3,597 matches
-
ochii albaștri Îi străluceau ca niște cristale de gheață. Venea spre el Încet, cu mâinile pe lângă trup. Însă, de fapt, mușchii săi erau Încordați ca ai unei fiare gata să se repeadă asupra prăzii. Părea mai Înalt, acum când Își lepădase masca surghiunitului umil, iar sângele străbunilor corsari Îi vuia din nou În vine. Pentru o clipă, Dante avu impresia că se pregătea pentru priza cruciatului. Făcu un salt Înapoi, concentrându-și greutatea pe piciorul drept, plasat ușor În față, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acolo nici un fel de mențiuni. A trebuit, prin urmare, să mă mulțumesc cu succintele dări de seamă asupra misiunilor Centrului, de genul celei dedicate asasinării lui Alexandru cel Mare, pe care mi-o livrase Eveline. Nici ele nu erau de lepădat, până la urmă. Suspectându-mă de păcatul trufiei, trebuie să recunosc că am jubilat din nou, constatând că nu puține figurau În rândul evenimentelor de care mă ocupasem și eu În buclucașul studiu despre pseudoaccidentele istoriei. Acum Începeam să-i Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tocmai căpătasem moștenire hanul, le-am luat slujnice, că munceau cât două și mâncau cât una. Drept să vă spun, mi-erau dragi, m-am atașat de ele, mai ales de cea din stânga, dar nici cea din dreapta nu era de lepădat. Și-ntr-o noapte de iarnă, fiind cam băut și suflând vântul, le-am cumpărat palton. De bucurie, au aprins focul la ele în cameră și m-au chemat înăuntru. Dă-i cu bere, dă-i cu vin, vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
odaie intrară, cu o clară expresie de neliniște pe chip, două femei. Amândouă n-arătau rău. Mai ales nevasta vel-comisului, tinerică bine, se vedea cât colo că e făcută să calce pe delături. Dar nici maică-sa nu era de lepădat. Vel-comisul se opri în fața lor. — Uite ce e, dragele mele - începu el grav. Până a fost Sima-Vodă ați făcut ce-ați vrut. Acuma Sima-Vodă nu mai e. Dacă vă mai prind vreodată că umblați lela cum făceați când era Sima-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a provocat schisma creștină de la 1054 și căruia, de cum intră, preacuviosul Metodiu îi aruncă o chiorâșă privire. Fără prea multă vorbă, cei doi își lăsară desagii lângă masă, se spălară îndelung pe mâini și pe față, fornăind de plăcere, apoi lepădară sutanele și deoarece mai avea două ceasuri bune până la slujba vecerniei (sau vespartina collecta, cum i se zicea aiciî se vârâră în paturi. Somnul însă nu li se lipea de pleoape. Primul care glăsui fu Iovănuț. — Ei, preacuvioase, iată-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ne treacă prin creier nostalgia niciodată gustată a pămîntului făgăduit. O, tarantula, tragic scarabeu cu ochi verzui lingînd pubisul blînd al Sulamithei, prin nori se deschid magazine cu parfumuri de citron și de mosc și nările ogarilor care am fost leapădă stîrvuri mici de resentimente. Vocea călugăriței deghizată la telefon, invitația ei Într-un pat vesel și drăgălaș la ora cinci cînd febra atinge nivelul maxim. O, țigară săracă și stoarsă de spermă ce vizitatori mai aduci În confesionalele creierului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
exiști În oglinzi paralele / șansa de-a răsplăti două patrii deodată“, nu știu, nici nu vreau să aflu ce mecanism secret le-a declanșat, ce amintire sau ce presimțire și-a tremurat pentru o secundă imaginea pe retină ca să-și lepede apoi de bunăvoie forma reală topindu-se docil În cîteva cuvinte. Am mai vorbit despre toate astea cu el mai de mult; mi-a spus că Înainte de a scrie adormea, o dată a visat un bărbat de gips și o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șansa să vezi Cometa. Într-o clipă de neatenție - ochii negri ai iubitei, mierea limbii ei catifelate - s-a și mutat pe cerul celeilalte emisfere. De-acum Înainte, pe tropicul subecuatorial al Capricornului, acolo unde mă născusem spre a-l lepăda În lumină, Îmi văd nisipurile, cochiliile goale ale subțiorilor, apa tulbure Într-o lagună uitată, apa din uterul meu. O să-și spele trupul cu o bucată de săpun găsită În buzunar, o să se scufunde În această apa neschimbătoare, mereu schimbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pămîntul și au Încetat de a mai zidi cetatea și turnul.“ Fața galbenă rătăcitoare printre norii de praf, un far În ceață, descoperind case În ruină, a mea, a lui, toate - manuscrise vechi, pergamente, semne ale minții, vrafuri de vorbe lepădate de Dumnezeu În somn; Biblioteca din Alexandria și librarul care mînca margarină În fața statuii, un plonjor pendulînd prin valurile stîrnite din senin ei toți librari vajnici visînd să devină ghizi să scrie cu degetul litere pe pereții unui oraș În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
glonte după ce plutonul de execuție se Îndepărtează. Măști de ceară inerte pe toate viciile, umilințele, lașitățile, compromisurile lumii. Uite-l pe cel care a semnat acum o oră desfacerea unui contract de muncă sau acolo, În dreapta, fata care și-a lepădat azi noapte pruncul Într-un părculeț printre șobolani sau bătrîna aceea nemaiștiind la ce stație să coboare, alungată de acasă de fiii ei, tatăl sobru care Înainte de a pleca la servici și-a violat fata pentru că semăna leit cu maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că la asemenea oameni nu le lasă ori cam așa ceva. Fără să scoată o vorbă, Benjamin s-a așezat din nou la mașina de cusut. — Am mai vrut o dată să plec - i-a spus Adél. După aceea, puteam să mă lepăd de hainele dumitale. Îți amintești, nu-i așa! Nu trebuie să te scuzi. Eu am spus să plecați, pentru că așa am crezut. Dumneata ai spus că nu, pentru așa ai considerat. E simplu. Regret doar ilustratele de la mare. După-amiază, drapelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în când se oprea să examineze fundul scocului, căutând alte firișoare de aur. Până spre apus, când terminase de spălat și ultima lopată de minereu, adunase aproape două grame de pulbere aurie în batistă. Nu era cine știe ce, dar nici de lepădat pentru o primă zi de lucru. Nu mai era timp, trebuia să plece spre casă, îi trebuiau alte unelte. Avea nevoie un târnăcop, un baros și câteva ciocane. Epuizase tot ce scosese din adâncuri cel ce deschisese mina înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
groși ori stâncile după care cineva s-ar fi putut ascunde. Găsi pe jos o creangă de fag noduroasă la unul din capete. Era mai groasă și mai lungă decât bastonul care îl avusese până atunci, pe care îl și lepădă imediat. Îi cântări greutatea în mâini și se declară mulțumit. Nu era mare lucru, dar o putea folosi ca și bâtă în caz de nevoie. Își continuă drumul mai departe cu mai multă încredere. Văzând că nu se întâmplă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În leagăn, pe mame la naștere și pe bătrînii fără dinți. De aceea zic ei, nu ucide! Pentru ca el și slugile sale să ucidă! Ei sînt aleșii! Ei sînt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean, lepădă-te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să-ți amăgească fetele În floare! Deci nu-ți pizmui aproapele, căci n-ai la ce rîvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gîndul, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
recunoscînd printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar pînă atunci, sub acoperămîntul mohorît al cerului, Între zidurile neguroase ale pămîntului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n-ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pămîntului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pămîntului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mîinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce le-a Încercat.“ „Fiul Domnului a Încercat patimile“, zise Petru. „Minunile lui sînt mărturia nevinovăției“, adăugă un ucenic al lui Petru. „Minunile nu sînt deloc mărturia nevinovăției“, zise Simon. „Minunile slujesc ca supremă dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
spune, cu mîna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucît nu-i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita la norul acela alb mijind ochii, vrînd parcă să se lepede de vedenia care amăgise gloata. Căci dacă Într-adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu și singurul; atunci lumea era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
asta fiind vorbirea firească Între sfinți, să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpînitor, carele ești În ceruri, vino În ajutorul simțurilor mele Înșelate de vedenia pămînteană, dă ochilor mei vedere pătrunzătoare și minții mele ascuțime, ca să mă pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămîn neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, MÎntuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi zise: „Urmează-mi sfatul. Oh, credinciosule. Spune-i mulțimii că puterea credinței e mai presus decît vedenia simțurilor, vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
străbate împrejurimile cu ATV-urile și se oprește la un locă de suflet: Fântâna lui Dugheanu, acolo unde a amenajat un mică lac. Aici se simte el cu adevărat liber, degajat de toate grijile, stă de vorbă cu oamenii, se leapădă de zgura poluării chimice și fonice și se remontează fizică și psihică pentru o altă repriză de stres citadin. La „moșie” are un administrator destoinic, în persoana lui Gabi Vraciu și doi oameni pentru întreținere, familia Gheorghe și Cristina Boghiu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la durerile de măsele - citînd din Evanghelia după Matei, Însă În gura tatei suna ca și cum nici pietrele nu credeau așa ceva. — Dar Dumnezeu de ce o vrea? Nu știu. Dacă Într-o zi o să-l vedem, o să-l Întrebăm. Cu timpul, am lepădat ideea cu scrisoarea și am presupus că, ya puestos, ar fi mai practic să Încep cu capodopera. În lipsa stiloului, tata mi-a Împrumutat un creion Staedtler numărul doi cu care mîzgăleam Într-un caiet. Întîmplător, povestea mea se Învîrtea În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
putrezise creierul, ca lui Sancho Panza. Din an În Paști, Bernardei apărea cu cîte un iubit care o bătea, Îi storcea cei cîțiva bănuți pe care Îi ținea pe un carnet de economii și, mai devreme sau mai tîrziu, se lepăda de ea. Ori de cîte ori se producea o astfel de criză, Bernarda se Închidea În camera ei din partea din spate a apartamentului ca să plîngă zile În șir și se jura că se omoară cu otrava pentru șobolani sau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bruscă, străpungându-și ochii. Oripilat, Dante văzu un șuvoi stacojiu țâșnind din rana dublă, În timp ce bătrânul retrăgea lamele fără un geamăt, cu fața preschimbată Într-o mască de sânge. - Dacă ochiul te face să cazi În păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Așa poruncește Scriptura. Așa s-a făcut. Nici măcar Împăratul nu poate birui peste planul lui Dumnezeu. Nimic din vrăjitoria dumitale n-are vreo putere Împotriva științei mele, Îngăimă el, scrâșnind din dinți de durere. Apoi se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ia să vedem din voi tustrele care/ Mai tare ne iubește? Goneril: ca lumina ochilor, ca văzduhul, ca puterea, libertatea și cinstea. Maestrul aude replica Loredanei: Cordelie, tu iubește fără vorbe! Și nu e Cordelia acolo, lângă el... Regan se leapădă de orice spre a rămâne doar cu bucuria/ Iubirii pentru înălțimea voastră. Și, în sfârșit, Cordelia: Nimic, stăpâne. De fapt, ca sarea-n bucate. E Loredana și-ar trebui să fie Cordelia. Să-mi scot cu vorba inima pe gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plus Princeton. Atât de aproape de succes reușise să ajungă prin conformism. Amory cel fundamental, leneș, plin de imaginație și rebel, fusese aproape Îngropat. Se conformase, reușise, dar, cum imaginația lui nu fusese nici satisfăcută, nici Înaripată de propriul succes, se lepădase nepăsător, semi-accidental, de glorie și redevenise: Amory cel fundamental. FINANCIAR Tatăl lui a murit discret, neobservat, de Ziua Recunoștinței. Nepotrivirea dintre moarte și frumusețea orașului Lake Geneva, pe de o parte, și atitudinea demnă și reticentă a mamei, pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
primordială a celor doi. — Burne e un fanatic, i-a spus el lui Tom, și face o greșeală capitală. Îmi vine să cred doar pionul unui pumn de redactori anarhiști și agitatori În solda nemților, dar mă obsedează... Să se lepede așa de tot ce contează... Burne a plecat Într-o manieră tăcut-dramatică, după o săptămână. Și-a vândut tot avutul și a venit să-și ia rămas-bun pe o bicicletă veche, rablagită, cu care intenționa să parcurgă tot drumul până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]