2,409 matches
-
Sirețelu, Berezlogii-Cornu și Brăteni, având în total 6015 locuitori. În comuna existau o școală de băieți, una de fete și cinci mixte având împreună 254 de elevi, precum și șapte biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează că reședința a plășii Lespezile a aceluiași județ, având 8000 de locuitori în satele Brăteni, Buda, Budeni, Bursucu, Gară Bădiliței, Hârtoapele, Heci, Lespezi, Țintirim și Dindin. În 1931, satele comunei erau Bursuc, Dindin, Fotin Enescu, Hârtoape, Heci, Lespezi, Șirețel și Țântirim, iar comună făcea parte
Comuna Lespezi, Iași () [Corola-website/Science/301288_a_302617]
-
fete și cinci mixte având împreună 254 de elevi, precum și șapte biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează că reședința a plășii Lespezile a aceluiași județ, având 8000 de locuitori în satele Brăteni, Buda, Budeni, Bursucu, Gară Bădiliței, Hârtoapele, Heci, Lespezi, Țintirim și Dindin. În 1931, satele comunei erau Bursuc, Dindin, Fotin Enescu, Hârtoape, Heci, Lespezi, Șirețel și Țântirim, iar comună făcea parte din județul Baia. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Pașcani din regiunea Iași, iar în 1964
Comuna Lespezi, Iași () [Corola-website/Science/301288_a_302617]
-
1925 o consemnează că reședința a plășii Lespezile a aceluiași județ, având 8000 de locuitori în satele Brăteni, Buda, Budeni, Bursucu, Gară Bădiliței, Hârtoapele, Heci, Lespezi, Țintirim și Dindin. În 1931, satele comunei erau Bursuc, Dindin, Fotin Enescu, Hârtoape, Heci, Lespezi, Șirețel și Țântirim, iar comună făcea parte din județul Baia. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Pașcani din regiunea Iași, iar în 1964, sătul Fotin Enescu și-a schimbat denumirea în "Dumbrava". În 1968, comuna a trecut la
Comuna Lespezi, Iași () [Corola-website/Science/301288_a_302617]
-
parte din județul Baia. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Pașcani din regiunea Iași, iar în 1964, sătul Fotin Enescu și-a schimbat denumirea în "Dumbrava". În 1968, comuna a trecut la județul Iași. Singurul obiectiv din comuna Lespezi inclus în lista monumentelor istorice din județul Iași că monument de interes local este situl arheologic de la marginea de sud a satului Dumbrava, la confluenta Șirețelul cu Șiretul, pe malul drept al Șirețelului, sit ce cuprinde așezări din perioada Halstatt
Comuna Lespezi, Iași () [Corola-website/Science/301288_a_302617]
-
care apoi au fîrșit-oă Dabijè-vodă, fără beséreci în multe locuri și beserică lui Sfetii loanŭ, iară aicea în orasŭ, de îmrnă-sa făcută. Mitropolitul Anastasie Crimca a murit în anul 1629, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Pogorârea Sf. Duh", sub o lespede de piatră fără nicio inscripție. Neinscripționarea pietrei de mormânt este atribuită de unii autori vremurilor tulburi care explicau un asemenea gest de discreție. Domnitorul Miron Barnovschi-Movilă nu a reușit să termine lucrările la mănăstire. Astfel, egumenul mănăstirii vindea la 9
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
fost amplasat un baldachin sub care se află racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Iacob Persul (martirizat la 27 noiembrie 421). În pridvorul bisericii au fost descoperite cinci morminte, având pietre funerare cu sculpturi de o mare simplitate. Pe o lespede de marmură este o inscripție grecească, săpată într-un oraș neidentificat de pe țărmul Pontului Euxin, în cinstea unui arhitect Epicrates, fiul lui Nicobulos din Bizanț. O lungă perioadă s-a crezut că sub această piatră ar fi fost înmormântat Dima
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
fost domnitor al Moldovei (1733-1735, 1741-1743, 1748-1749 și 29 iunie - 23 noiembrie 1769) și al Munteniei (1730, 1731-1733, 1735-1741, 1744-1748, 1756-1758 și 1761-1763). Ea se căsătorise în 1763 cu boierul Iordache Balș (1742-1812) și decedase la 15 februarie 1770. Pe lespedea sa funerară este săpată o stemă reunită a Țării Românești și a Moldovei, înscrisă într-o cunună de lauri și mărginită de simbolul zilei și a nopții, soarele și luna, ca și de păsări și flori. În exteriorul bisericii, lângă
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
martie 1885, în ziarul grecesc "Ἕσπερος" din Leipzig a fost publicată o inscripție în greaca veche din Bucovina. Doi ani mai târziu, Grigore Tocilescu, întemeietorul școlii române de epigrafie, a introdus acea inscripție în circuitul științific. Inscripția provenea de pe o lespede (stelă) de marmură încastrată între dalele pardoselii din pridvorul bisericii mari a Mănăstirii Dragomirna și reprezenta un decret de proxenie pentru arhitectul Epicrates, fiul lui Nicoboulos din Byzantion. Inscripția a fost analizată de mai mulți istorici și epigrafiști, o atenție
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
pentru arhitectul Epicrates, fiul lui Nicoboulos din Byzantion. Inscripția a fost analizată de mai mulți istorici și epigrafiști, o atenție deosebită acordându-i Dionisie M. Pippidi care data inscripția în prima jumătate a secolului al III-lea și afirma că lespedea ar proveni din cetatea grecească Histria. Alți cercetători au afirmat că inscripția ar data de la sfârșitul secolului al II-lea. Victor Cojocaru, autorul unui studiu extins cu privire la acest subiect, presupune că lespedea de marmură ar fi ajuns la Dragomirna de la
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
a secolului al III-lea și afirma că lespedea ar proveni din cetatea grecească Histria. Alți cercetători au afirmat că inscripția ar data de la sfârșitul secolului al II-lea. Victor Cojocaru, autorul unui studiu extins cu privire la acest subiect, presupune că lespedea de marmură ar fi ajuns la Dragomirna de la Suceava, unde ar fi putut ajunge încă sub domnia lui Alexandru cel Bun, odată cu moaștele Sf. Ioan de la Cetatea Albă. O altă ipoteză este ca piatra să fi fost adusă în timpul domniei
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Catapeteasma este din lemn nesculptat. Naosul este delimitat de pronaos prin 2 stâlpi (dreapta-stânga) marginali. Altarul este luminat de o singură fereastră pe peretele din răsărit, iar naosul și pronaosul primesc lumină fiecare de la câte două ferestre. Pardoseala este din lespezi de piatră. Are o singură turlă pe naos. Pridvorul este închis, cu pereții din interior văruiți în alb. Acoperișul bisericii este din tablă. Pereții exteriori sunt simpli, văruiți în alb. Clopotnița, construcție refăcută după 1991, se află la 15 m
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
necropola domneasca, astfel se mai păstrează pietrele de mormânt ale unor dregători decapitați pentru trădare sau călugăriți cu forța pentru același motiv că: Dragomir Postelnicul, Stoica Logofătul, Pârvu Vornicul, Ioan Călugărul, Serafim Mitropolitul. În naos, în fața ușilor împărătești, se află lespedea funerară a voievodului Vlad Țepeș, ucis în 1476 în pădurea din preajma Bălțenilor. Tot aici, și-a găsit sfârșitul, în decembrie 1662, si bătrânul postelnic Constantin Cantacuzino. Mănăstirea s-a afirmat că un centru panortodox prin sprijinul domnului Matei Basarab, care
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
a întâlnit cu membrii comitetului bisericesc, cu membrii comisiei sinodale și cu părinții de la Institutul religios „Cavanis” care au o casă deschisă în Parohia Pașcani. În prezent, Parohia Pașcani are următoarele filiale: Blăgești, Boșteni, Bursuc, Dolhasca, Gâștești, Hărmăneștii Noi, Heci, Lespezi, Ruginoasa, Sodomeni, Stolniceni, Vânători-Gura Bădiliței. Ea aparține de Decanatul de Valea Siretului, cu sediul la Butea. În această biserică sunt celebrate zilnic liturghii. Din rândul enoriașilor Parohiei Pașcani provin pr. Hugo Daniil Hampel, OFMConv. (1891-1934), pr. Petru-Bogdan Răchiteanu (n. 1975
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
Cerașu este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Cerașu (reședința), Slon, Valea Borului, Valea Brădetului, Valea Lespezii și Valea Tocii. Comuna Cerașu este situată în partea de nord-est a județului, în zona montană a acestuia, la 45 km de reședința Ploiești, pe valea Drajnei și a Drajnuței, la limita cu județele și . Are ca vecini: la nord
Comuna Cerașu, Prahova () [Corola-website/Science/301656_a_302985]
-
incluse în raionul Teleajen din regiunea Prahova, apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comunele au fost reunite în forma lor din 1968, cu reînființarea vechilor sate Valea Tocii, Valea Borului și Valea Brădetului, precum și a noului sat Valea Lespezii. Ea face parte de atunci din județul Prahova, reînființat la 1968. În comuna Cerașu se află două situri arheologice de interes național: (secolele al IX-lea-al XI-lea) și (secolele al XIII-lea-al XIV-lea). În zona montană
Comuna Cerașu, Prahova () [Corola-website/Science/301656_a_302985]
-
și Georgeta Barbu (1921), casele cu parter comercial Voica Popa (1920) și Gheorghe Popa (1933) și casa cu prăvălie Gheorghe Staicu (1918); în satul Valea Borului se află casele Filofteia Onea (1894) și Elena Moinea (1927); și în satul Valea Lespezii există casele Stelian Constantinescu, Elena C. Boieroiu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Floarea Pasăre Marin (1900) și Mihai Blaga (1930).
Comuna Cerașu, Prahova () [Corola-website/Science/301656_a_302985]
-
morminte în interior, uneori suprapuse, dar fără material care să susțină datarea. Cercetările din 1972 au surprins pardoseala inițială din cărămidă pe un strat de nisip compact. În interior au fost descoperite 12 morminte din care 2 aveau câte o lespede din piatră și material ceramic din secolul al XVI-lea. În altă secțiune au fost descoperite 22 de morminte din care 5 cu monedă (din intervalul 1613-1629 până la 1764). Pe această bază, începuturile mănăstirii au fost stabilite în primul sfert
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
începea construcția unei biserici, este cea mai veche parte a edificiului și datează din secolul al XIV-lea. La începutul secolului al XV-lea a fost ridicată și sala. Corul prezintă în partea răsăriteană a sa, o pardoseală făcută din lespezi din piatră, una din ele fiind placa vechiului altar, cu sepulcrum ( nișă folosită pentru păstrarea ostiilor ). Dintr-o epocă mai târzie este construit actualul altar, acest fapt deducându-se din prezența elementelor de natură barocă suprapuse peste elemente arhitectonice în
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
seara alb-galbui. Schimbarea culorilor se spune că este simbolul stării de spirit a femeilor. In vremurile de demult, existau aici uși de argint, iar în interior era amplasat un grilaj de aur masiv și o textura de perle direct pe lespedea funerară. Acestea au fost furate. Clădirea este situată într-un decor natural și comunică cu exteriorul printr-o poartă înaltă și masivă, care este simbolul clar al intrării în paradis. Aceasta era fabricată din argint masiv și nituită cu cuie
Taj Mahal () [Corola-website/Science/297886_a_299215]
-
accesibile publicului, alte piese de mare valoare pot fi admirate în biserică. "Ferula" a fost despărțită de corpul central al bisericii în 1853, pentru a fi un loc pentru ceremonii mai intime. În ferulă există o galerie de 67 de lespezi funerare, unice în România. Până spre mijlocul secolului al XVIII, personalitățile marcante ale orașului erau îngropate în biserică. Acest obicei a fost interzis în 1796, singura excepție fiind a baronului Samuel von Brukenthal. Cele mai vechi lespezi sunt ale lui
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
de 67 de lespezi funerare, unice în România. Până spre mijlocul secolului al XVIII, personalitățile marcante ale orașului erau îngropate în biserică. Acest obicei a fost interzis în 1796, singura excepție fiind a baronului Samuel von Brukenthal. Cele mai vechi lespezi sunt ale lui Georg Hecht (1496) și Nicolaus Proll (1499), urmate de Mihnea Vodă cel Rău (1510), care a fost ucis în fața bisericii de către "Iacșăg". În ferulă se mai păstrează vechiul amvon de piatră din 1520 realizat de Andreas Lapicida
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
cu monahi (printre care și starețul Isaia). În pridvorul bisericii se află, sub ocnița tabloului votiv, piatra de mormânt a episcopului Macarie, cel care a înscris în file de letopiseț povestea anilor de domnie ai ocrotitorului său, Petru Rareș, precum și lespedea funerară a mamei lui Alexandru Lăpușneanu. Ambele au fost aduse aici, potrivit tradiției, din pronaosul bisericii. Pe lespedea de pe mormântul Doamnei Anastasia se află următoarea inscripție: "Binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Alexandru Voevod, domn Țării Moldovei, a înfrumusețat acest
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
mormânt a episcopului Macarie, cel care a înscris în file de letopiseț povestea anilor de domnie ai ocrotitorului său, Petru Rareș, precum și lespedea funerară a mamei lui Alexandru Lăpușneanu. Ambele au fost aduse aici, potrivit tradiției, din pronaosul bisericii. Pe lespedea de pe mormântul Doamnei Anastasia se află următoarea inscripție: "Binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Alexandru Voevod, domn Țării Moldovei, a înfrumusețat acest mormânt maicii sale Doamnei Anastasia care a trecut la veșnicile lăcașuri și a fost îngropată aici la anul
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
nordul Moldovei (Șipeniț sau Onut) a existat o formațiune politică românească înainte de întemeierea Moldovei și probabil aflată sub influența varegilor La Vasileu, in fosta țară a Onutului (azi in Ucraina) există resturile unei biserici care avea un mormânt cu o lespede a ctitorilor cu semne și rune vikinge. Sarcofagele găsite în aceeași zonă sunt ale urmașilor vikingilor creștinați și slavizați (secolul al XII-lea). Filologul Ilie Gherghel, a scris un studiu despre cuvântul "valah" și despre cartierul Blachernae din Constantinopol și
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
dintre cele mai impunătoare și mai însemnate ce s-au găsit în Palestina din perioada mișnaică și talmudică Între ruinele pereților și blocuri mari de piatră, Oliphant a descoperit un bazorelief reprezentând o acvilă, un fragment al unei cornișe, o lespede mare triunghiulară, care, după cum credea el,era plasată pe pragul de sus al porții principale, precum și fragmente de capiteluri corintice. Acvila, motiv cunoscut în arta iudaică antică, este vizibilă pe o coloana dublă și pe frontonul sinagogii. În mai 1905
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]