1,853 matches
-
înșelat, superbă frază, dar naivă, Cum să te-nșeli, când prinzi în mâini viața? Da, înșelându-mă, veneam superlativă, Să pot încet ca să -mi încetinesc distanța. Și am fugit cu alaiul stelelor, sclipind din palme, Și soarelui îi tot făceam, lejer, un chip, musai; Ca să mă vadă, că respir, și râd, în toamne, Și am în mintea mea o vară, dintr-un evantai. M-am înșelat, având pe creștet mii de lauri, Din vis, exonerați, să nu-și găsească rostul, M-
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
Autorului Autoironie acesta-i numele meu prieteni de pretutindeni și de nicăieri Dumneavoa stră cum o mai duceți cu viața cu moartea cu invidia precum și cu celelalte treburi cos mice și totuși atât de familiale cu r de la Ro mânia lejeră Vai vai vai Românul moare ca un copil cu biberonul veșniciei în gură Și bucuria dansează pe buzele tăcerii Of Doamne ce mișto e dragostea Mersi Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA POEMULUI DE DRAGOSTE ȘI
EREZIA POEMULUI DE DRAGOSTE ȘI DE DOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378540_a_379869]
-
în crăpătură, agitându-se ca și când voia să fie urmată. Intrase puțin înăuntru și îl aștepta. Să o urmeze și să meargă mai departe? Curiozitatea îl cuprinse urmând sfera deja intrată câțiva metri. „Fie ce-o fi !”... Putea să se strecoare lejer, iar faptul îl surprinse fiindcă cu cât pătrundea mai mult, interiorul părea luminat, nu prea tare, dar ajutat de mingea de foc putea să înainteze destul de bine. Cu o oarece teamă porni înainte prin tunelul ce cobora ușor. Mai privi
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
Era locul ideal pentru ce avea să urmeze. - Evident că la mine, am spus roșind ușor. - Să purcedem atunci, exclamă Adina teatral. Dincolo de ușa camerei, timpul s-a comprimat dintr-odată. Nu știu prin ce miracol și cum, hainele noastre lejere s-au volatilizat pur și simplu de pe noi. Ne-am trezit goi, înlănțuiți unul de altul, un singur trup îmbibat de dorințe și nevoi. Dacă cineva mi-ar fi spus vreodată că într-o noapte senină ca asta, la mare
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
departe, iar chiriașa mesteca atentă, fără zgomot, concentrată asupra farfuriei. O cină tipică în familie, îi trecu prin minte, înainte de a respinge ideea care îl sâcâia că ele ar fi fost o familie, iar el străinul. Mama lui se purta lejer în fața profesoarei, aruncând din când în când priviri crispate spre el. Asta era pentru că nu știa la ce să se aștepte din partea lui, cu siguranță. - Mi-a spus Marius că vrei să-i vinzi casa, îndrăzni Radu. - De ce n-aș
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
cu cărucior. Dacă se ivea vreun loc liber, se găsea câte un bărbat politicos care să-ți indice discret șansa de a-ți odihni picioarele obosite. M-am uitat cu plăcere la stilul lor vestimentar, mult mai colorat și mai lejer ca al nostru. Am retrăit bucuria de a renunța, pentru câteva zile, la ciorapi, scurtă, jerseu...Eram iar cu picioarele goale, într-un tricou, ca-n zilele unui august târziu. Pe țărmul Mediteranei, oamenii erau la plajă. Acasă, la Timișoara
SPANIA, ÎN OCTOMBRIE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379989_a_381318]
-
Cu toate acestea, simțea că totul era atât de... altfel. Înaintea stației la care ar fi trebuit să coboare, în autobuz urcă cu greu, ținându-se de bară, o femeie, căreia Smaranda îi putea da cu ușurință o vârstă situată lejer, undeva la peste șaptezeci de ani. Oftând adânc, ca și cum s-ar fi simțit despovărată de ceva, aruncă o privire scurtă în jur și rămase în picioare ținându-se de bara de lângă ușă. Smaranda se ridică grăbită de pe scaun și-i
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
cu niște ochi migdalați, sprincenele arcuite și niște buze subțiri, date cu un ruj discret la culoarea pielii, ce-i străluceau, așteptând doar, doar ca cineva să se înfrupte din ele. Venise în bucătărie îmbrăcată cu ceva ușor, un pantalon lejer și un maieu cu bretele subțiri la culoare cu pantalonul, de un verde ou de rață. Sânii săi plini, împungeau cu mugurașii cupa sutienului prin finețea maieului, făcându-se remarcați cu discreție. - Îmm, ce frumos miroase, șopti ea. - Și tu
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
vrea să-l sune, dar se abține. Ia câteva înghițituri din mâncarea pregătită cu dragoste și bea cafeaua, apoi se-ndreaptă către dulap. Deși e o fire sofisticată, iar creațiile ei sunt la fel de sofisticate, azi simte nevoia să se-mbrace lejer, în blugi și cămașa pe care i-a dăruit-o Vic de ziua ei. Iese din casă și se-ndreaptă spre mașină. Acolo, pe parbriz, un alt bilețel. „E ziua surprizelor!”, gândește ea. Fața i se luminează și e toată
SURPRIZA... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380459_a_381788]
-
o figură care să fie remarcată: mic de statură, subțirel, rămas un provincial în îmbrăcăminte, rezervat, pe care îl descopereai mai târziu. Ca și în autoportretul publicat în Istoria literaturii române de G. Călinescu, desenul din pagina 702, lucrat foarte lejer în peniță de Victor Ion Popa în genul său puțin obișnuit, scriitorul apare cu un obraz subțire, de adolescent, mai curând feminin, cu pistrui aurii, care în anii din urmă devenise fragil. Avea ochi blânzi, cuminți, cărora abia mai pe
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
hipercalificat, care se sprijină pe o formație filologică solidă („ratasem” eu însumi majoritatea genurilor și speciilor sub zodia admirabilă a „divinului” critic George Călinescu!), am descoperit o poetă de talent autentic, care știe să echilibreze perfect fondul și forma. Stăpână lejer pe mijloace, Gabriela Mimi Boroianu avea știința/cunoașterea perfectă a prozodiei de orice fel, lăsând impresia stranie că fondul sentimental, poetic, curge de la sine în formele arhicunoscute. N-am avut nici curiozitatea, nici șansa de a vedea „manuscrise” ca să pot
CONSTANTIN STANA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379575_a_380904]
-
CRĂCIUN Mă simt ca-ntr-un tablou pointilist Cu silueta disipată-n puncte De mă privești de-aproape nu exist, Doar pete colorate-mi joacă-n frunte. Dar mi-ar plăcea să fiu într-un Degas Pe poante, transparentă și lejeră Și-n seri de vară ce m-aș mai distra În micul barul de la Folie Bergère. Sau în Monet aș poposi cu vara, Cu-o barcă mică și-un acordeon; Tu ai vâsli ușor, atent, pe Loara Spre crâșma joasă
IMPRESII DINTR-O EXPOZIȚIE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381388_a_382717]
-
CRĂCIUN Mă simt ca-ntr-un tablou pointilist Cu silueta disipată-n puncte De mă privești de-aproape nu exist, Doar pete colorate-mi joacă-n frunte. Dar mi-ar plăcea să fiu într-un Degas Pe poante, transparentă și lejeră Și-n seri de vară ce m-aș mai distra În micul barul de la Folie Bergère. Sau în Monet aș poposi cu vara, Cu-o barcă mică și-un acordeon; Tu ai vâsli ușor, atent, pe Loara Spre crâșma joasă
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
picioare." (Honore de Balzac) Din goblenuri prăfuite Te scobori în plan mister - Mii de chipuri aurite Te privesc din vastul cer. Vag mă-ncearcă o dorință Să te satisfac mizer - Tot uitând de-a ta cerință: Dor chemare-n trai lejer. Mi-a fost teamă la-nceputuri Că mă-nșeli cu orice bleg - Ale vieții plus rebuturi Nu aș ști cum să le dreg. Tu, mireasa vieții mele - Dalb colos de nepăsare - Te strecori în dans cu iele Și te pierzi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
floare călcată în picioare."(Honore de Balzac)Din goblenuri prăfuiteTe scobori în plan mister -Mii de chipuri auriteTe privesc din vastul cer.Vag mă-ncearcă o dorințăSă te satisfac mizer -Tot uitând de-a ta cerință:Dor chemare-n trai lejer.Mi-a fost teamă la-nceputuriCă mă-nșeli cu orice bleg -Ale vieții plus rebuturiNu aș ști cum să le dreg.Tu, mireasa vieții mele- Dalb colos de nepăsare -Te strecori în dans cu ieleși te pierzi în vis, uitare.... XXIX
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
târziu, pe banca de piatră spre care numai treptele ridică privirea împotriva împiedicării genunchiul își așterne rotunjimea înroșită de atâta rugă în van cerșeala orbului lasă mereu o treaptă încă neatinsă agață răsăritului cozorocul șepcii în care capul omului șade lejer pentru o nouă încercare în copca gândurilor există teama de vid sculptorul tace o privește adună lemnele ridică febril trupul focului de tabără anunță închiderea porților până la nașterea materiei bucuriei sale de a fi Anne Marie Bejliu, 29 octombrie 2014
TEAMA DE VID de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374484_a_375813]
-
păsărilor din areal/ între două gânduri adăp/ rădăcinile alunilor tineri/ plivesc apoi în text/ buruienile dulci/ și laptele câinelui”. (Poem destins) Din punct de vedere gnoseologic, poetul se situează în cotidian dar privește esențele, interiorul existenței: „Alerg printre cuvinte deloc lejer / împrejurul unei realități / înfiorător de tenace / dacă mă atenționează fervent / că mă aflu la o distanță / de tușă” (Comunicare). Relația poetului cu exteriorul este una de revoltă în fața mizeriei sociale și morale contemporane, în care valorile tradiționale au fost pulverizate
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
capul celălalt al mesei interzicându-i să se așeze pe ceva. Bietul de el trecea printr-o experiență unică. Nu mai mâncase niciodată stând în picioare. Acum o făcea deși pe obraz îi curgeau lacrimi cât pumnul. Alexandru se așeză lejer în fotoliul proaspăt eliberat se uită la bucatele de pe masă și evită să atingă ceva, deoarece cunoștea pasiunea regilor de a se otrăvi unii pe alții, și spuse: - Acum, că nu prea am reușit noi să lămurim toate problemele îți
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
să tragi un pui de somn... Dana scotoci în poșeta Deliei căutând cheile. - Am plecat, dragă. Îți doresc somn cu vise fără petale de trandafiri! Dar Delia, somnoroasă, nu-i răspunse și îi făcu semn de la revedere, cu mâna. Îmbrăcată lejer, Dana, în orice moment al zilei știa să fie elegantă. Iată, și acum, un pantalon ușor de culoare roșie îi sublinia mijlocul subțire. O bluză din in, voit neglijentă, o făceau deosebit de atrăgătoare. O față ovală încadrată de un păr
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374898_a_376227]
-
L-am văzut mai cu capul pe umeri... Totuși, gândind pozitiv, este un semn bun. Înseamnă că din aceleași motive ca mine a omis acest amănunt... Și acum, încotro? Păi..., nu mai trage sania după tine degeaba, Laura dragă! Mergi lejer direct la pârtie. Acolo te-a cunoscut, acolo să te găsească. Nu vine..., treaba lui. Nu știe ce pierde! Nici la telefon nu ne-am gândit.... Hi, hi! Suntem amândoi la fel de aiuriți”, stabili Laura mulțumită de atributul găsit. Niciunul nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
încercând să îmblânzească cerbicia referentului, să depășească hiatusul dintre lume și grai. Poetul simte că realitatea ultimă e non-comunicabilă și că, tranzitoriu, pentru a ne putea acomoda, convențional, cu ea, trebuie să recurgem la simbolismul cuvintelor: Alerg printre cuvinte deloc lejer împrejurul unei realități înfiorător de tenace... (Comunicare) Ceea ce impresionează, însă, și dă o notă cu totul aparte acestui discurs, ceea ce se opune, suprasegmental, entropiei este rigoarea tonalității. Fermitatea ei. Celor două li se alătură precizia geometrică a tectonicii, toate aceste
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI ION SCOROBETE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374141_a_375470]
-
pe alta, își făcu curaj și-l ciupi. Motănelul sări în sus miorlăind de durere, iar cocoșul într-o parte, cotcodăcind. „Ia te uită ce prostovan!” se gândi Șușurel. „După ce că are capul cât o nucă, îi mai stă și creierul lejer!” Făcu două salturi: unul pe gard, celălalt pe acoperișul șurii. Aici nu-l mai găsea să-l deranjeze muntele acela de cocoș cu creierul cât o unghie. Se întinse. Auzi fâlfâit de aripi. Întoarse capul. Un cioroi, pe culmea șurii
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
că ață s-a ridicat sau poate că a coborât, pentru că observ prima oara o gaură în peretele fântânii. E destul loc pentru mine acolo. Mă leagăn și mai tare, pana reușesc să intru înăuntru. Dacă stau puțin aplecata, încap lejer. Încă mă țin de ață. Nu vreau să o scap, așa că mi-o leg în jurul gleznei, în ideea că foarte curând voi lua decizia finală. Mă arunc sau mai încerc să ajung la suprafață. Încă foarte confuză, mă așez pe
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
făcută în casă, strânși pe picioare, scoțându-le în relief pulpele sănătoase, pline de mușchi, cu cămașă cu pui, strânsă cu chimir din piele neagră sau maronie, cămașă care, în apropierea gâtului, era legată cu șnur negru, nu strâns, mai lejer, să se vadă pieptul arămiu și mușchiulos, pe care crescuseră fire de păr, atât de prețuite de către viitoarele neveste. Unii purtau în picioare opinci, alții cizme până aproape de genunchi, model ardelenesc, de unde ne e obârșia. Nicu venise aproape în zorii
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
pânză de in, ce o puteai observa pe hârtia pe care mi-o întinsese să văd: nu vreau să desenez prostii, cele femeiești nu difereau prea mult. Pantalonii pe care îi purtam erau albi și drepți. Era o îmbrăcăminte foarte lejeră. R: Dar la brâu cu ce vă încingeați? M.V.: La brâu ne prindeam betea (corect: beteală), care era din catifea neagră, cusută cu mărgele de diferite culori, prinse într-o ață tare, specială, să nu se poată rupe ușor. Mărgelele
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]