1,035 matches
-
în limbile naționale. * Ca formă de exprimare spirituală cu privire la viața socială apare și se dezvoltă, dobândind o înfățișare sistematică, filosofia istoriei. 4.1 Gianbattista Vico (1688-1744) Viața. Cunoscut și sub numele Giovanni Battista Vico, singurul fiu al lui Antonio, un librar sărac, și al Candidei Vico, filosof, istoric și jurist italian, s-a născut la Napoli. A urmat mai multe școli, inclusiv un colegiu iezuit, dar pentru perioade scurte, fapt determinat de situația lui materială deosebit de grea. În ciuda sărăciei, a reușit
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
altora și astfel e al tuturor.” Voltaire 140. „Puțini scriitori celebri, care să fi scăpat de dizgrație. Aproape toți poeții care au avut succese, au fost calomniați.” Voltaire 141. „Nu poți opri pe mâzgălitorii de hârtie să scrie prostii, pe librari să le vândă și pe lachei să le citească.” Voltaire 142. „E mai de preferat o faptă rea decât o maximă rea; căci o faptă rea nu e la urma urmei decât o faptă rea, în timp ce o învățătură
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
carte, omul nu se poate nici edifica, nici împlini.” Ion Țăranu 575. „Cărțile mari, cărțile de mare rezistență, opera vieții, operele de o viață ce dau impresia mai multor vieți condensate, aceasta este rațiunea de a fi a editorilor, a librarilor, a criticilor, a atâtor zbateri, a atâtor eforturi creatoare și atâtor ratări, a tuturor părerilor despre cum și ce trebuie să fie scris... Când o carte de aceasta apare spre bucuria multora, spre înăcrirea câtorva, acceptăm rațiunea de a fi
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
care ne-a cucerit să cuprindă între paginile sale vreun tratat de teologie, a cărui înțelegere presupune cunoașterea în prealabil a unor noțiuni de dogmatică ce nu sunt chiar la îndemâna oricui. Cum vom alege atunci ? Desigur, îl vom întreba pe librar ce știe despre cartea respectivă, pe prietenii care au cam aceleași lecturi ca și noi, sau și mai sigur pe părintele paroh sau pe duhovnic. Și mai simplu însă ne vin în ajutor cărțile însele prin așa-numita BELETRISTICĂ HAGIOGRAFICĂ
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
serialului după ce a aflat că niște puști au omorît o pisică punîndu-i în gură o petardă aprinsă, imitînd astfel cruzimea față de animale a celor două personaje care, într-unul din episoade, fac același lucru (The Hollywood Reporter, 16 iulie 1993). Librarii din Westchester, New York, au plasat Beavis și Butt-Head pe unul dintre primele locuri pe o listă ce conținea filme și spectacole de televiziune cu influență negativă asupra înclinației spre lectură a tinerilor datorită permanentului atac la adresa cărților și a frecventelor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
altfel, cu colegii de la București. Pe la sfârșitul lunii martie o dramă întristează lumea: un tânăr locotenent din jandarmii pedeștri, anume Albu, își trage un glonte de revolver în regiunea inimii. Locotenentul Albu locuia într-o cameră cu chirie din casa librarului Socec. Motivele acestei sinucideri au fost două: întâiul, o dragoste nenorocită, locotenentul Albu iubea cu mare patimă pe o domnișoară B., dar domnișoara nu a primit să-i fie soție. Al doilea motiv era faptul că fusese șters de pe tabloul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
minerale, 15 bani. Copiii mai mici de 6 ani, ținuți pe genunchi, nu plătesc bilet; cei care stau pe bănci plătesc biletul întreg (p. 229). adresele unor bucureșteni (în ordine alfabetică) (Selecție - pe criterii de popularitate în epocă) Alcalay, L., librar, Calea Victoriei, 18; Alexianu, G., doctor și profesor la Facultatea de Medicină; medic legist al Capitalei, str. Colței, 62; Algiu, colonel, str. Brezoianu, 23; Aman, Th., artist-pictor, director al școlii de Arte Frumoase, str. Clemenței, 4; Amira, N., proprietar, str. Clemenței
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
prefect de Poliție, str. Luterană, 13; Horbaski, Al., colonel, str. Minervei, 1; Hübsch, maior, șef al Muzicilor militare, str. știrbei-Vodă, 34; Iacomi, profesor, str. Dionisie, 4; Iepurescu, V., deputat, str. Regală (Hotel Union); Ioanidè, horticultor, str. Polonă, 104; Ioanițiu (frații), librari, str. șelari, 18-20; Ionescu, Dem. [Tache], avocat, deputat, str. știrbei-Vodă, 14; Ionescu, N., deputat, str. Academiei, 41; Ionescu, Th., profesor, str. Poetului, 32; Ispirescu, P., tipograf, str. Sălciilor, 17; Isvoranu, C., rentier, Calea Grivița, 34; Isvoranu, G., proprietar, Calea Călărași
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Academiei Române, str. Mihai-Vodă, 9; Skina, C., președinte al Curții de Casație, str. știrbei-Vodă, 29; Skina, G.E., președinte al Curții de Apel, str. știrbei-Vodă, 30; Skina, M., avocat, senator, str. știrbei-Vodă, 29; Slătineanu (Zoe, doamna), proprietară, Calea Dorobanților, 57; Socec, I., librar, Calea Victoriei, 7; Socolescu, I.N., arhitect-inginer, str. Domniței, 12 bis; șoimescu, Sava, directorul Cancelariei Senatului, str. Polonă, 96; șonțu, C.I., profesor, Calea Călărași, 2; Sorlony, C., proprietar, str. Radu-Vodă, 19; ștefănescu, Gr., profesor la Facultatea de științe, consilier municipal, senator, str.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
la școala de Arte Frumoase, Calea Griviței, 16; Storck, Em., comisionar la librăria Graeve & C-ie, Calea Griviței, 16; Sturdza, Dim., ministrul Afacerilor Străine, str. Mercur, 12; Szekulics [Seculici], I., director general al Societății de asigurare „Dacia-România“, str. Italiană, 5 bis; Szöllösy, librar, str. Franklin, 3; Tahacovici, N. șt., consilier municipal, str. Covaci, 3 bis; Tamara, G., colonel, str. Romană, 74; Tănăsescu, D., negustor, Calea Victoriei, 53 bis; Tătărăscu, artist-pictor, profesor la școala de Arte Frumoase, Calea Plevna, 19; Teclu, D., tipograf, str. Biserica
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
str. Doamnei, 14; Sylloghi (grec.), cotidian, str. Smârdan, 9; Solidaritatea (săptămânal), str. Teatrului, 8; Țara nouă (bilunar), Pasagiul Român; Telegraful (guv.), cotidian, str. Regală, 15; Universul, cotidian, Calea Dorobanților, 8; Voința națională (guv.), cotidian, Bd. Elisabeta (Casa Lempart) (p. 344). Librari - editori: Degenmann, Al., director al buletinului lunar Bibliografia română, str. Bis. Măgureanu, 15; Graeve, F., Calea Victoriei, 40; Haimann, Ig., str. șelari 16-20 și str. Lipscani, 27; Socec & C-ie, Librărie franceză și străină, hârtie en gros și en détail, furnituri
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Monaco, care se afla în București în călătorie de studii, a vizitat balul. Cu acest prilej ziariștii din comitet au redactat un ziar, Caritatea, cu coperta ilustrată de Theodor Aman. Hârtia a fost dată gratuit de I. V. Socec, marele librar, iar Carol Göbl a oferit tiparul. Regina Carmen Sylva a publicat câteva cugetări. Iată unele din ele: „Meritul e rar recunoscut, încă și mai rar răsplătit. Succesul totd’auna.“ „Cea mai mare greșeală ce o poate face cineva este să
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
că va putea pleca de la acel liceu de lux! Acum trei ore m-am întors de la P. Neamț. Ieri m-am văzut și cu Daniel (Corbu n. red.). Ceilalți nu! Chioaru (Dumitru n. red.) a plecat definitiv al Sibiu. E librar acolo. Am probleme cu iubita mea, puștoaica. Sper să nu iasă un dezastru. Nu vreau nici copii și nici căsnicie. Recunosc: sînt oarecum crispat. La Iași a fost în regulă! Am dat trei examene (sintaxa, dialectologia și psihologia). Ultimele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să plec. Și poate că o să crăp. Oricum găsesc ciudată nevoia aceasta de a pleca de aici cît mai curînd și cu orice preț. Sînt sătul. Credeam că la P. Neamț va rămîne Chioaru (Dumittru n. red.). Pleacă la Sibiu, librar. Mi-a spus Radu (Florescu n. red.), la telefon. Unde-mi voi găsi locul?! Zic asta de parcă aș vrea să-mi găsesc un loc. Nu vreau, însă țin să fiu mai liber. Sau nu știu cum să spun. Domnul Paler mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu-i atât de apropiată cum e de mașină de scris. O văd în bucătărie făcând un ceai și fumând tacticos o țigară. " Nu va ploua azi!" zice. "Știi, mi-e frică de tunete!" Vorbește la fel cu toți: cu librarul, poștașul, vânzătorul de la magazin, cu cel ce vinde ziare, cu controlorul pe peronul unei gări. Vorbește de parcă de asta ar atârna toată lumea ei. Ce și-ar mai dori? Poate, să mai vadă și alte lumi, alte locuri, apoi să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de a alege și a iubi, decade, ca și femeia care se dă oricărui fără preferință. Pe de altă parte adevărul în literatură e strict legat de poezie. E bun numai ce e și frumos. În vremea burgheziei, Boașcă Hurdici, librarul și negustorul de articole de sport, ne mai putând face față plăților, se înfățișează la unul din protectorii săi, personagiu important la Banca Națională. Îi expune cazul: a cumpărat, a vândut, nu mai are cu ce plăti polițile. Gata! Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din România pentru debutul editorial cu volumul "Seară adolescentină" mi-a adus-aminte că sunt poet și n-am voie să sfârșesc într-o asemenea fundătură. Ca să ajung în Sibiu, am fost nevoit să renunț în 1985 la învățământ, angajându-mă librar la fosta librărie "Luceafărul". Nu mi-a plăcut însă să vând cărți și, în toamna aceluiași an, m-am reîncadrat în învățământ suplinitor, făcând zilnic naveta, o parte cu trenul, alta pe jos, la școala generală dintr-un sat aproape de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de confrați? Premiul Nobel a devenit pentru români o adevărată obsesie. Să nu fim noi în stare să-l luăm măcar o dată!, asta a creat un complex de inferioritate și pune valoarea literaturii române la mare îndoială. Am auzit un librar spunând că nu primește literatură română contemporană, pentru că el nu vinde decât cărți ale laureaților Nobel. Dar să nu uităm că literatura română a avut prilejul de a-l primi de cel puțin trei ori, când au fost nominalizați Rebreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și de mine, în atâtea rânduri, în copilărie și în adolescență. Despre celălalt va fi vorba în continuare. În două numere din Magazin de filatelie, cartofilie și numismatică, revista tomitană de care am amintit, Valeriu Avramescu întreprinde o cercetare în legătură cu librarul și editorul de cărți poștale ilustrate Teodor Manea, o personalitate a Brăilei culturale antebelice. Cum a ajuns să se ocupe Valeriu Avramescu de acest subiect nu este greu de ghicit: datorită cartofiliei. După ce a intrat în posesia unui nou stoc
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ceva, chiar îmi spune mult, aceasta datorându-se însă unor împrejurări de ordin personal la care am să mă refer mai încolo. Am afirmat că Teodor Manea a fost o personalitate a Brăilei culturale, ceea ce poate să pară exagerat. Un librar este, într-adevăr, un om dedicat culturii, cărților, dar într-un fel care face din acestea obiectul unei activități de comerț. Și totuși, așa cum a funcționat la Brăila, mai bine de patru decenii, librăria lui Teodor Manea ajunsese să fie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ca și cum ar fi ale mele. Lemnaru s-a prăpădit, săracul, și acolo unde se află sper să nu se supere pe mine, nu fac decât să-l continui. Dar să ajung să vorbesc, după atâtea ocoluri, și despre Teodor Manea, librarul al cărui renume dăinuie și azi în amintirea brăilenilor din generația mea și a celor mai vârstnici. Social, Teodor Manea era un destoinic exponent al clasei mijlocii din vechea Românie: negustor, om cuprins, deși nu foarte bogat, crescut în religia
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
celor 70 de ani, angajat în muncă de la vârsta de 12 ani, la librăria Dumitru Ionescu, am lucrat până la timpul de armată, iar după trei ani de militărie și opt în administrația teatrului, am început pe cont propriu munca de librar, până azi... când nu mă pot obișnui cu gândul lichidării librăriei, a sta și a mânca...“ Mărturisirea amară de la urmă, a omului neîmpăcat nici la o vârstă înaintată cu perspectiva unei existențe vegetative („a sta și a mânca“), este prilejuită
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
literară prin care am trecut. Atât că Stancu își domina mediul intimidând, creând în ceilalți o așteptare încordată, în timp ce Teodor Manea și-l domina pe al său într-un fel care calma, care aducea liniște. Astfel îl vedea pe marele librar brăilean Ury Benador, vorbind în plus despre căl dură, blândețe și omenie, într-o febrilă și patetică dedicație așternută pe prima filă a unui exemplar din Subiect banal, aflat în posesia mea de mulți ani. Transcriu: „D-lui Teodor Manea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
omului de caldă, frățească omenie, și pentru copilăria petrecută sub privirea sa blândă, pe același bulevard Cuza în care, în paginile Ghetto-ului, tremură și cântă toată viața mea, și pentru tot ce ne leagă acum, dincolo de geanta reprezentantului Schmidt al librarului Manea, omagiu, Ury Benador.“ Datat: 19.7.1935. Să notez că geanta „reprezentantului Schmidt“ fusese geanta lui Benador însuși, geanta voiajorului comercial care avusese cândva legături de afaceri cu librăria Manea. Biografiile scriitorilor sunt un capitol al istoriei literare care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bunicul a murit pe neașteptate dintr-un infarct. Cu cinci copii de crescut, bunica se afla la mare strâmtoare și atunci tata s-a hotărât să acționeze el însuși pentru ameliorarea acestei situații. Mai departe, povestea continuă ca în Dickens. Librarul Manea, pe atunci om tânăr, negustor de puțină vreme pe picioare proprii, s-a văzut într-o zi acostat de un copil care-i cerea să-l angajeze băiat de alergătură. Îi murise tatăl și trebuia să-și facă singur
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]