735 matches
-
În plus, conducerea militară a fost un mod de creare a bazei de sprijin personalizate. Totuși, conducerea personalizată a fost adesea instabilă, iar în unele țări din lumea a treia, în special în Commonwealth și într-un număr de țări latino-americane precum Venezuela, Columbia și Costa Rica, conducerea de partid a fost mai curând legalist-birocratică decât carismatică. Liderii și consolidarea partidelor politice Pretutindeni în lumea a treia, deși într-o mai mare măsură în Africa și Asia decât în America Latină, lideri puternici
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în cadrul sistemelor cu mai mult de un partid. Totuși, în Caraibe și în America Latină, 10 din cele 12 țări cu partide stabile în contextul sistemelor cu mai mult de un partid erau țări anglofone, în timp ce doar două dintre ele erau latino-americane. În sfârșit, avuseseră partide stabile o treime din țările est-europene și nord-asiatice, precum și un sfert sau mai puține din cele din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Africa Subsahariană; partide stabile au existat mai ales exclusiv, în cazul Europei de Est și Asiei
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
o formă mai "pură" în Elveția, unde președintele Consiliului Federal este schimbat prin rotație în fiecare an. Această formă de guvernare a existat o perioadă îndelungată și în fosta Iugoslavie și Uruguay. Există junte, în special în rândul guvernelor "provizorii" latino-americane, în care un mic număr de ofițeri proveniți adesea din cele trei ramuri ale armatei, conduc pentru o perioadă țara. Mai presus de toate, există mai multe cazuri de conducere duală. Conducerea duală a existat în diverse momente în istorie
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Mondial, nu au contribuit la modificarea acestor perspective pesimiste. De aici credința larg răspândită că în esență conducerea era rea o credință larg împărtășită de mulți în rândul elitelor politice din țările democratice, în special din acele țări europene și latino-americane unde populația a avut de suferit din cauza exceselor conducătorilor. Astfel, francezii au avut nevoie de un secol și de un război colonial prelungit în Algeria, dar și de conducerea "civilizată" a lui De Gaulle, pentru a-și putea "exorciza" frica
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în trei rânduri un sistem parlamentar, de două ori la scurtă vreme după obținerea independenței, și apoi în anii '80. Toate trei regimurile civile au fost încheiate prin lovituri de stat militare. Prima perioadă de conducere militară a urmat tiparul "latino-american" al alternanței; a durat câțiva ani și sistemul parlamentar a fost restabilit. Al doilea regim militar a adoptat modelul de-militarizării: după câțiva ani, liderul a alcătuit un partid (unic), sperând în acest fel să facă regimul mai "acceptabil". Nu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și Germania în anii '70. În acele țări sau regiuni în care sprijinul pentru regim a fost relativ scăzut, ca în Irlanda de Nord sau în Țara Bascilor, organizațiile teroriste au supraviețuit mult mai mult, așa cum s-a întâmplat în unele țări latino-americane și în special în Columbia și Peru (Gurr, 1970: 22-58; Zimmermann, 1980: 167-237). Grupurile nu operează într-un vid; dimpotrivă, cererile detaliate ale acestor organizații au loc în contextul valorilor naționale care, dacă se bucură de o susținere largă și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai talentați și prolifici traducători români, poliglot care spre sfârșitul vieții știa bine treisprezece limbi, a îmbogățit cultura română cu traduceri din literaturile engleză (W. B. Yeats, Ț. S. Eliot, John Keats, John Milton, Byron), americană (W. C. Williams, Carl Sandburg), latino-americană (José Hernández, O. R. Castillo, Pablo Neruda, José Martí, Ernesto Sábato), franceza (Pierre Corneille), germană (Goethe, Wieland), italiană (Torquato Tasso, G. Basile, Corrado Alvaro), portugheză (Camões), rusă (Andrei Tvardovski, Marină Țvetaeva, E. Baratânski), spaniolă (Quevedo, Tirso de Molina, Lope de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
este recunoscută legal, are mai cu seamă efectul foarte lucrativ (și nu în primul rând pentru aborigeni) de a permite instalarea de cazinouri fără obligații fiscale. Nu mai puțin problematici sunt termenii, astăzi în vogă, care desemnează persoanele de origine latino-americană: cei numiți Hispanics nu sunt hispanici, nu vin din Spania (uneori, spaniolii sunt ofuscați de acest termen, cam cum suntem noi - nu și italienii - contrariați de termenul Roma, preferând să scriem rrom), deși vorbesc (cum pot ei) spaniola (lor), când
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
universitar (1989), din 1993 funcționând ca șef al Catedrei de literatură universală de la Universitatea de Stat din Chișinău. Colaborează la „Revista de lingvistică și știință literară”, „Basarabia”, „Sud-Est”, „Literatură și artă” ș.a. cu studii și articole despre literatura spaniolă și latino-americană, despre relațiile literare româno-spaniole și de literatură universală. Cartea de debut, Ca două gemene surori (1990), pune în lumină episoade „spaniole” din viața și opera lui Nicolae Costin, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, B. P. Hasdeu. Ca hispanist, s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288740_a_290069]
-
eliberarea statelor din această zonă de sub ocupație spaniolă, a început să fie implementată ideea de către Simon Bolivar. Monroe spunea „America trebuie să fie a americanilor” și a prins rădăcini. Ieșind de sub dominația politică a Spaniei, Portugaliei și Marii Britanii, aceste state latino-americane au intrat sub cea a capitalului yankeu. Același lucru se poate spune despre Uniunea Europeană, creată după căderea regimurilor comuniste din Europa, având față de statele membre o atitudine cămătărească. Americanii numiți și americâini datorită acțiunilor lor militare sângeroase și fără milă
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
lucru care i se potrivesc cel mai bine în vederea pariticipării la activitatea Uniunii, informează Secretariatul asupra structurii, numelor funcționarilor și regulilor privind procedura proprie. Astfel, grupul african numără 44 membri, grupul arab 19, grupul Asia-Pacific 27, grupul Eurasia 7, grupul latino-american și caraibean 19, grupul doisprezece plus 46 (în care e inclusă și România), grupul neafiliat (Azerbaijan, Maldive, Muntenegru, Ucraina) 4. Scopul inițial al organizației a fost arbitrarea conflictelor 122. Uniunea Interparlamentară a jucat un rol important în stabilirea sediului Curții
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
decât în Europa sau în Statele Unite, deoarece chestionarea diferenței are aici implicații politice mai evidente. Într-adevăr, exotismul se găsește în interiorul limitelor naționale și este, prin urmare, element constitutiv al identității naționale, oricare ar fi dificultățile. O foarte bogată literatură latino-americană și străină oferă informații despre viața triburilor indiene sub diferite aspecte: rudenie, cosmologie, migrații, ecologie, economie politică. La scară mai mare, o întreagă serie de cercetări se referă la prejudecăți rasiale, ierarhie, individualism, antropologia orașului, formele familiei, educația, drogul, violența
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
și acestora li se va acorda o mai mică atenție. O notă de precauție este oportună în legătură cu astfel de regimuri și cu spațiile geopolitice care ne interesează. În mod obligatoriu, analiza va privilegia spații (cum este cel european și cel latino-american) pentru care există o bază de cercetare și care intră în focus-ul acestei lucrări. Pentru Africa și Asia, în schimb, analizele sunt foarte puține, și, în acest caz, este dificil de spus cărui tip de autoritarism sau de "nedemocrație" îi
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
corupție, o instabilitate, instituționalizare scăzută, fie a structurilor regimului (care abia a atins independența - așa cum s-a întâmplat efectiv în diferite țări africane), fie a structurilor intermediare, ca de pildă, partidele și sindicatele (chiar autoritare). Concluziile sunt valabile pentru aria latino-americană și pentru cea africană. De exemplu, o cercetare asupra loviturilor militare de stat din Africa (între 1960, anul independenței multor țări de pe continent, și 1975), arată cum un astfel de fenomen era puternic asociat cu mobilizarea socială și cu absența
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
au ocupat de America Latină. Nun [1968] este unul din autorii care formulează problema, plecând de la presupunerea existenței unei coincidențe între interesele militare și cele ale unor sectoare ale claselor medii, date fiind originile sociale ale primilor și slăbiciunea claselor mijlocii (latino-americane). Astfel, savantul argentinian a inventat termenul "lovitura de stat a claselor medii", chiar pentru a defini această situație. Interesul de clasă poate fi găsit și în intervențiile efectuate în alte spații geografice cum este Orientul Mijlociu sau Africa de Nord și nu privește
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
asupra intervenței militare în politică nu epuizează în niciun fel complexitatea și amplitudinea temei. Nu a fost atinsă tema noii profesionalizări a militarilor, la rându-i analizată de diferiți autori [Stepan, 1971: 47-65; 1978: 127-136]. Noua profesionalizare înseamnă, pentru spațiul latino-american, achiziția de către militari a mai multor cunoștiințe teoretice, transformarea armatelor în organisme foarte diferențiate, cu mai multă coeziune, spirit de echipă și capacitate managerială, o mai mare dispoziție de a lua și a menține puterea, o mai mare siguranță în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
să fie preluată de un partid anti-regim cu un lider carismatic. Succesul în crearea unui nou regim de către aceste mișcări-partide totalitare este o excepție, mai mult decât o regulă, în panorama complexă a crizelor democratice (mai ales dacă includem crizele latino-americane: grupurilor paramilitare le este îngăduită preluarea, chiar parțială, a controlului de facto a arenei coercitive). 4. Tranziție și instaurare autoritară Presupunând că a avut loc criza, cu sau fără colapsul regimului democratic, în trecerea la regimul autoritar (tranziție și instaurare
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este mult mai probabil acolo unde există o structura economică industrială mai dezvoltată și un grup mai puternic al burgheziei capitaliste (primul participant la coaliție și suporter al regimului). Aceasta situație a fost identificată pe fundalul crizei din unele țări latino-americane, cum ar fi Brazilia, Argentina, Uruguay, Peru și alte câteva țări [ne referim la căderea lui Perez Jimenez în Venezuela în 1957] [cf. Dix, 1982]. Al patrulea factor. Un război pierdut ar putea reaprinde divizările din cadrul forțelor armate, fapt care
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
direcție în cadrul procesului sau de o nouă criză în sistemul politic. Consolidarea este, așadar, una dintre posibilele "urmări" ale instaurării, dar o "urmare" foarte importantă: multe crize și colapsuri din Europa din perioada dintre cele două războaie sau de pe continentul latino-american pot fi înțelese ca urmări ale eșecului consolidării regimului democratic. Oricum, termenul de "urmare" - consolidarea fiind văzută ca o "urmare" a instaurării - ar trebui utilizat cu precauție, deoarece se referă la o consolidare începută imediat după terminarea instaurării. Este limpede
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fost regimuri inovatoare într-o conotație negativă: cele două regimuri au restaurat de fapt aparatele de securitate responsabile pentru represiune, folosindu-le la comiterea abuzurilor fără precedent în istoria celor două țări. În Spania și în trei din patru țări latino-americane (Chile, Brazilia, Uruguay), tranziția fost continuă. Și în acest cazuri, după cum era de așteptat, continuitatea a constituit o dimensiune importantă pentru a explica prezența moștenirilor autoritare. Avem moșteniri mai puternice în Chile, în Spania și în Brazilia. Portugalia și Italia
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Național Mexican (construit pe locul unde a fost palatul lui Montezuma); Plaza de toros Mexico (cu cea mai mare arenă pentru luptele cu tauri din lume, cu o capacitate de 48.000 locuri); Muzeul Național de Antropologie și Istorie; Turnul Latino-American unul dintre cei mai cunoscuți zgârie-nori din America Latină, construit în 1948 (cu adăugiri în 1956), cu o înățime de 182m, care a supraviețuit celor două cutremure majore care au afectat zona de la construcția sa și până azi (cutremurele din 1957
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
Ambele state inițiaseră la sfârșitul anilor '50 proiecte, neconcretizate, pentru denuclearizarea Europei Centrale, respectiv a Balcanilor (BR/Romania: 19 April 1961, 56-59). "Ce s-ar fi ales de credibilitatea lor", se întreabă Mircea Malița, "dacă nu ar fi susținut inițiativa latino-americană înrudită, care privea, ca și ele, o zonă distinctă a lumii?" În final, Polonia a decis să opteze pentru abținere, împreună cu restul taberei socialiste, în timp ce România, sprijinind argumentele Cubei, a votat totuși, "în ultimul moment", în favoarea inițiativei mexicane. "Când s-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
renunțat la apartenența pe listele țărilor cu o economie centralizată de la UNCTAD". O cerere desigur imposibil de acceptat pentru partea română din cauza tensiunilor politice periculoase pe care le-ar fi antrenat în relația dintre București și Moscova. În final, secțiunea latino-americană a renunțat la această pretenție, cerând doar ca "România să nu pretindă să participe la deciziile specifice țărilor din această zonă". Delegația română nu a avut nimic de obiectat, fiind mulțumită că a reușit să își facă susținută candidatura la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
moment de intimitate lui Silviu Brucan. În ceea ce privește criza rachetelor, ea reliefa cu pregnanță deosebirile fundamentale între comportamentul celor două mari puteri implicate față de proprii aliați: Statele Unite își informau, în timp și pe căi adecvate împrejurărilor, partenerii din NATO și țările latino-americane despre măsurile pe care urmau să le întreprindă față de prezența armelor nucleare sovietice în Cuba. Dimpotrivă, Moscova ținea secret pentru statele blocului estic întreaga problemă, până când criza devenea publică. În plus, mareșalul sovietic A. Greciko, comandantul suprem al forțelor armate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de partid care l-a susținut și al unei puternice reacții negative a populației față de o serie de încercări eșuate și zadarnice de liberalizare a unei economii bazate pe redevențele încasate de la companii petroliere controlate de stat. În vreme ce majoritatea țărilor latino-americane au experimentat tranziții spre democrație în anii 1980, regimul democratic venezuelean funcționa din 1958, și până la începutul anilor 1990 a fost considerat de mulți drept una dintre cele mai stabile și mai consolidate democrații din regiune (Peeler, 1992). Decăderea progresivă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]