învățături morale cu valabilitate general umană, ci și posibilitatea exprimării voalate a unor idei politice. Mai mult decât la Nicolae Oțelea cu trei decenii înainte, textele dobândesc o haină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
latini ? i afirm�nd c? s�nt �nzestra? i cu calit?? i pozitive 21. Ar trebui că autorul acestei c? r? i, provenit dintr? o veche familie sefard? s? se m�ndreasc? cu leg? turile cu �Mama Spania� ? i cu latinitatea? Ar trebui mai cur�nd s? scoat? �n eviden?? faptul c? la fiecare evreu sefard din Rom�nia erau circa treizeci de evrei a? kenazi proveni? i din Leg? m�ntul de colonizare. Ceea ce ar trebui s? explice fenomenul respectiv
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
lupta ? i ? elurile lui R�k�czi este evident?. �n Breve storia dei Rumeni (Bucharest, 1911), Iorga apela la opinia public? italian? (�fra? i latini�) că aceasta s??? i dea seama de m? sura �n care politică de maghiarizare a ungurilor amenin? a latinitatea, men? ion�nd �n repetate r�nduri observa? iile f? cute de italienii care c? l?toriser? prin Rom�nia ? i Transilvania ? i utiliz�nd un mare num? r de documente italiene. Oameni care au fost (Vol. 1, V? lenii de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Orientul Mijlociu. Iorga conchidea c? �Rom�nia trebuie s? fac? tot posibilul ca s? devin? influent? �n Orientul Apropiat, ? i gra? ie for? ei noastre (care depinde de noi) vom pune influen? a această �n slujba Occidentului, de care structura noastr? fizic? (latinitatea) ? i sufletul nostru s�nt indestructibil legate�158. �n privin? a problemelor practice, ? în�nd cont de preferin? ele ? i de antipatiile lui Iorga, el a �ncercat s? sus? în? �Sistemul de la Versailles�, care era un �Sistem de alian?? francez�. Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ceea ce se întâmplă în România, în materie de sistematizare. S-a întrebat: de ce, când există atâta destindere, România se menține în afara acestor tendințe? Aprecierile ei se bazează pe surse ale Ambasadei Franței la București. Ar fi de acord ca, datorită latinității, România să aibă legături mai apropiate cu Franța și Italia. A precizat că nu cere răspuns la cele de mai sus. Sunteți diplomat, înțelegeți foarte bine, a conchis Simone Veil. Mulțumește pentru invitație, dar este foarte ocupată și nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
românesc este foarte sugestiv ilustrată de Drăghicescu prin metafora ontogenetică: poporul român e ca un copil înzestrat cu nenumărate calități, născut din "căsnicia daco-romană", ce înaintează în viață prin secole. Neîmplinirile și șovăielile noastre sunt produsul unei istorii potrivnice. Valorile latinității și lumii trace voință, inteligență, energie, curaj, credință ș.a. (Drăghicescu, 1996:121-132) sunt alterate, în viziunea sa, de-a lungul veacurilor, de influența slavă "bulgarii ne-au impus voința lor, religia, limba" și de dominația turcă "turcii ne-au poruncit
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cele ale primitiv-dogmaticilor Dej și Ceaușescu), au căpătat reflexe care nu mai au nimic din cele, naturale, ale națiunii ce s-a constituit prin voința unor minți românești luminate. De unde și durerosul paradox al însușirii de către o insulă de certă latinitate a unui comunism mai habotnic decît al vecinelor slave, mult mai demne, acestea, în confruntarea cu agresiunea rusească, consangvină. Dacă, după 13 ani de la răsturnarea, de iure, a comunismului, masa votantă românească rămîne constant alături de formațiunile neocomuniste cu tot fardul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
făcea ca acest întreg teritoriu să fie tot mai interesant, mai ales prin redescoperirea lui ca aparținând unei etnii de origine latină. Lui Eneas Silvio Piccolomini, viitor papă, îi datorează românii lansarea în istoriografia europeană medievală a acestei teme a latinității neamului lor − idee prezentă și mai devreme în documente externe, dar necontextualizată atât de precis într-un program de prozelitism, cu scopul integrării lor într-o nouă cruciadă anti-otomană (a se vedea pe larg în lucrarea lui Armbruster). În acest
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
apartenenței la vechea spiță a neamului lui Traian apărea în istoriografia externă nu doar în baza unor redescoperiri istorice (referințe la cuceririle romane), ci și a tradiției locale − mențiune care va apărea mai târziu și în letopisețul lui Ureche. Conștiința latinității menținea însă etnia așa-numiților vlahi nord-dunăreni, a românilor, în atenția cercurilor de influență ale imperiului bizantin și a politicii lui generale (Brezeanu, Identități și solidarități medievale 106-37). Or, secolul XIV lăsase deja în urmă schismele, dar și efemerul Imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și le constrângea uneori în exercitarea puterii, fie un corp spiritual străin, mai mult sau mai puțin incomod, față de puterile care nu au reușit să le asimileze nici cultural, nici teritorial. Nu a reușit catolicismul, deși a folosit ca argument latinitatea; nu a reușit imperiul otoman, nici militar, nici la nivel de mentalitate, deși a folosit ca argument diplomatic rezistența/lupta (comună) împotriva occidentalilor catolici sau protestanți; nu a reușit nici "a treia Romă", Rusia, deși avea în comun cu Țările
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din cosmogoniile grecești sau orientale, ci limitele geografice ale unui teritoriu real. Totuși, întâiul descălecător, Traian, prezent mai târziu la Miron Costin (precum și în Letopisețul anonim al Moldovei), nu figurează la Grigore Ureche, în prima mare scriere istoriografică a "țării". Latinitatea răzbate doar prin manifestările lingvistice, consecință a trecerii oștilor "Râmului" peste pământul sciților, unde au iernat în numeroase rânduri. Mărturie pentru aceasta stau urmele materiale, "movili mari și mici și șanțuri pre Nistru, pre Prut, prin codri..." (Ureche 10). La
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
trezite în lumea latină, relațiile dintre Alecsandri și poeții felibri, dar se face și un istoric al legăturilor culturale româno-franceze din secolul al XIX-lea, căruia i se adaugă o privire asupra modului în care s-a valorificat literar ideea latinității la noi după 1900. Pasiunea pentru aspectele puțin cunoscute, acuratețea caracterizărilor și siguranța situărilor generale constituie și de această dată trăsături care individualizează o contribuție de istorie literară și culturală demnă de toată atenția. SCRIERI: Istoria literaturii române moderne, vol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
Căpitanul de Ion Banea, Cuiburi de lumină de Valeriu Cârdu (versurile acestuia fiind apreciate ca „pline de vervă și avânt legionar”). Semnificativă este și abordarea unor subiecte legate de literatura italiană și de relațiile culturale româno-italiene, revista profesând constant cultul latinității și având afinități mai mult cu fascismul mussolinian decât cu nazismul hitlerist. Apar medalioane consacrate lui Gabriele D’Annunzio și Luigi Pirandello, este semnalată traducerea versurilor lui Octavian Goga în limba italiană și se reproduc extrase din conferința Sentimentul național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
2003, pp. 34-63. Moraru, Alois, Doboș, Dănuț, "Din istoria operelor sociale catolice din Moldova", în Buletin istoric, nr. 1, Iași, 2000, pp. 41-55. Moraru, Alois, Răchiteanu, Iosif, Păstorii diecezei de Iași și rectorii Seminarului diecezan, Sapienția, Iași, 2004. Neculăeș, Dumitru, Latinitatea Bisericii românești, Editura Serafica, Săboani, 1940. Netzhammer, Nikolaus, "Un păstor și o turmă: Raymund Netzhammer OSB, arhiepiscop de București (1905-1924)", în Pro Memoria, nr. 2/2003, București, 2003, pp. 205-224. Idem, "Autorul Raymund Netzhammer în publicațiile românești actuale", în Pro
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pentru primăvară și aduce laude luminătorului Chesarie. În Mineiul pe mai, elogiază domnia lui Alexandru Ipsilanti, favorabilă dezvoltării învățămîntului și tipăriturilor. Menționează obiceiurile populare de Sf. Gheorghe, dar dezavuează „acele basme ale elinilor”, rămășițe păgâne păstrate de tradiție. Are conștiința latinității limbii române, dar este mai nesigur în ideea romanității originilor. Prefețele sunt importante prin ideile iluministe ce le conțin - căci F., spirit tradiționalist, era totuși beneficiarul Enciclopediei franceze - și prin calitățile lor literar-artistice. Operă fundamentală, sub raport tipografic și lingvistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
și-a manifestat întotdeauna preferința față de ei, considerîndu-i latini și afirmînd că sînt înzestrați cu calități pozitive 21. Ar trebui ca autorul acestei cărți, provenit dintr-o veche familie sefardă să se mîndrească cu legăturile cu "Mama Spania" și cu latinitatea? Ar trebui mai curînd să scoată în evidență faptul că la fiecare evreu sefard din România erau circa treizeci de evrei așkenazi proveniți din Legămîntul de colonizare. Ceea ce ar trebui să explice fenomenul respectiv. Noul stat român era în căutarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]