2,434 matches
-
În pan-erotismul care vibrează universal, voluptatea peisajului se transmite corpurilor, iar poetul nu se sfiește să descrie și un amor lesbic, de fervoare intensă: „Dilrubam învăluită D-al ei păr desfătător, Ca o dulce stea sub nor, Într-o lespede-nflorită Se prevede cu amor. Lîngă dînsa o fecioară, Cu ochi dulci și amoroși, O sărută, o devoară Cînd pe lunga-i cosicioară, Cînd pe sînii grațioși. Dilrubam, îndestulată, Cere pace, se predă Cu gurița-i parfumată Ce învingătoarea fată
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
a întâlnit, totuși, niciodată. Până deunăzi, când enoriașii Bisericii Sankt Jakob din centrul capitalei au fost invitați să asiste la „performanțele” unor studenți de la Belle Arte. O tânără înaltă, îmbrăcată în portul popular din nordul scandinav, crăpa lemne pe vechile lespezi cu o ditamai secure. Altă tânără, îmbrăcată în rochia bunicii sale, își instalase patul (dublu, 180 x 210, adus de acasă, preciza programul manifestării) chiar în fața altarului. Din 12 în 12 minute, când telefonul mobil o „trezea”, se ridica, dădea
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
însuflețește“ (p. 22), caz în care doar tomurile impregnate de o revelație spirituală au consistență propriu-zisă. Ficțiunea literară îl răstoarnă de plictiseală, între adagiile părinților Bisericii și un roman modern neexistînd comparație: primul e o apoteoză de duh, celălalt o lespede de mediocritate, criteriul de separare stînd în dispoziția pe care ți-o insuflă: entuziasm senin sau excitație trecătoare. Dar cine n-are aderență la ficțiunea artei, iar Dan Iacob intră în această categorie, acela își cultivă atenția pentru detaliile imediate
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
dintr-o țară sau alta. Traducerea în versuri, din limba franceză, a comediei lui Moliere, Tartuffe, s-a bucurat de o excelentă apreciere, piesa fiind „jucată”, timp foarte îndelungat, pe scena „Naționalului”. După moarte, opera lui a fost îngropată sub lespedea unei tăceri generale. Aproape toate lucrările de istorie a literaturii au trecut sub tăcere faptul că un scriitor cu numele A. Toma a existat vreodată! Îmi exprim speranța că a venit vremea ca această atitudine să fie revizuită. Mulțumesc celor
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
căreia gîndirea îi ascultă de un anumit tipar și nu de altul, acela va constata că autorul are două trăsături definitorii. Mai întîi, Vladimir Tismăneanu este un spirit academic care încalcă regula aridității tagmei, reușind să scrie neplicticos și fără lespezi de poncife moarte. Într-un cuvînt, este un universitar atipic prin instinctul prozodic cu care își ritmează frazele. {i, fiindcă nu scrie lemnos, profesorul de la Maryland posedă o manieră aparte de a-și așterne gîndurile. Discursul lui - și aceasta e
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
intrat. Pe o suprafață de aproximativ un hectar privirea îți era întîmpinată de un mănunchi de cercuri concentrice, separate între ele de alei pietruite, fiecare cerc fiind alcătuit din zeci de morminte înșirate cu strictețe geometrică. Fiecare mormînt avea o lespede comemorativă pe care erau încrustate numele animalului și durata vieții, pentru ca deasupra plăcii să troneze o fotografie înfăți-șîndu-l pe răposat. Singurul detaliu care lipsea era crucea și însemnele religiei creștine, semn că necropola în cauză, deși lipită de cimitirul propriu-zis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
să fie cărat pietroiul până la livada lui întinsă de meri care se afla la vreun kilometru distanță de albia râului. Ei îi spuneau lui Miron FARAONUL M.R.P. - și el voia să fie pus pietroiul drept în mijlocul livezii lui, nu ca lespede de mormânt, ci ca loc de meditație și de ordine absolută... în Absolut. nu aflaseră că-i poreclisem Keops - ei erau doar niște băieți felahi ai lucrărilor mărunte... Să te apuci să rostogolești ditamai pietroiul, să-l cari și obiectul
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]
-
unei brigăzi de utilaje grele, care avea în dotare un caterpilar... Costică îl simpatiza pe „nebun". Cică făcea și poezii și i le citea lui Miron, pe ascuns, iar Miron îl lăudase, și-l luase în cenaclul lui proletar, și lespedea fu scoasă în cele din urmă din apa Teleajănului și cărată cu caterpilarul până la livada poetului orașului și instalată ca podium al Cenaclului local. Biruința asupra „stâncii" rostogolită din Teleajăn până în mijlocul micului regat faraonic, luând efortul de la capăt - cum
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]
-
mici fărâmele, sunt mai tari. De câte ori am scăpat de lopată? Până într-o zi, din greșeală - nu din mânie, nu din plictiseală - dintr-o lovitură m-am trezit că-s două. Iată-mă aici printre altele, perfect aliniate pe-o lespede funerară. M-a cules de pe jos unu’ care a uitat să-și aducă piatra cu el. Dar cine-și umple buzunarele cu pietre când pleacă la drum? Ei vin de departe, vizitatorii. (Piatra) „Dă-i ’nainte, dă-i ’nainte, nu
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
Cineva - mișewho. Eu - ani. Voi - atem. Cineva - mișewho. Eu - ani, voi - atem. Cineva... (Grădinarul) „S-a strecurat în biroul administratorului după ce paznicul stinsese luminile. Apoi a căutat numărul mormântului în fișier și m-a găsit... în câteva zile a înlocuit lespedea cu una mai mare, pe care mi-a gravat numele. Era tot mică, dar suficient de înaltă ca să încapă și data nașterii. încet, încet a înlocuit douăzeci de lespezi; le-a redat copiilor numele.” (Un mort) „Lucrează de peste treizeci de
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
în fișier și m-a găsit... în câteva zile a înlocuit lespedea cu una mai mare, pe care mi-a gravat numele. Era tot mică, dar suficient de înaltă ca să încapă și data nașterii. încet, încet a înlocuit douăzeci de lespezi; le-a redat copiilor numele.” (Un mort) „Lucrează de peste treizeci de ani aici, e cel mai frumos cimitir din câte am văzut. Ce ziceți, n-am dreptate? Te simți ca-n livingul unei vile vechi. Liniște și răcoare în arșița
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
A murit. Stătea la masă și i-a căzut brusc capul în piept. Ieri. Un accident vascular cerebral; mâine îl înmormânteză. Nu aici... La cimitirul catolic. Așa a hotărât soția lui.” (Paznicul cimitirului) „Cine o să spele o dată pe an toate lespezile? Cine o să înșire pe ele cu răbdare și evlavie pietricelele? Cine o să vorbească cu fiecare în parte, din cei îngropați, cine le va citi rândurile încrustate pe plăcile funerare? Poate o să mă ridice unul, să mă ducă la el, în
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
energetice ale unui secol preponderent individualist, și ascensiunea irepresibilă a colectivismului revoluționar, prin două dintre formele sale socio-politice de manifestare, burghezia și puterea amorfă a masei.” (p. 7) Simplu spus, paragraful e asfixiant, de o netezime bombastică și inutilă, cu lespezi inerte care izbesc prin prețiozitatea lor lucie, și dacă tot volumul ar fi fost prins în corsetul de lemn al jargonului de mai sus, supliciul lecturii ar fi descurajat intenția unei cronici. Noroc că, după inerția pietrelor de cavou ce
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
să le scoată la lumină, cu prețul înghițirii a sute și mii de pagini de inerție terminologică. Și chiar asta face Ioana Diaconescu, autoarea avînd vigilență cinegetică, adică intenția de a vîna acele paragrafe care nu au fost acoperite de lespezile limbajului de anchetă. De aceea, cînd dă peste episoadele în cauză, autoarea simte cum mațul lung al clișeelor se întrerupe, iar opera conțopistului aflat în pielea subofițerului încetează, spre a lăsa loc adevărului căutat. Din acest motiv, valoarea volumului stă
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
har interpretativ și cu răbdare arhivistică: scoate din întuneric relicve documentare și le învăluie în lumina înțelegerii, dar într-o lumină a cărei durată nu depășește timpul cît ții deschis tomul. De cum îl închizi, raza luminii se stinge, zăvorîtă sub lespezile unei viziuni la care nu mai avem acces. Dincolo de detaliile temei, sunt două lucruri ce merită a fi atinse: 1) impresia pe care alchimia o face filozofilor; 2) calitatea textului scris de Radu Drăgan. 1) Oricîtă indulgență ar arăta filozofii
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
dominant, ale cărui tipare nu pot accepta un sinistrat filosofic de calibrul lui Spengler. Și nici toată pleiada de gînditori de la Fechner, Lotze, Dilthey sau Simmel pînă la Driesch sau Becher. Și cum Frobenius sau Klages sunt de mult sub lespedea uitării, nici cu Carl Schmitt lucrurile nu stau mai roz, de aceea mirarea lui Dan C. Mihăilescu nu are atît rostul de a îndemna la acoperirea unui gol, cît de a-l constata de pe poziția neputinței. Și totuși, de ce „amurgul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
exercitată asupra Adunării constituante, târgoveții bucureșteni au atacat și distrus parțial Templul Coral, aflat atunci în construcție. Fiind în plină ascensiune, mica și marea burghezie românească vroia să aibă un avantaj în competiția cu mica și marea burghezie evreiască. O lespede de mormânt a căzut peste visul de emancipare politică al evreilor români. O lespede care a fost ridicată abia peste jumătate de secol, evreii din România fiind ultimii din Europa care au primit cetățenia (1919-1923). Această situație a produs o
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
atunci în construcție. Fiind în plină ascensiune, mica și marea burghezie românească vroia să aibă un avantaj în competiția cu mica și marea burghezie evreiască. O lespede de mormânt a căzut peste visul de emancipare politică al evreilor români. O lespede care a fost ridicată abia peste jumătate de secol, evreii din România fiind ultimii din Europa care au primit cetățenia (1919-1923). Această situație a produs o imensă dezamăgire în rândul evreilor români. O imensă dezamăgire, dar și (conștient sau nu
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
excomunicări - condamnări care se făcea bineînțeles în orașe; Rost - rostra din forumurile romane erau tribunele oratorilor ( unde se „rosteau” discursuri, ba chiar se anunțau și dezbaterile judecătorești mai încinse); Pământ - pavimentum-ul roman - drumurile cu pământul bătătorit sau nivelat, pavat cu „lespezi” cu care puteau fi înzestrate, din nou, numai orașele - era o obișnuință a locuitorilor acestora. Vindeca - vindico era eliberarea, scăparea, răscumpărarea romană care te salva de datorii, pedepse sau chiar de sclavie ( vindicta liber factus), situație care iarăși nu avea
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
meu trage după el linia orizontului spre colina ce zace greoaie pe feșele ei ierboase. Infinit supurînd în amurg - sexualitate amăruie a toamnei... Groapă proaspăt săpata la zidul cimitirului își împrăștie în văzduh feromonii. Vîntul fecundează pietrele, lichenii întins pe lespezi sexul morții. Țîșnește incendiul cerului printre chiparoși. Gol mineral... Bem pămînt cu glandele lacrimale. Un țăran își mîna scroafa pe sub aluni, ritul ei adulmeca trufele îngropate sub frunze duhnind că glandele vierului ancestral. Amușinam cu nările dilatate sub pojghița nopții
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
simt legat, dar cât de fragile sunt tablele pe care sunt scrise legile supunerii și cum se amestecă diavolii și îngerii în brazdele zilelor. Plâng fără vicleșug și mă căiesc de greșeli nefăcute. Plâng de uimire, dar lacrima cade pe lespezi. Lespezi de sare, mai mari decât Insula, în așteptarea unei Duminici fără sfârșit. HERB Pășuni, dealuri golașe, movile, stânci, pălării pentru țeste de împrumut. Lupii au ros copacii scoarța lor hrănește iepuri și bursuci, urmele învingătorilor se pierd ca niște
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
legat, dar cât de fragile sunt tablele pe care sunt scrise legile supunerii și cum se amestecă diavolii și îngerii în brazdele zilelor. Plâng fără vicleșug și mă căiesc de greșeli nefăcute. Plâng de uimire, dar lacrima cade pe lespezi. Lespezi de sare, mai mari decât Insula, în așteptarea unei Duminici fără sfârșit. HERB Pășuni, dealuri golașe, movile, stânci, pălării pentru țeste de împrumut. Lupii au ros copacii scoarța lor hrănește iepuri și bursuci, urmele învingătorilor se pierd ca niște labe
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
brâu o sabie din primul război mondial. Lulu striga din când în când Jos dictatura Si atunci nimeni nu-l mai privea Nimeni nu-l saluta Nici măcar păsările Nu se mai apropiau de talpa Lui ce se lipea de albul Lespezilor din piața cea mare. Înainta el pe trotuare, așa, Ca prin nisipuri sau prin mari zăpezi Trăgându-și poala hainei prea grea Pentru el și legată cu o funie neagră Găsită în casa în care stătea Si în care spunea
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
se poate opri să se întrebe: ŤDar de ce atîta îngrămădeală lîngă Eminescu?ť". Mormîntul lui M. Preda ar produce ,o impresie penibilă", fiindcă ,jalnic, o simplă moviliță de pămînt, neîngrijit, cu o cruce urîtă din lemn, fără nici un fel de lespede, ca celelalte din jur. îl privești și parcă îl vezi, așa cum era el în viață, pe autorul Moromeților. ŤCel mai iubit dintre pămînteniť se dovedește acum a nu fi iubit de nimeni, fiindcă nimeni nu se îngrijește de mormîntul lui
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
opun generalizărilor. se clatină timpul adun pe o răsucire de oră amiază lumină prelinsa în vorbe adun se clatină timpul tremura drumul... flacăra dorului în privire țin un strop din pădurea de brazi lumină curge că o vioară pe o lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-un gol din univers între cer și cuvânt melodia ruptă vioarei se înalță în zborul cioplit coloană-fără-de-sfârșit urcând așezarea în val răsturnat între cer și cuvânt verbul se înviorează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]