971 matches
-
cetirea care îmi obosea ochii toată ziua. Lia se ducea la sindrofie cu maicile ei și Fräulein. Eu nu puteam suferi pe aceasta și maicile ei erau prea primitive. Starița se culca la ora 8. Am încercat să citesc din letopisețe la dânsa cu câteva maici. Nici subiectul nu era bine ales, nici auditoarele în stare să urmărească ceva atât de abstract. A trebuit să renunțăm. Când seara veneau părintele Manea și Lia, era interesant, dar nu se întâmpla destul de des
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și al Ruxandrei Văsescu-Gane, Nicolae Gane, care va semna mai târziu Nicu Gane, N. Gane, Nicolae Gane, N. Ganea. Tatăl său, după mărturia scriitorului era scoborâtorul unei familii vechi de peste 400 de ani, "a cărei nume se vede figurând în letopisețele țărei și în arhondologia lui Vodă Cantemir"; era "un om bine cumpănit, voios, primitor și bun la inimă... Între boerii din Fălticeni, pot zice cu siguranță, el era cel mai inteligent și mai cu carte: știa latinește, grecește, franțuzește, primea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
1848 până la 1880 sunt în strânsă legătură cu numele membrilor acestei familii și a scrie despre viața și activitatea acestora înseamnă a vorbi de un capitol glorios din istoria politică și culturală a acestei țări. Menționată de Ion Neculce în Letopisețul Țării Moldovei (1662-1743), această familie a adus importante servicii românismului. Încă de la început ea a fost în fruntea culturii bucovinene, a luptat cu stăruință în zile bune și în zile rele pentru păstrarea naționalității române și dezvoltarea individualității acestei țări
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
Bran. Până la pensionare (1986), va conduce Catedra de artă teatrală și cinematografică a școlii Populare de Artă din Brașov. Moare pe 2 aprilie 2003, la Bran. Filmografie (selecție): Cetatea Neamțului, 1958; Ceramica, artă mile nară, 1960; Secretul unui tablou, 1961; Letopisețul de piatră al Dobrogei, 1962; Geme și camee, Comoara, 1963; Casa cetate, 1964; Tradiții mara mureșene, 1966; Costumul de ceremonie românesc, 1967; Ultima primă vară la Ada-Kaleh, 1968; Nicolae Iorga, 1969; Arhitectura feudală românească, 1970; Triptic bizantin, 1970; Carpații Orientali
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de dragoste și de dor. Antologie de texte populare, cu o postfața, note și bibliografie (1972); Proverbe românești - Antologie (1984). Ediții îngrijite: George Călinescu. Scrieri despre arta. Antologie, prefață, note și tablou biografic. Vol. I și ÎI (1968); Ion Neculce: Letopisețul Țării Moldovei. Ediție antologica, cu o prefață, note și tabel cronologic (1968); Vladimir Streinu, Poeme (1971); Vladimir Streinu: Ritm imanent. Selecție de versuri publicate și inedite, conform unei liste rămase de la autor (1971); Pagini din istoria gândirii teatrale românești (în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93311]
-
-l primiți!“ (Flacăra, 4 ianuarie 1979) „Epoca Nicolae Ceaușescu - epoca celor două decenii de glorie care s-au scurs de la Congresul al IX-lea al partidului - ne e teafără temelie pentru aceste eforturi, pentru viitorul de aur crescut din ele.“ („Letopiseț de țară nouă“, Flacăra, 19 iulie 1985) „Arhitectul acestei mărețe opere constructive, la fel de monumentale în panoramele-i largi ca și-n detaliu, este omul care, lansând ideea ce schimbă impetuos fața țării, ostenește, ca nimeni altul, pe șantierul ideii, la
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pământești ale marelui cărturar. (Foto-Regal) Pag. 120. Mănăstirea Hlincea, la mică depărtare de dealul Cetățuiei. Datează de la 1660, fiind construită de Vasile Lupu, după cum o atestă o veche inscripțiune în grecește, de pe zidurile interioare ale bisericii. Neculai Costin arată, în Letopisețele sale, că Hlincea ar fi fost la început închinată unei mănăstiri grecești de la Arghiro-Castro; iar în timpul lui Duca Vodă ea a trecut pe seama mănăstirii Cetățuia, clădită, după cum se știe, de acest domn. Astăzi Hlincea este un simplu loc de popas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
exemplu, românii apar mereu ca pletoși, pornindu-se de la asocierea omofonă dintre termenul vlas/vlasi („păr”) și etnonimul vlah/vlasi („valah”) <endnote id="(108, p. 232)"/>. O legendă maghiară - interpolată la jumătatea secolului al XVII-lea de Simion Dascălul În Letopisețul lui Grigore Ureche - marchează și ea diferența identitară dintre unguri și românii din Maramureș și Moldova prin modul deosebit de a se tunde al acestora din urmă <endnote id="(77, pp. 278-279)"/>. La acestea putem adăuga și o zicală maghiară depreciativă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al doilea rându, carele ai răbdat pre sfânta icoană pentru noi de necredincioșii jidovi și slăvim Înviiarea ta, Dumnezeul nostru” <endnote id="(174, pp. 242-243)"/>. În primele decenii ale secolului al XVIII-lea, legenda a fost reluată, ca atare, În Letopisețul Cantacuzinesc <endnote id="(74)"/> și, În rezumat, de cronicarul Radu Popescu, În Istoriile Domnilor Țărâi Rumânești : „Adus-au Neagoe-vodă și o icoană den Țarigrad, chipul domnului Hristos ; care un ovrei au dat cu un cuțit În chipul domnului, și au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe sine” (călugărul Azarie) <endnote id="(822, p. 579)"/>. În fine, dom nitorul moldovean Ilie Rareș (1546-1551), convertit la islamism și devenit Iliaș Mahmet, nu doar a călcat În picioare „crucea pe care jurase”, așa cum am văzut mai sus. În letopisețul său, egumenul Eftimie atestă și iconoclasmul domnitorului „turcit” : „Sfintele icoane, chipul lui Hristos și al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților le numea idoli, el care era idol al necredinței și prieten cu Diavolul” <endnote id=" (822, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Moldova În 1726. Totul a pornit de la un presupus delict de infanticid, care s-ar fi petrecut În târgul basarabean Onițcani (ținutul Orhei). S-a spus atunci că „bezzaconicii jidovi” (= „evrei fără de lege”, cum i-a numit Ion Neculce În Letopiseț) ar fi „furat În ziua Paștilor un copil [creștin], cam de cinci ani” (Cronica Ghiculeștilor) și l-ar fi „muncit [...] În chipul muncilor domnului Iisus Hristos” (Ion Neculce). Apoi, l-ar fi pus Într-un butoi și, Înțepându-l În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vol. I și II. 42. Moses Schwarzfeld, Excursiuni critice asupra istoriei evreilor În România, București, 1888. 43. Izvoare și mărturii referitoare la evreii din România, volum Întocmit de Mihai Spielmann, vol. II, partea I, București, 1988. 44. Vezi Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, Editura Minerva, București, 1980, p. 265, și Cronica anonimă a Moldovei, Editura Academiei, București, 1975, p. 102, precum și, mai ales, Cronica Ghiculeștilor, Editura Academiei, București, 1965, pp. 238-245 ; vezi și 43, pp. 52- 54. 45. Ion Taloș, Meșterul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cine nu le va crede, iarăși bine va fi; cine cum îi va fi voia, așa va face..." Ion Neculce " Atâtea câte s-au 'tâmplat în vremile trecute... să le trecem în cununa cuvântului cu slove împletite cu aur a letopisețului... și să ne 'plinim datoria... ca ele să nu fie îngropate în mormântul uitării...". Macarie Sunt dator cititorului a desluși destinul romanului " Patimile după Ștefan" de frații Radu și Alexandru o lungă și tragică poveste... În perioada de timid dezgheț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
recunoaștem caracterul de domn autoritar al lui Ștefan cel Mare; dar, oare, se putea domni în sângerosul secol al XV-lea cu ramura de măslin și nu cu spada într-o mână de fier? Marii boieri, prin Grigore Ureche în Letopisețul Țării Moldovei, i-au reproșat cruzimea: "că a vărsat sânge nevinovat, fără giudeț", scria el după aproape 200 de ani, inspirat din folclorul boieresc ce-i păstra o amintire de neuitat. Oare era chiar așa "nevinovat" sângele ticăloșilor; al jefuitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de intens prilej de a simți aroma măreției până la care ar fi putut crește istoria românească." (Lucian Blaga, Spațiul mioritic) Nu putem uita pe alt mare, mare om al nostru, martir, cărturar care cu strădanie multă s-a aplecat asupra letopisețelor, asupra pisaniilor ca să deslușească din negura vremurilor trăirea lui Ștefan Voievod, trecutul zbuciumatei Moldove: Și candela aprinsă deasupra mormântului său s-a stins uneori în zile rele. Mâini de hoți au scormonit în mormântul cel sfânt. Dar amintirea sa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la turci. Și atâta de ai noștri au perit, cât au 'nălbit poiana de trupurile celor periți. Și mulți din boierii cei mari au picat și vitejii cei buni au perit și fu scârbă mare în toată țara..." Grigore Ureche Letopisețul Țării Moldovei A A 'NĂLBIT POIANA CU TRUPURILE LOR 26 iulie 1476 Fugi Măria ta!!! Fugi! strigă, se milogește tânărul oștean alergând după Măria sa. Domnul Moldovei, în cămașă de zale, cu părul vâlvoi, orbit de sângele ce-i șiroiește pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
muncească, să-și merite pâinea! Să aleagă: ori muncesc, ori crapă de foame! Cerșetoria voi a o stârpi în Țara Moldovei! Vreau să curăț țara. Ștefan, cu mâinile la piept, măsoară încăperea: Ioane, cum stai cu izvodirea la "Nemaipomenitul nostru letopiseț?" Zorește, că dau turcii și rămânem neisprăviți. Scormonesc hrisoave, hronici, adun mărturii din bătrâni. Nu-i ușor, multe n-au fost scrise, adevărul nu-l afli ușor... Te pomeni c-ai ajuns chiar la "Descălecat", zâmbește ironic Ștefan. Zorește! Peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu totul... Măria ta ai scris istoria cu spada. Când ajungi la domnia "Măriei mele", vezi, nu-i trage cu bidineaua cum o vezi tu, "strălucită"... Zugrăvește totul cu adevăr, și bune, și rele, fără patimă, nici părtinire. Numai astfel "Letopisețul Moldovei" va trăi în veac. Adevărul mai presus de toate! Voi izvodi adevărul și numai adevărul. Chiribuță sare și deschide ușa, cu plecăciune: Bună dimineața, Măria ta! cuvântă boierii Sfatului de taină, intrând. Bună să vă fie inima, boieri dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
peana decât cu spada... Cum așa?! Pentru ce mă surghiunești, Doamne?! Au nu-s vrednic de luptă?! protestează Tăutu revoltat. Tu, Ioane, tu trebuie să trăiești! Tu ești mărturia mea, Mărturia Moldovei. Mi-e frică de uitare... Prin tine, prin "Letopisețul Țării Moldovei", nu vom pieri cu totul. Cetățile mele se vor nărui, dar slovele letopisețului nostru vor dăinui în veac... Să scrii cum au știut moldovenii să lupte și să moară apărându-și libertatea... Să scrii, ca aieste fapte să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de luptă?! protestează Tăutu revoltat. Tu, Ioane, tu trebuie să trăiești! Tu ești mărturia mea, Mărturia Moldovei. Mi-e frică de uitare... Prin tine, prin "Letopisețul Țării Moldovei", nu vom pieri cu totul. Cetățile mele se vor nărui, dar slovele letopisețului nostru vor dăinui în veac... Să scrii cum au știut moldovenii să lupte și să moară apărându-și libertatea... Să scrii, ca aieste fapte să stea mărturie, "să nu rămână îngropate în mormântul uitării"... Măria ta le-ai scris mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mult poate dar n-am putut, mai mult n-am putut... Și... și, poate, peste o sută sau două sute de ani, cei ce vor veni după noi vor afla în tainița unui altar într-o mănăstire... vor afla "Nemaipomenitul nostru letopiseț", vor ceti și vor înțelege cât de greu, cât de greu ne-a fost... Și pentru toate câte am visat, și câte am făptuit, bun-rău, și... și pentru cât am greșit, cu gândul au cu fapta, să nu ne osândească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și... și pentru cât am greșit, cu gândul au cu fapta, să nu ne osândească prea rău și să ne ierte... Să mă ierte Moldova... Să mă ierte Dumnezeu... Tăutu lăcrimează, strânge însemnările la piept. Cu glas sugrumat, îngână: Doamne... Letopisețul și viața... Jur! Ștefan îi zâmbește, îl bate pe umăr: Îți mulțumesc, Ioane. Fii pe pace, Ștefane, zâmbește deschis Țamblac. Ai umplut Europa, ai umplut lumea cu "năzdrăvăniile" tale. Cum naiba să fii dat uitării? Crezi?... Europa m-a și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tot ce au prădat. Iar Ștefan Vodă s-au întors înapoi cu izbândă... Minunat lucru: că așa iaste Ștefan Vodă după poticala dintâi, unde biruia alții, nu perdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei C VALEA ALBĂ. ISPĂȘIREA. BUCIUMĂ!!! Un bucium buciumă răgușit. "Fugi!! Fugi Măria ta!! Fugi", aude el răsunându-i ca un ecou, gândul... "Și eu , Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei! Sabia Creștinătății! Athletul lui Hristos! Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu turcii..." Fragment din scrisoarea Papei Sixt către regele Ungariei Matias Corvinul (înainte de lupta de la Valea Albă). * "...Nu mai puțin de vitejia moldovenilor care erau gata ori să moară, ori să izbândească, cât de meșteșugul lui Ștefan Vodă..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Să nu cutezați a-mi dea mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri... Acolo Sus, cineva ne iubește îl știu eu. Dar mai cu samă voi, moldovenii... Moldova toată! Vouă! Voi ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și tot ce au prădat. Iar Ștefan Vodă s-au întors înapoi cu izbândă... Minunat lucru: că așa iaste Ștefan Vodă după poticala dintâi, unde biruia alții, nu perdea nădejdea , că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Principii creștini și vecinii... cu toată nădejdea mea într-înșii, deși aveam cu ei jurăminte și învoieli... m-au înșelat și m-au lăsat singur... Turcii, tătarii și muntenii, m-au înconjurat din trei părți, și m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]