KorAP: Find »[drukola/base=lexicon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 31 >

769 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

Hout (2004: 62) susține că alternanța argumentală/cauzativă apare ca urmare a faptului că telicitatea impune proiecția obiectului direct. Autoarea preia de la Tenny (1994) ideea că există o legătură puternică între telicitate și obiectul direct, aspectul fiind implicat în interfața Lexicon−Sintaxă și demonstrează cu date din neerlandeză, valabile pentru toate limbile germanice, că telicitatea are nevoie de tranzitivitate. 5.2.8. Embick (2004a: 139) arată, în cadrul oferit de MD, că faptul că anumite verbe intră în alternanțele de tranzitivitate, iar

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
legat de diferențele semantice dintre rădăcini. 5.3. O unitate lexicală sau mai multe? Direcția derivării Dacă ideea că cele două verbe care participă la alternanța cauzativă reprezintă unități lexicale distincte (indiferent de sensul derivării, aceasta are loc la nivelul Lexiconului) este aproape 115 unanim acceptată, problema direcției derivării este un subiect dezbătut. Matsuzaki (2001: 48−51) inventariază tipurile de teorii care privesc direcția derivării în cadrul perechii: (a) derivarea este diferită de la o limbă la alta (Nedyalkov și Silnitsky 1973116, Haspelmath

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acceptată, problema direcției derivării este un subiect dezbătut. Matsuzaki (2001: 48−51) inventariază tipurile de teorii care privesc direcția derivării în cadrul perechii: (a) derivarea este diferită de la o limbă la alta (Nedyalkov și Silnitsky 1973116, Haspelmath 1993); (b) la nivelul Lexiconului are loc un proces de cauzativizare; Hale și Keyser (1998: 100, 111)117 subliniază că, în absența dovezilor morfologice, direcția derivării este de la structura mai simplă (intranzitivă, incoativă) la cea mai complexă (tranzitivă); (c) la nivelul Lexiconului are loc un

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
b) la nivelul Lexiconului are loc un proces de cauzativizare; Hale și Keyser (1998: 100, 111)117 subliniază că, în absența dovezilor morfologice, direcția derivării este de la structura mai simplă (intranzitivă, incoativă) la cea mai complexă (tranzitivă); (c) la nivelul Lexiconului are loc un proces de anticauzativizare (Zubizaretta 1987)118/detranzitivizare (Levin și Rappaport Hovav 1995). Comrie (1989: 168) se înscrie în interpretările de tip (a), arătând că nu se poate vorbi de o direcție unică a derivării în cazul verbelor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
mă voi opri asupra modelelor de analiză propuse de Gennaro Chierchia și Tanya Reinhart (și coautori) și a câtorva critici și alternative propuse pentru aceste modele. Keyser și Roeper (1984) susțin că ergativele intranzitive sunt derivate de la perechile tranzitive în Lexicon, prin Regula Ergativă (p. 402): regula deplasării α (engl. move α) care se aplică în cazul pasivelor și al construcțiilor medii la nivel sintactic funcționează la nivel lexical pentru formarea ergativelor (apud Matsuzaki 2001: 115). Alexiadou și Anagnostopoulou (2004: 116

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
inergative, inacuzativele tind să oscileze între comportamentul tranzitiv și cel intranzitiv, atât diacronic, cât și dialectal fiind înregistrare utilizări tranzitive ale verbelor morire 'a muri', ribellare 'a se răzvrăti', suicidarsi 'a se sinucide'; dacă aceste inacuzative ar fi listate în Lexicon ca lipsindu-le argumentul intern, nu ar exista motive să suporte schimbările de valență mult mai ușor decât inergativele; (b) morfologia reflexivă, specifică unei clase largi de verbe inacuzative, sprijină ideea că inacuzativele reprezintă reflexivizări de tip special ale unor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cu analiza lui Chierchia (1989), care observă asemănarea dintre procesul lexical al reflexivizării inerente și ergativitate: în ambele situații, verbul are două roluri tematice care pot să nu fie realizate ca variante tranzitive ale verbului, dar care sunt identificabile în Lexicon. Concluzia este că nu e nevoie de stabilirea unei distincții semantice între ergative și reflexive (nu e întâmplător că The door opened ' Ușa s-a deschis' are drept corespondent în germană (și în română, de altfel) un verb reflexiv, ambele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
rolul extern e realizat > structură inergativă reflexivă; ● reducerea rolului extern > rolul intern e realizat > structură inacuzativă. Reinhart (1991) încearcă să găsească răspuns la întrebarea când e posibil ca un verb cu două roluri să-l absoarbă pe cel extern în Lexicon. Autoarea observă că variantele tranzitive ale verbelor ergative acceptă ca subiect Instrumentul sau Cauza nonagentivă (spre deosebire de inergative și tranzitive): Max/the storm/the stone broke the window 'Max/furtuna/piatra a spart geamul'. Reinhart (1991, 1996) susține că este util

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și pozițiile sintactice: Un argument care are rolul Agent trebuie realizat în poziție externă. Un argument care are un rol [+m] trebuie realizat în poziție externă. Aceste generalizări respectă Ierarhia proeminenței: [+c] > [+m].... Reinhart (1996) formulează următorul principiu: Principiul uniformității Lexiconului: Fiecare verb-concept corespunde unei intrări lexicale cu o structură tematică. Formele tematice variante ale unui verb dat sunt derivate dintr-o structură tematică, prin operații în Lexicon. Urmându-l pe Chierchia (1989), Reinhart (1996) arată că există două operații în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
generalizări respectă Ierarhia proeminenței: [+c] > [+m].... Reinhart (1996) formulează următorul principiu: Principiul uniformității Lexiconului: Fiecare verb-concept corespunde unei intrări lexicale cu o structură tematică. Formele tematice variante ale unui verb dat sunt derivate dintr-o structură tematică, prin operații în Lexicon. Urmându-l pe Chierchia (1989), Reinhart (1996) arată că există două operații în Lexicon (care pot cere sau nu marcare morfologică): (A) Saturare: creează pasive; închide (existențial) unul dintre argumentele verbului (fie rolul extern, fie cel intern), care este realizat

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Fiecare verb-concept corespunde unei intrări lexicale cu o structură tematică. Formele tematice variante ale unui verb dat sunt derivate dintr-o structură tematică, prin operații în Lexicon. Urmându-l pe Chierchia (1989), Reinhart (1996) arată că există două operații în Lexicon (care pot cere sau nu marcare morfologică): (A) Saturare: creează pasive; închide (existențial) unul dintre argumentele verbului (fie rolul extern, fie cel intern), care este realizat semantic, dar nu e proiectat ca argument sintactic; interpretarea este aceeași ca în cazul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de inacuzativitate, iar asemănările morfologice dintre reflexive și inacuzative nu sunt determinate de structura argumentală comună, ci de operațiile derivative. Reinhart și Siloni (2004: 160) arată că, în engleză, ebraică și neerlandeză, reflexivele sunt o clasă închisă (sunt create în Lexicon), pe când în limbile romanice reprezintă un fenomen productiv (sunt create în Sintaxă). Operația care derivă reflexivele este, așa cum arătase Reinhart și în studiile anterioare, reducerea. Reinhart și Siloni (2004: 161) consideră că există numeroase dovezi împotriva analizei reflexivelor romanice ca

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2004: 163) observă că analiza inacuzativă a reflexivelor are două variante: (a) operație lexicală de absorbție sau de reducere, care se aplică unei intrări intranzitive − Grimshaw (1982), Wehrli (1986), Chierchia (2004) −; cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic intern în Lexicon, nu în Sintaxă; (b) operație sintactică: cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic extern; verbul reflexiv este inacuzativ; subiectul este argumentul intern. Adepții analizei inacuzative acceptă fie că argumentul extern este absorbit lexical (Bouchard 1984, Grimshaw 1990, Marantz 1984), fie

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
analize, argumentând că reflexivul este produsul reducerii argumentului extern, iar reducerea se poate aplica atât la nivel lexical, cât și sintactic. Reinhart și Siloni (2004: 164) se delimitează astfel de Chierchia, care arată că operația de reducere se aplică în Lexicon. Reinhart și Siloni (2004: 165, 166) arată că reducerea este o operație supusă constrângerilor: se poate aplica numai unei perechi de roluri tematice libere, dintre care unul e extern. Reflexivele și inacuzativele pot avea aceeași morfologie pentru că sunt rezultatul aceleiași

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
rezultatul aceleiași operații derivative (reducere), dar nu au aceeași structură argumentală. Reinhart și Siloni (2005) numesc operațiile care afectează valența unui predicat operații de aritate. Aceste operații sunt universale, dar nivelul la care se aplică este o alegere parametrică: (a) Lexicon: ebraică, engleză, rusă, maghiară, neerlandeză; (b) Sintaxă: limbile romanice, sârbo-croată, cehă, greacă, germană. Aceste operații sunt: reflexivizarea, expletivizarea (decauzativizarea) și saturarea. Și în acest studiu, autoarele pledează împotriva analizei inacuzative a reflexivelor. (A) Reflexivizarea este operația care generează verbe reflexive

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
derivate prin operații lexicale (prin reflexivizare) care afectează rolul tematic intern, legându-l de rolul tematic extern și blocând astfel așezarea sa în poziția obiectului. Autoarele propun următorul parametru: Parametrul Lex−Syn: GU permite operațiilor de aritate să acționeze în Lexicon și în Sintaxă. Operațiile de aritate prin care se reduce valența au întotdeauna efectul de a suprima realizarea sintactică a unui rol tematic al verbului. În cazul pasivului, argumentul suprimat este încă disponibil semantic, de aceea, pasivul poate apărea cu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cum spune Chierchia), ci o operație care ia două roluri tematice și formează un rol tematic complex, adică o operație de concentrare (engl. bundling). Reflexivizarea implică reducerea cazuală. Parametrul Lex-Syn prezice existența a două tipuri de reflexivizare. (a) Reflexivizarea lexicală. Lexiconul este un inventar de concepte codificate, al cărui subset denotă un eveniment, ia participanți la evenimente (poartă roluri tematice) și suportă operații de aritate specificate de GU; în Lexicon nu există structură sintactică. Operațiile de aritate lexicale se aplică intrării

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Lex-Syn prezice existența a două tipuri de reflexivizare. (a) Reflexivizarea lexicală. Lexiconul este un inventar de concepte codificate, al cărui subset denotă un eveniment, ia participanți la evenimente (poartă roluri tematice) și suportă operații de aritate specificate de GU; în Lexicon nu există structură sintactică. Operațiile de aritate lexicale se aplică intrării verbale, care este o colecție de proprietăți/trăsături. Reprezentarea semantică a evenimentului este asociată cu verbul numai în timpul derivării; ordinea operațiilor λ trebuie să reflecte ierarhia argumentală. Trăsătura de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
se aplică intrării verbale, care este o colecție de proprietăți/trăsături. Reprezentarea semantică a evenimentului este asociată cu verbul numai în timpul derivării; ordinea operațiilor λ trebuie să reflecte ierarhia argumentală. Trăsătura de Caz acuzativ este asociată cu verbele tranzitive în Lexicon; aplicarea operației de concentrare reduce această trăsătură de Caz; noua intrare lexicală verbală are de atribuit un rol complex. (b) Reflexivizarea sintactică. În limbile cu operații la nivel sintactic, reflexivizarea este posibilă numai în prezența unui element morfologic, cliticul ce

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
are de atribuit un rol complex. (b) Reflexivizarea sintactică. În limbile cu operații la nivel sintactic, reflexivizarea este posibilă numai în prezența unui element morfologic, cliticul ce reduce cazul. În aceste limbi, ceea ce trebuie să devină un verb reflexiv părăsește Lexiconul cu același număr de roluri care trebuie atribuite ca și intrarea lexicală de bază. Siloni (2002)122 a arătat că sintaxa nu poate schimba grila de roluri a unui predicat (eliminarea, modificarea și adăugarea de roluri tematice nu sunt permise

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
lexicală de bază. Siloni (2002)122 a arătat că sintaxa nu poate schimba grila de roluri a unui predicat (eliminarea, modificarea și adăugarea de roluri tematice nu sunt permise după inserția sintactică); manipularea grilei de roluri este posibilă numai în Lexicon. Operațiile din sintaxă acționează asupra structurii sintactice, care este deja asociată cu reprezentarea semantică a unui eveniment. Operația de concentrare se poate aplica și în sintaxă, pentru că aceasta nu modifică compoziția rolurilor tematice, ci numai le adună împreună; operația nu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1998) folosesc această incompatibilitate ca pe un argument în favoarea derivării inacuzative a verbelor reflexive. Faptul că operațiile de manipulare a grilei de roluri nu pot avea loc în Sintaxă explică de ce inacuzativele și verbele cu subiect Experimentator sunt derivate în Lexicon în toate limbile. Se este incompatibil cu morfologia nominală. În engleză, verbele reflexive sunt derivate în Lexicon, deci sunt posibile nominalizările; în franceză, verbele reflexive sunt create în Sintaxă, deci nu există un input reflexiv care să se nominalizeze. În

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de manipulare a grilei de roluri nu pot avea loc în Sintaxă explică de ce inacuzativele și verbele cu subiect Experimentator sunt derivate în Lexicon în toate limbile. Se este incompatibil cu morfologia nominală. În engleză, verbele reflexive sunt derivate în Lexicon, deci sunt posibile nominalizările; în franceză, verbele reflexive sunt create în Sintaxă, deci nu există un input reflexiv care să se nominalizeze. În limbile "sintactice", reflexivizarea este o operație productivă; orice verb tranzitiv al cărui argument extern poate fi interpretat

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Jean s'est acheté une voiture 'Jean și-a cumpărat o mașină'123. Forma morfologică se este tipică rezultatelor (output) operațiilor de aritate (reflexivizare, reciprocizare, decauzativizare, saturare) care reduc valențele sintactice ale unui verb; când aceste operații se aplică în Lexicon, Cazul acuzativ este redus; când se aplică în Sintaxă, e nevoie de elemente morfologice pentru a reduce Cazul. (B) Operația de expletivizare din studiile mai vechi este numită decauzativizare. Reinhart (2002)124 a arătat că verbele tranzitive al căror rol

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Agent explicit sau implicit). Diferența dintre cele două valori este că incoativele au corespondent tranzitiv (La branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt'), iar verbele reflexive inerente nu au (Marie s'est evanouie 'Marie a leșinat'), fiind înregistrate în Lexicon ca reflexive. Dobrovie-Sorin (2004) consideră că verbele nonreflexive cu se acuzativ (cu se inerent, incoative, impersonale, pasive) pot fi considerate inacuzative, din moment ce rolul extern este suspendat, nefiind realizat în sintaxă, iar rolul intern este realizat ca subiect (în nominativ). Dobrovie-Sorin

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]