1,038 matches
-
-și poate pune semnătura pe formele de angajare la Uniunea Scriitorilor a doi inși pe care tot el i-a dat afară dintr-o editură pentru că au dosarele profund nesănătoase. În consecință, m-am resemnat și am devenit, trei ani, librar. Înainte de a mă angaja librar (la început am fost vînzător librar la o librărie din Piața Obor, apoi la un Centru numit Cartea la locul de muncă, obligat fiind să distribui cărți în întreprinderile raionului numit 1 Mai), Paul Georgescu
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
formele de angajare la Uniunea Scriitorilor a doi inși pe care tot el i-a dat afară dintr-o editură pentru că au dosarele profund nesănătoase. În consecință, m-am resemnat și am devenit, trei ani, librar. Înainte de a mă angaja librar (la început am fost vînzător librar la o librărie din Piața Obor, apoi la un Centru numit Cartea la locul de muncă, obligat fiind să distribui cărți în întreprinderile raionului numit 1 Mai), Paul Georgescu a stat de vorbă prietenește
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
a doi inși pe care tot el i-a dat afară dintr-o editură pentru că au dosarele profund nesănătoase. În consecință, m-am resemnat și am devenit, trei ani, librar. Înainte de a mă angaja librar (la început am fost vînzător librar la o librărie din Piața Obor, apoi la un Centru numit Cartea la locul de muncă, obligat fiind să distribui cărți în întreprinderile raionului numit 1 Mai), Paul Georgescu a stat de vorbă prietenește și chiar rotund cu noi. Ne-
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
cîteva ori pe săptămînă și discutam îndelung și de toate, mereu interesîndu-se de ceea ce citeam la Biblioteca Academiei, unde îmi făceam veacul. Cînd i-am spus că vreau să scriu o carte despre junimism s-a bucurat (nu mai eram librar, ci redactor la o revistă a A.S.E., încadrat fiind ca bibliotecar) și mă tot îndemna. Curînd, prin 1963 sau 1964, după articolul curajos al prof. Liviu Rusu despre Maiorescu, a scris și Paul Georgescu un studiu temeinic și de amplitudine
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
aparținînd autorilor români) sunt activități prea puțin profitabile, dacă nu de-a dreptul falimentare. Pentru a-și susține afirmația autoarea îl ia ca aliat pe Liviu Rebreanu, a cărui analiză ar putea fi împărtășită fără probleme de orice editor sau librar de astăzi: „«În orice afacere comercială, circulația mărfii hotărăște rezultatele. În editură încetineala circulației pricinuiește pagubele. Un capital de o sută de lei produce, teoretic, în editură, 25 de procente. Dacă s-ar vinde cartea în șase luni, beneficiul s-
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
se compune lent din alăturarea petecelor de real. Amintirea redescoperă oameni și personaje - mamaia și caietul de rețete, Coana Filoteia, cea care pune definitiv pe lista de bucate a autorului supa de hrișcă, Nea Vasile Palologu, portarul facultății, Domnul Apostolescu, librar bătrîn de înaltă ținută... Sînt toți aduși în carte de o amintire culinară și toți lasă în carte o rețetă. Descoperă cititorul preferințele gastronomice ale lui Sergiu Singer. Un gust pentru mîncare de fel boieresc s-ar zice, pentru că sînt
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
dintr-un roman, până când - din fericire - mi s-a descărcat complet bateria.) La fel de insistenți sunt autorii lipsiți de talent (dar și unii talentați) când vor să-și publice cărțile. Nu-i interesează că produsul muncii lor nu are căutare, că librarii refuză să-l difuzeze, că publicul îl ignoră cu desăvârșire. Pentru ei tipărirea unei cărți reprezintă un scop în sine, urmărit cu fanatism. De fapt, nu un scop în sine, ci un mijloc de a-și crea obsedantul statut de
Regizarea succesului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12346_a_13671]
-
Memoria balenei, în 1997, la Albatros), Jean Portante revine la obsesiile sale în acest nou roman (Mourir partout, sau La Differdange) mai complex și mai original. Desprins de autobiografie, nu și de rădăcinile ei, prozatorul creează un personaj proteic - totodată librar și măcelar, medic și pacient, polițist și infractor, familist și holtei, după cum și autor al cărții pe care tocmai o citim -, totuși mereu același sub toate înfățișările lui: descumpănit, răzvrătit împotriva vieții sale, gata de gesturi burlesc disperate, prins în
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
ești, pentru ceilalți e altceva. Așa fac și cu mine. Când sunt întrebat: cu ce vă ocupați?, turbez. Nu, dar de ce se amestecă? Atunci, ca să mă apăr, răspund ce-mi trece prin cap, și sunt când polițist, când măcelar, când librar... O minciună, i-am zis, ca să priceapă. Nu, literatură, a răspuns el. Buum! Mormântul meu și-a dat cărțile pe față, cum se spune. Cărțile sunt pe masă. între noi, când suntem singuri, trăim viața reală, în timp ce în exterior domnește
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
Ilie Constantin Prin 1977, cred, am descoperit printre cărțile unui bouquiniste (nu pe malul Senei, ci pe la Michelange-Auteuil) cartea Journal d'un hérétique, apărută cu un an mai înainte la Editura Olivier Orban. Librarul plasase, firește, lucrarea acolo unde i se păruse că ar fi la locul ei, într-o cutie de opere... religioase (un eretic, nu-i așa...). Mi-am amintit de o contrarietate bucureșteană similară, la librăria "Scala", prin 1968, când am
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
greu de imaginat, mărturisit cu ingenuitate, anume „să-i comunice pe cale ierarhică neputința în care șseț aflșăț de a-l mai primi la șelț” șs.m.ț. La fel s-ar fi comportat ofițerul-scriitor, după ce și-a tipărit cărțile, cu librarii, cărora le-ar fi inspirat o adevărată groază. Apoi, „brusc, dezordonat ca întreaga lui viață” ar fi fost și sfîrșitul său: „Forfotind pe la editori cu manuscrisul noului său roman, între două alergături s-a oprit un moment în curtea unui
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
un anumit fel, Turgheniev l-a determinat pe Dostoievski să fie Dostoievski. Cît de mult ar fi apreciat Mielușon numele motanului meu, Scămoșilă! Mielușon și Scămoșilă!! Vă aduceți aminte ce traducea Rahumihin? Femeia este o ființă omenească, sau nu? pentru librarul Heruvimov!! * „Se uită: era o negustoreasă, o femeie în vîrstă, cu căciuliță tradițională și cizmulițe de piele de capră, iar alături de ea o fată cu pălărioară în cap și umbreluță verde, probabil fie-sa.” Deci, pentru acea prăvălioară de lenjerie
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
să se recunoască pe sine și nu imaginea ei răsturnată acolo de taifunurile de peste mări și oceane. Telegrafele bat știri pentru dudui sclivisite și domni cu abia mijite tuleie în barbă. Vânzătorii de acadele se întrec în bocete cu librarii și inginerii. Și scena se repetă cu toate că nimeni nu poate prezice ce se ascunde în sunetele balalaicei și nici în ochiul galben al îndepărtatului Orient. Și nimeni nu poate explica splendoarea aurului și nici clinchetul glasului de madonă a singurătății
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
funcție de redactor. Nu s-a putut nici asta, din cauza dosarului sau. Unul dintre cei mai importanți scriitori din noua generație se întîlnea din nou cu ghinionul. Atunci i-a venit în ajutor George Bălăită care i-a oferit funcția de librar la "Cartea Românească". Asta a fost o nouă "victorie" a lui Mircea, pentru care, culmea, iar s-au găsit persoane să-l invidieze, fiindcă la librărie, după venirea lui se strîngea mare parte din cremă scriitorimii românești. Puțini și-au
Nedelciu - conspiratie reusită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17774_a_19099]
-
lingvistice și ideatice au avut o contribuție majoră în ducerea la bun sfârșit a acestui veritabil tour de force. Proiectul inițial al Editurii Humanitas trebuia să fie încoronat de republicarea traducerii capodoperei Ulise. Spre surpriza editorilor, a cititorilor și a librarilor, în primăvara timpurie a acestui an, editura Univers a scos pe piață o ediție ne-varietur a versiunii din 1984, în două volume, în traducerea și cu notele lui Mircea Ivănescu, apărută la vechea Editură Univers. În 1996, sub dubla siglă
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
Bastilia; * orice francez care merge cu metroul mai mult de trei stații scoate din geantă o carte de citit; și nu doar polițiste, am văzut citindu-se în metrou D’Ormesson, Amádo și chiar Lévi-Strauss cu „Race et progrés”; în librarii, un român bun costă cât un pulover bun; nu am văzut Coelho; * cea mai frumoasă librărie am intanit-o pe Rue de Fouarre, lângă Notre-Dame, se chema Jules Verne și era exact cum mi-o închipuiam în copilărie; * Derrida ține ocazional
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
celelalte orașe italiene pe care, cu siguranță, nu mă voi sătura niciodată să le revăd, căutând cu lăcomie acele amănunte ce transferă culturile evanescente derulate pe aici în biografia personală, atât cât poate ea să încapă. Acest Umberto a fost librar în Trieste, administrând cu generozitate gloria altor autori, fără altă ambiție decât aceea de a deveni un om care se topește la rândul său printre ceilalți și de la care el așteaptă un sentiment confratern. Aproape în secret, își cioplea propria
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
unde o mână de tineri croiau o expoziție dedicată unui om de-al locului, plecat în floarea tinereții dintre ei. Cosmin Lungu a fost în felul său un Umberto Saba al Timișoarei, deși n-a lăsat în urma sa cărți precum librarul din Trieste. Librarul acesta, despre care vorbesc aici, i-a legat ani în șir pe artiștii de toate națiile din Timișoara, fie ei pictori, literați, filozofi ori numai profesori pur și simplu în școlile orașului, la Cărturești. Aproape construise aici
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
de tineri croiau o expoziție dedicată unui om de-al locului, plecat în floarea tinereții dintre ei. Cosmin Lungu a fost în felul său un Umberto Saba al Timișoarei, deși n-a lăsat în urma sa cărți precum librarul din Trieste. Librarul acesta, despre care vorbesc aici, i-a legat ani în șir pe artiștii de toate națiile din Timișoara, fie ei pictori, literați, filozofi ori numai profesori pur și simplu în școlile orașului, la Cărturești. Aproape construise aici o confrerie a
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
Alex. Ștefănescu Aureola care trebuie ținută cu mâna Se află în librarii cartea unui autor român stabilit de multă vreme la New York, Gabriel Plesea. Cartea, intitulată Corespondențe din New York, ne oferă, încă înainte de-a o deschide, posibilitatea de a-l cunoaște pe compatriotul nostru de peste ocean, prin intermediul unei fotografii reproduse pe
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
Mircea Mihăieș Dezordinea culturală din România, întreținută, în devălmășie, de distribuitori, librari, editori, autori, presă culturală și televiziune e, din când în când, anulată de câte-o prestație fulminantă. Ca prin miracol, informa pilitură de fier se ordonează în jurul unui magnet invizibil, polarizând atenția trecătorului grăbit. Așa s-a întâmplat, în ultimii
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
Schiller și Goethe). Dar și în spatele unui mit, al unei utopii, stă totdeauna ascunsă o fărîmă de realitate. Altminteri nici Claudio Magris, „redescoperitorul" Europei de Mijloc, nu ar fi fost laureatul din acest an al Premiului Păcii, acordat de Asociația Librarilor Germani, în ultima zi a Tîrgului internațional de Carte de la Frankfurt pe Main. Europa Centrală, a Treia Europă sau Europa de mijloc are o adresă fixă: orașul Triest, un armonios conglomerat de culturi, etnii și mentalități, care au conviețuit respectîndu-se
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
el într-unul din puținele interviuri acordate presei, cele mai periculoase naționalisme sunt cele mărunte. La împlinirea, acum,a două decenii de la încetarea războiului rece, scriitorul italian, profesor universitar, germanist și erudit, a fost răsplătit cu Premiul Păcii de către Asociația Librarilor Germani. Distincția se adaugă unei liste impresionante de trofee pe care Claudio Magris, născut la 10 aprilie 1939 la Triest, le deține deja: Premiul Strega, Premiul Erasmus, Premiul Cărții la Leipzig, Premiul Prințul de Asturia, Premiul Austriac de Stat pentru
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
statistic vorbind, o carte la 100 de locuitori, inclusiv sugari și bătrîni... Deci puteți constata că totuși se citește mult. Eu cred însă că un scriitor nu trebuie să se preocupe de această problemă, ce poate fi lăsată în seama librarilor. Chiar dacă afirmăm că în secolul 20 au fost prea puțini cititori, totuși sunt acum mai mulți decît în secolele precedente, cînd s-a scris o literatură de înaltă calitate și frumusețe. Nu mi se pare așadar important dacă numărul cititorilor
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
cel de-al doilea război mondial, impresionantă că documentație. Chestiunea, știu bine, îl preocupă pe distinsul autor de cîțiva ani buni și, după o muncă extrem de istovitoare, și-a scris cartea, acum, avînd bucuria de a și-o vedea în librarii. Aș voi să spun din capul locului că monografia dlui Dinu C. Giurescu va rămîne de acum încolo, pentru multă vreme, drept o lucrare de referință în chestiunea studiată, chiar dacă mă despart hotărît de destule opinii ale dsale socotite de
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]