5,763 matches
-
și-i lasă să facă naveta. Frumos ne șade domnule primar Simirad! Oare nu mai găsiți un teren așa ieftin ca al dumneavoastră să l-il dăruim? Pentru că așa oameni merită așa daruri. Ba chiar mai mari. Nu mai puține laude merită toți medicii, până la cel mai mic rezident sau preparator, pe care-i vezi mereu printre bolnavi și nu se lasă până nu obțin rezultate pozitive. Cinste lor și Dumnezeu să-i ajute, fie chiar și pentru speranțele ce le
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
s-au ales ? Cu ceva bani În plus ? Pentru bani nu trebuie să invidiem pe nimeni, atâta timp cât avem două brațe și o minte sănătoasă. Iar pentru cei care au luptat cu toate capacitățile lor pentru propășirea țării numai cuvinte de laudă și respect. Fiecare muncă trebuie respectată, cu atât mai mult cea care implică riscul vieții. Și Încă ceva ;și acum vin cu o Întrebare pentru toți care se Împiedică de aceste cuvinte și de cei care le au reprezentat : Cunoașteți
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
animozitățile deoparte, să dați cezarului ce-i al cezarului, să vă uniți forțele, inteligențele, inspirațiile și să reorganizați din temelii biserica... și vă garantez că numai așa veți obține, dintr-o lovitură, tot ceși poate dori un om pe pământ: laude, preamărire, admirația și recunoștința chiar a ateilor și multe, multe alte adevărate satisfacții. Eu cred că așa ar trebui să procedați și bine ați face. Când faceți o pauză în lucrul vostru, vă recomand cu căldură să studiați, nu numai
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
terasă. Este frumos, benefic, înălțător. Am mai pomenit și în Cartea Mariei de asemenea schimbări în bine în sânul bisericii noastre și mă bucură fiecare pas în acest sens; cu cât mai mulți și mai temeinici, cu atât mai multe laude se vor cuveni înaltelor fețe bisericești. Doamne ajută ! Rugă pentru împlinire Mă-ntorc cu gândul înapoi La anii din copilărie și am atâtea să vă spun și le aștern iar pe hârtie. Sunt presimțiri și sunt dorințe Ce-n mare
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
am ocazia. Dar e modest, atât de modest, cum nu-ți poți închipui. Eu sunt mai directă cu dumnealui, i-am fost ucenică atâta vreme. Nu-i displac complimentele, dar se simte oarecum incomod, dacă e copleșit cu prea multe laude. O ascult, dar în mine se naște întrebarea pe care nu îndrăznesc s-o rostesc. - Vrei să mă întrebi despre mama, nu-i așa? - Sunt chiar așa de transparentă? - N-aș spune. Dar știu că v-a legat o prietenie
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
public și imediat blamate, expulzate din lumea onorabilității, nu mai există scăpare. Somnul este o trecere insidioasă și ireversibilă spre moarte: Proorocii afurisiți, înjunghiați în somn... (Prea multă lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără martori Se liniștesc păsări, sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Petrescu după căderea regimului Ceaușescu, președintele era obsedat de proiect, iar pofta lui de reconstrucție creștea o dată cu avansarea lucrărilor. Nicolae și Elena Ceaușescu vizitau șantierul în fiecare sâmbătă dimineața (în total 428 de viziteă, „foarte oficiali, foarte practici, neadresând nicio laudă. El arăta o considerație mai mare muncitorilor decât arhitecților, strângând mâna meșterilor, vorbind neprotocolar cu maiștrii”. Ceaușescu avea dificultăți în problemele de detaliu, nu înțelegea machetele la scară și a cerut să i se materializeze recomandările la scară naturală. Din cauza
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
eu nu eram în stare să le iau?.. Chiar așa de tîmpit mă crezi? De ce nu le-ai luat? întrebă Vlad nedumerit că-i tras la răspundere cu atîta tărie și mai ales pentru o faptă care i-a adus laudele mamei Ilincăi. Cum, de ce nu le-am luat? Asta-i întrebare? Păi dacă te-ai repezit tu... Ce, nu mă văzuseși pe mine-acolo? Și ce dacă te-am văzut? Știi că ești bine?... Ce, eu n-aveam dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Păcat că nu vrea să le publice... Virgil o să ajungă, precis, un mare poet! Bărzăunul simți că se topește ca o înghețată dintr-un cornet spart. Nu mai bine nu pomenea de poezii?... Uite la ce s-a ajuns! La laude adresate lui Virgil! Nici de data asta nu putuse scăpa de el... Mai bine-i dădea lui zece pumni în cap, mai bine-i spunea că-i tembel, că n-are nici un har, numai să nu-i pomenească de Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pomenim hrană broaștelor în mlaștină! Ticu știe cel mai bine drumul, strigă Ilinca trecînd în imediata lui apropiere. O să vedeți prin ce locuri frumoase o să ne ducă și cîte o să ne arate! Dar Bărzăunul nu se arătă deloc impresionat de laudele Ilincăi. Aproape că nici nu le auzise. Se mulțumi doar să dea din cap trist, ca după ceva iremediabil pierdut și să-și vadă în continuare de drum. Nu mai avea nimic nici o valoare... Și nu mai scoase nici o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
căutat, păstrăvii nu voiau să se lase prinși, iar Ilinca arunca în el cu pietricele, ironizîndu-l. În scurtă vreme Bărzăunul deveni eroul zilei și toți cei mari, cu excepția domnului Nicanor și a cumnatului său, Răgălie, îi adresară cele mai grozave laude. E de la sine înțeles că asemenea laude, spuse în gura mare de față cu Ilinca, nu plăcură deloc lui Vlad și nici lui Virgil. Dar nu se manifestară în nici un fel. În timp ce păstrăvii sfîrîiau pe lespede, Bărzăunul, dîrdîind de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prinși, iar Ilinca arunca în el cu pietricele, ironizîndu-l. În scurtă vreme Bărzăunul deveni eroul zilei și toți cei mari, cu excepția domnului Nicanor și a cumnatului său, Răgălie, îi adresară cele mai grozave laude. E de la sine înțeles că asemenea laude, spuse în gura mare de față cu Ilinca, nu plăcură deloc lui Vlad și nici lui Virgil. Dar nu se manifestară în nici un fel. În timp ce păstrăvii sfîrîiau pe lespede, Bărzăunul, dîrdîind de frig, dar fericit în cel mai deplin înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Aa, da, se corectă Ilinca. Numai noi și Tomiță știm! Nu mai vrem să se țină nimeni de urma noastră, ca s-o facă după aceea pe grozavul! Actorul se arătă mai mult decît bucuros și nu mai conteni cu laudele pentru fiecare în parte. Dealtfel și lui Petrică Ciuraru îi plăcea să viseze ca și Bărzăunului, de pildă, iar de comportat în viață se comporta aidoma copiilor... dar copiilor frumoși la suflet. Făcură apoi un plan bine chibzuit, stabiliră ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a indienei Lala Lal Ded. Prin excelență, lirica lui Lucian Blaga poet-filozof și filozof-poet este străbătută de suflu cosmic, fie că neagă, fie că afirmă viața proprie și a lumii. De la "aminul" negării, un nu care se voia radical în Lauda somnului, poetul din Lancrăm va sui către un da nietzschean al celebrării frumuseții firii și al tărâmului natal, al vieții în diversele ei hipostaze, iubirea peste toate. Fascinația liricii blagiene vine din necontenitul zbor al gândului, proiectând mitic și transfigurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
exercitată de "frânele transcendentale" divine. În volumele "Poemele luminii", "Pașii profetului" -apolinicul (Lumina raiului, Din copilăria mea), se asociază cu dionisiacul (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi, munților) învăluite în clarobscur. În culegerile "În marea trecere" (Psalm) și "Lauda somnului" (Somn), "La cumpăna apelor" (Din adânc) domină abisalul, pentru ca în volumele "La curțile dorului", "Nebănuitele trepte", "Mirabila sămânță" să izbucnească dionisiacul iubirii (Catrenele fetei frumoase, Pean pentru o tânără) și a laudei vieții în plină amiază cosmică (Focuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
În culegerile "În marea trecere" (Psalm) și "Lauda somnului" (Somn), "La cumpăna apelor" (Din adânc) domină abisalul, pentru ca în volumele "La curțile dorului", "Nebănuitele trepte", "Mirabila sămânță" să izbucnească dionisiacul iubirii (Catrenele fetei frumoase, Pean pentru o tânără) și a laudei vieții în plină amiază cosmică (Focuri în primăvară, Ceasul de vară). * Lirica lui Eminescu însumează cele mai largi și variate deschideri cosmice: de la nemărginitele spații revărsându-se neîntrerupt în descrierea cosmogenezei din Scrisoarea I, la spațiile abisale din Mortua est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al spiritului. Și tot ceea ce întâlnește în cale este pentru el certitudine. La Arghezi însă, de la capătul zării, pentru a evita rătăcirea în genunea care nu poate fi istovită, drumul cunoașterii se întoarce mereu în jurul lucrurilor, a celor mai umile. Lauda realității imediate impune poetului restrângerea repetată a depărtărilor ca o mereu reluată conturare, ca o imperioasă necesitate a unei mai mari certitudini, ca o teamă ca infinitul să nu dizolve tiparele și să nu risipească intimitatea. Renunțarea la necuprins în favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Lumea țâșnește în viața mea ca o apă curgătoare. Florile se vor desface în ființa mea. Toată primăvara priveliștilor și a râurilor suie ca o tămâie în inima mea, și suflul tuturor lucrurilor cântă în gândurile mele ca un flaut. Lauda naturii, atât de pasionat îndrăgită, capătă accente sublime: Tu ești felurită la nesfârșit în exuberanța universului, Doamnă cu multiple măreții ! Calea ta este semănată cu lumini, atingerea ta face să se nască flori, trena rochiei tale mătură un dans de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un elan liric pasionat incluzând atât ființarea de aici, cât și cea din spațiul morții, înțeleasă ca șansă a eternității alături de Unul. Volume precum Grădinarul dragostei, Fugitiva, Lebăda, Coșul cu fructe sunt catehisme ale exaltării vieții, iar Jertfa lirică o laudă a morții unică în literatura universală. Unind viața cu moartea într-un monism al bucuriei, Tagore contracarează ideea indiană pesimistă a lumii ca aparență creată de Brahma împreună cu Maya, iluzia: Dacă nemurirea nu ar fi cucerită în inima adâncă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
făcut din ele aur". Bucuria poetului era să se înalțe deasupra miasmelor morbide din valea teluricului pentru a înțelege "Le langage des fleurs et des choses muettes "graiul florilor și al lucrurilor mute". Lirica lui Paul Verlaine este o neîntreruptă laudă a vieții sub cele mai variate hipostaze. În finalul Poemelor saturniene, el evocă Inspirația care dictează poemele "Supremilor Poeți" muza Erato "superbă și suverană", cu privire luminoasă și profundă, înțeleasă ca Geniul însuși, îngerul vechilor tablouri pe un fundal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu ajutorul celor cinci simțuri darurile naturii, ale prieteniei și ale dragostei și, prin aceasta, de a dobândi dincolo un sens nou care ne va face să ne confundăm, să ne absorbim în Iubirea Eternă Hölderlin află catharsisul tragismului existenței prin lauda vieții transfigurată poetic, a vieții care este o moarte conștientă de sine, așa cum afirmă în finalul poemului În albastru adorabil, referindu-se la cumplitele suferințe îndurate prin ce nedrept destin ? de Oedip: "A trăi este o moarte, iar moartea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tale... Aruncă departe grija, gândește-te să te bucuri până când va sosi ziua să ajungi în țara care iubește tăcerea". Și iată, în Dialogul unui om suferind cu sufletul său, o a treia hipostază a viziunii morții, și anume impresionantă laudă a morții, ca supremă eliberare: Moartea e azi în fața mea Ca vindecarea de o lungă boală, Ca o ieșire în aer liber după ce ai stat închis . Moartea e azi în fața mea, Aidoma mirosului de smirnă, Întocmai ca mireasma florilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a lungul eternității de natura terestră și astrală, revelație izbucnind în cele patruzeci de variante ale poeziei Mai am un singur dor. După Poemele luminii, Lucian Blaga parcurge o perioadă intens întrebătoare în volumele Pașii profetului, In marea trecere și Lauda somnului, cu refuzul final al existenței. În Psalm apare neliniștea cunoașterii supreme: O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă. ...Între răsăritul și apusul de soare Sunt numai tină și rană ...O, de n-ai fi mai înrudit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
176 Absurdul antipoezie 176 Suferința stare filozofică 176 Poezia cel mai înalt posibil 176 Metaforele 176 Mitul 176 Armonia 176 Morala poeziei 176 Eliberarea poetică 176 Poezie și imposibil 176 Antidotul 176 Poezie și transposibil 176 De același autor Poeme: Laudă formei, Ed.Tineretului, 1969; Constelația Hyperion, Junimea, 1978; Orfeu și Euridice, Junimea, 1986; Inițieri, Timpul 1999; Înălțarea mai sus de sine, Cugetarea, 2002. Catrenele din Valea Vinului, Cugetarea, 2002. Meditații orfice, Cugetarea, 2003. Vitraliile Bunei Vestiri, Cugetarea, 2004, Învierea preludiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mine de mama? Dacă ești tatăl meu, nu tu ar trebui să știi unde e? Înțeleptul îi răspunse calm și stăpîn pe sine, așa cum își închipuise adesea Lupino că trebuie s-o facă lupul despre care auzise numai cuvinte de laudă: Lupino, băiatul meu, ai îndoieli și ești îndreptățit să le ai. Ascultă-mă cu luare-aminte: aveam un fiu; era un pui minunat, sănătos și viguros, care învăța repede și ne făcea fericiți, pe mine și pe mama lui. L-am
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]