4,253 matches
-
Societății Academice Române, fusese unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Avram Iancu și un om de întinsă cultură. Pe linie maternă, H., fiul Anei (n. Balint), era nepotul protopopului Simeon Balint, și el una dintre figurile marcante, ca prefect de legiune, ale revoluției transilvănene de la 1848. Își începe învățătura în localitatea natală, pentru a se perinda apoi pe la școlile din Baia de Criș, Brad, Brașov și Blaj, afirmându-se ca un elev strălucit. Va frecventa universitățile de la Viena și Budapesta, studiind
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
puteau să coopereze, să discute, trăiau În simbioza (cf. interviul cu Dietmar Wittich). Alte traiectorii exemplare Heinrich O. fusese prizonier al americanilor la sfârșitul războiului (Își sărbătorise a 16-a aniversare În lagăr), eliberat după ce refuzase să se Înroleze În Legiunea Străină și să meargă să lupte În Indochina, s-a reîntors În Saxonia natală. A Început prin a se anagaja În FDJ, dar scopul său principal era acela de a-si continue studiile. Așa a ajuns la Parteihochschule, făcând parte
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ea". Are dreptate Sebastian cînd califică, în jurnal, acest articol drept legionar? În oficiosul legionar Buna Vestire la 14 octombrie 1937, omagiind pe generalul Gh. Cantacuzino-Grăniceru, șeful Partidului legionar "Totul pentru Țară" care a decedat, Mircea Eliade scria: "Îmbrățișînd idealurile Legiunii, generalul Cantacuzino a recunoscut în noua sa familie spirituală, aceeași iubire de libertate, același simț al onoarei și demnității, aceeași nepăsare de moarte, de suferință și de prigoană - pe care le păstrează intacte în sufletul său de oștean... A recunoscut
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
din Danemarca, membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice din Franța ș.a. Este președinte al Comitetului Național Român UNESCO pentru Deceniul Mondial al Dezvoltării Culturale. Între alte distincții, i s-au acordat Ordinul „Steaua României”, iar în 2002 Legiunea de Onoare a Franței. Continuator al lui E. Lovinescu, dar fructificând adesea și sugestii călinesciene, S. se identifică subtextual cu cel dintâi, prin asumarea unui tablou cvasicomplet al literaturii din ultimele șase decenii de istorie românească. Actul critic-analitic este continuu
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
O soție care - zic istoricii 186 - impusă de Dioclețian (ca parteneră într-o căsătorie eminamente politică), aducea drept zestre (la Trevori unde prezida Chlorus), o coroană imperială și nu putea fi refuzată. Constantin Chlorus a murit în anul 306 și legiunile din Galia și din Britania l-au proclamat împărat pe Constantin. El va deveni împărat unic în anul 325, după ce a scăpat de toți adversarii. Și-a concretizat respectul ce-l purta maică-si acordându-i titlul nobilissima femina și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Convorbiri literare”, „Unirea”, „Lupta”, „Opinia”, „Timpul”, „Universul”, „Lumea” ș.a., remarcându-se cu seria de articole din perioada neutralității (1914-1916) în favoarea unei alianțe cu Franța. Pentru întreaga sa activitate a fost distins cu titlul de Comandor al Coroanei Italiei, Cavaler al Legiunii de Onoare, Ofițer al Instrucțiunii Publice și a primit de trei ori titlul de Cavaler al Coroanei României. A fost membru al Societății Oamenilor de Litere din Franța și membru de onoare al Universității din Grenoble. Contribuțiile de istorie literară
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
mărturie, unul din cei care au pregătit răsturnarea domnitorului. Înainte de 1861 mai îndeplinise funcția de director în Prefectura de Poliție a Bucureștiului. Mai târziu avea să fie ajutor de primar al Capitalei. Din 1866 până în 1877 colonelul S. este comandantul Legiunii a IV-a de Gardă Civică. În ultimii ani ai vieții trăiește mai mult retras. Om politic și publicist, S. se dovedește un temperament combativ, chiar pătimaș, preocupat de binele obștesc. A militat cu multă ardoare, în versuri sau în
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
românesc [...]. O asemenea personalitate onorează două literaturi”. Recunoașterea venise și din partea Academiei Române, care în 1925 a primit-o între membrii de onoare în aceeași ședință în care e primită și Anna de Noailles, în 1927 patria adoptivă o recompensează cu Legiunea de Onoare, iar în 1933 e distinsă cu Ordinul Coroana României în grad de Mare Ofițer. Neobosită militantă pe tărâm cultural, V. a deschis în 1898 un salon literar în apartamentul său din Paris, în 1912 a fondat împreună cu N.
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
utopice. Interpretând liber biografia revoluționarului pașoptist Alexandru Bujor (devenit aici Alexandru Bota), autorul urmărește cronologic evenimente cunoscute, fantazând însă pe marginea lor, ca în pasajul cel mai insolit al cărții, dedicat inițierii masonice. Patriot ardelean, plecat să se înroleze în legiunile lui Garibaldi, protagonistul este convins de superiorul său să devină membru al societății secrete Rosa Rosarum. Organizația francmasonică îl va trimite cu o misiune specială în Principatele Române încă neunite, unde va fi manipulat în diverse scopuri și va eșua
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
și New York, care din cititori în țară devin corespondenți voluntari. Din puzderia acestora se detașează S. Schiffer, ce descrie oazele din Sahara, și Sever Pleniceanu cu o suită de scrisori din Congo (expediate prozatorului N. G. Rădulescu-Niger), ambii mercenari în Legiunea Străină. Prezențe efemere în revistă sunt Gustav Weigand cu O curiozitate a naturii - despre porțile de piatră din preajma mănăstirii Vratna din Serbia, continuată cu O călătorie la românii din Serbia, A.D. Xenopol cu fragmente din Amintiri din călătorie, Zaharia Bârsan
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
la „România literară”. A tradus din Voltaire, Thomas Hardy, Alberto Moravia ș.a.; o comedie de Paul Raynal, Le Maître de son coeur, s-a jucat, în adaptarea lui, la Teatrul „Maria Ventura” în 1929. Primește Meritul Cultural în 1937 și Legiunea de Onoare în 1939. Face parte, ca membru fondator, din Asociația Cineaștilor din România. Personalitate culturală complexă, S. debutează editorial în 1928, cu Aspecte literare, culegere de eseuri despre autori români - Martha Bibescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Otilia Cazimir, Paul Zarifopol
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
și pe moarte în războiul peloponesiac și i-au biruit pe persani. Chiar și când au fost învinși, au reușit izbânzi spirituale. În secolul al IV-lea î.Hr. au căzut pradă vicleniei politice a lui Filip al II-lea și legiunilor lui Alexandru Macedon. Dar acesta din urmă era mai degrabă un învins. Fusese cucerit de cultura elină și, ca elev al lui Aristotel, se considera grec - iar marele său război de cucerire a lumii era conceput ca o expediție de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
goților și a se declara imperator; dar și faptul că, în continuare, regii vizigoți au apărat Roma de atacurile hunilor conduși de Attila 13. La fel și ostrogoții. Vreme îndelungată așteptaseră cuminți în Orient susținând sau chiar înrolându-se în legiunile romane; iar în 490, când împăratul Zenon le cere, ostrogoții lui Theodoric Amalul îl atacă pe Odoacru și recuceresc Italia stăpânită de acesta 14. Nici chiar sălbaticii vandali nu-și merită renumele sinistru. Ei au respectat instituțiile civilizației romane atât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
2000). Este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și primul redactor-șef al revistei „Dilema”, editată de Fundația Culturală Română. I s-au acordat numeroase premii și distincții în țară și peste hotare, printre care titlul de Comandor al Legiunii de Onoare din partea Republicii Franceze (1999); este membru al mai multor academii de arte și științe, doctor honoris causa al Universității „Albert Ludwig” din Freiburg (2000) și al Universității „Humboldt” din Berlin (2001). P. s-a afirmat ca unul dintre
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
Blaga, acestea fiind în epocă printre puținele studii despre opera teatrală a scriitorilor avuți în vedere. Admirația (nu o dată, cu accente encomiastice) față de Iorga pune în lumină o contradicție dramatică a biografiei lui P. Cel care a aderat la politica Legiunii „Arhanghelul Mihail” (a fost delegat de Corneliu Zelea Codreanu să conducă tratativele cu Iuliu Maniu pentru stabilirea unui pact electoral și a și candidat pentru un loc de deputat, desemnat de legionari) a rămas, în plan cultural, un admirator al
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
și, cu toate ca închină eroismului de la Verdun poeme imnice, face profesie de credință pacifista, iar în 1925 îl însoțește pe Paul Painlevé (președinte al Consiliului de Miniștri, republican socialist) la sesiunea Ligii Națiunilor. După 1920, când, alături de Proust și Colette, primește Legiunea de Onoare, cursul onorurilor care i-au jalonat biografia se accelerează, trezind elogiile presei internaționale: în 1921 devine membră a Academiei Regale de Artă și Literatura Franceză a Belgiei și i se conferă Marele Premiu pentru Literatură al Academiei Franceze
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
elogiile presei internaționale: în 1921 devine membră a Academiei Regale de Artă și Literatura Franceză a Belgiei și i se conferă Marele Premiu pentru Literatură al Academiei Franceze. Un deceniu mai tarziu este, consacrare superlativa în premieră feminină, comandor al Legiunii de Onoare. Dependența de „oxigenul gloriei” și sfidând nietzscheean etică modestiei, N. e o personalitate cu viața concurând opera. Eminamente prezență-spectacol, cumul de frenezii și tăceri oraculare, degajă un „farmec fizic violent”, magnetizant. Trăind narcisiac și estetic la modul săturat
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
parizian „Le Courrier franco-roumain”, condus de Cincinat Pavelescu. Colaborează la „Mercure de France”, „Je suis partout”, fiind în același timp corespondentul la Paris al cotidianului bucureștean „Universul”. Este distins cu gradul de Cavaler (1920) și apoi de Ofițer (1927) al Legiunii de Onoare Franceze, tot în 1927 primind și Crucea Ordinului Meritului, acordată în Spania. Va fi unul dintre organizatorii celui de-al XVI-lea Congres al Presei Latine (București, septembrie 1927), iar în 1940 devine secretarul general al Asociației Presei
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
repetabil. Și totuși, J. produce încă versuri memorabile, precum acea mică piesă de orfevru, Hanibal, în care faimosul comandant de oști, unic în „superba lui trufie”, cu elefanții lui care au „albit de spaimă Alpii”, se dovedește neînstare să învingă legiunile și rațiunea romană. În fine, poemele din Arma secretă (1980) îl înscriu pe poet într-o meditație elegiacă de vârstnic ce și-a păstrat spiritul lucid și curajos în fața timpului: „Trebuie să învăț cum se moare,/ căci de trăit, omul
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
Eu în ASCOR sau ASCOR-ul în mine?”. În primul rând, o mentalitate individualistă. Aici, ASCOR-ul - sau oricare altă asociație despre care ar mai putea fi vorba - pare să joace rolul de agent soteriologic cu răspundere limitată. Precum odinioară Legiunea Arhanghelului Mihail, ASCOR-ul apare ca una dintre acele entități, reale sau virtuale, de care un ego tulburat de o criză religioasă poate dispune în sens terapeutic. În ecuație, primatul subiectivității este tipic modern și, totuși, frapant pentru cei obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
închisori cerea distanțarea față de miasmele delațiunii. Mulți au așteptat - poate „stând strâmb și judecând drept” - ca mărturisirea publică a vechilor culpe să apară într-un mediu care aprofundează zilnic taina pocăinței și misterul iertării. În fața acestor așteptări, decepțiile au fost legiune. Riscul ipocrizieitc "Riscul ipocriziei" În același timp, discursul purgativ al societății civile s-a dovedit adesea vulnerabil la ranchiună și ipocrizie. În decorul mizerabil al dezbaterii noastre publice, acolo unde călăii se amestecă vesel cu victimele, acuzațiile insistente de colaboraționism
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
duh de viață, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune!” (Ecleziastul 3, 19) Această constatare dă naștere experienței plictisului fundamental; dezgustul de viață circumscrie deci reflexele perversei mândrii. Este vorba despre un plictis numit legiune și aflat în proximitatea rebeliunii. Violența repulsiei exprimă refuzul resemnării în fața morții, perceput ca ultim vrăjmaș al omului. Dezgustul încercat față de trecutul rătăcirii proprii e deja urma unei căutări. Dezamăgirile sunt nota de plată a celui care, cu ușurătate ori
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pătrășcanu, Voinea, Aristotel Popescu, Alexandru Popa și Mihai Livinschi, ar fi fost pregătirea de noi cadre informative care să conducă acțiunea în alte penitenciare (legionarii care se eliberau ar fi urmat să culeagă informații din cadrul aparatului de stat), încadrarea în Legiune a unor deținuți din alte grupări politice, dar și acreditarea în „țările imperialiste” a ideii că se urmărește exterminarea și maltratarea deținuților în pușcăriile comuniste, pentru a compromite regimul și guvernul român. Concomitent, activitatea unității productive de pe lângă penitenciarul Gherla ar
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de exterminare din cele mai groaznice”. În urma torturilor au murit câțiva deținuți, trei s-au sinucis, patru au înnebunit și mulți au fost mutilați, din cauza activității duse de Țurcanu la ordinele „comandamentului legionar”. Alexandru Popa s-ar fi înscris în Legiune la 16 ani, prin Alexandru Bogdanovici, iar în 1943 ar fi primit o pedeapsă de 3 ani închisoare corecțională de la Curtea Marțială Chișinău. Student la Agronomie, ar fi recrutat mai multe persoane, până în iunie 1948, când a fost arestat și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
multe camere. Eliberat, și-a denunțat părinții și cumnații ca fiind bandiți, recunoscând că: „Mi-e groază de tot ceiace am făcut și nu sunt crezut”2. Tatăl lui Octavian Voinea fusese legionar, împușcat în 1939. Voinea a activat în legiune de la 13 ani și a luptat pe front în al doilea război mondial, fiind acuzat de comuniști că a condus echipele de teroriști și sabotaj din spatele frontului în zona Arad. Condamnat la 25 de ani de muncă silnică, a fost
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]