731 matches
-
Lucruri previzibile Între oameni. Soarele scăpăta, intrând orizontal printr-o fereastră Îngustă a turnului, Îl aureola pe croat cu un roșu aidoma incendiilor pictate pe zid: orașul arzând pe colină, vulcanul din depărtare, care lumina pietre și ramuri golașe, focul licărind metalic pe arme și armuri, ce părea să se prelungească dincolo de zid, cuprinzând incinta, obiectele, contururile bărbatului așezat pe scaun, volutele din fumul țigării pe care o ținea Între degete ori Îi spânzura Între buze, spiralele roșiatice care, cu lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
uneltele, aspectul tehnic trebuie să fie complicat. Pictai și Înainte, domnule Faulques? - Oarecum. Când eram tânăr. - Pe atunci erai artist? - Am vrut să fiu. - Am citit undeva că ai studiat arhitectura. - Foarte puțină vreme. Preferam să pictez. Jăraticul țigării a licărit o clipă. - Și de ce te-ai lăsat? Vorbesc de pictură. - I-am pus capăt curând. Când am Înțeles că fiece tablou pe care Îl Începeam Îl făcuseră deja alții. - De aceea te-ai făcut fotograf? - Poate - Faulques continua să surâdă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
despre Judecata de Apoi, mi se pare. - Da. Dar te Înșeli. Bruegel a pictat ultima bătălie. - Da, desigur. Nu-mi trecuse prin minte. Toate scheletele alea ca niște oști și incendiile din depărtare. Inclusiv execuțiile. Un fir de lună gălbuie licărea În fereastră. Dreptunghiul care se termina Într-o arcadă s-a luminat În albastru-Închis, lămurind contururile obiectelor din turn. Pata deschisă la culoare a cămășii pe care o purta vizitatorul a devenit mai vizibilă. - Așadar, ai hotărât că, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Vorbesc despre pajiștea pe care o vezi așteptând venirea dușmanului, forma colinei pe care o urci sub foc, glodul din tranșeea care te apără de bombardament. Înțelegi ce spun, domnule Faulques? - Perfect. Croatul a tăcut un moment. Jarul țigării a licărit ultima oară Înainte de a o stinge. - Sunt locuri din care nu te mai Întorci niciodată, a adăugat. A urmat altă pauză lungă. Prin ferestre, pictorul de război putea auzi vuietul mării care se năpustea la picioarele falezei. - Alaltăieri, a continuat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
stolurile de pescăruși zgomotoși, să-și descarce cutiile pentru băcănie. În unele după-amiezi, Faulques comanda un castron cu orez și rămânea la cină lângă o sticlă cu vin, privind cum se Înnegrea marea, se aprindea felinarul verde de pe mol și licărea, alb și intermintent În depărtare, farul de la Capul Rău. Un chelner a adus berea, și Faulques a dus-o la buze, golind halba pe jumătate din prima dușcă. Punând-o jos, a observat că avea resturi de vopsea, roșu cadmiu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
strălucirii soarelui deasupra nisipului și cu stropișori minusculi de sudoare pe frunte și buza superioară. Sper că ai obolul pentru Caron, spusese, cu răsuflarea Întretăiată de lăcomia cu care trăia clipa. Apoi Își atinsese lobii urechilor, sub plete, unde Îi licăreau niște cercei micuți din aur, În formă de biluțe - aproape niciodată nu purta bijuterii; obișnuia să facă aluzii la doamnele venețiene care, ca să Încalce legile Împotriva luxului ostentativ, se plimbau urmate de slujnicele care Își arătau giuvaierurile. Mie Îmi va
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
derivare cu sufixoid 59: francofon, americanofil, claustrofob, organigramă, filolog etc.; * derivare cu prefixoid: aeromodel, macromoleculă, microanaliză etc.; * derivare substitutivă: dezbrac < îmbrac, dișterne < așterne, ceaușist < Ceaușescu, securist < securitate etc.; * derivare regresivă 60: vernisa < vernisaj, aniversa < aniversare, bâlbă < bâlbâi, alint < alinta, licăr < licări, tăgadă < tăgădui, etimolog < etimologie etc. În cadrul derivării sunt valorificate diferite tipuri 61 de sufixe, respectiv prefixe care aduc radicalului un plus semantic 62: * sufixe diminutivale (plus semantic = perceperea dimensiunilor mai mici/ a caracteristicilor diminuate ale unui element, raportarea subiectivă la
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
haotice, văzute cu acea imensitate zveltă și ornamentată de stil rococo cu care Johannot ilustra poveștile orientale: De te uiți în jos pe gură, ca l-a Iadurilor poartă, La privire ți s-arată un abis nemărginit! Sute de lumânărele licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozește, străbătând, pare că-ți zic C-aici una lângă alta zac ființe vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! Însă dacă chiar lumina până sus abia pătrunde, Zgomotul abia s-aude ca un vuiet
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
platitudinile, este Diplomatul, Tăbăcarul și Actrița de Carol Ardeleanu. E vorba de un diplomat căzut în mizerie și alcoolism din cauza unui scandal. Fata lui, Agata, după multe dezamăgiri, se căsătorește cu un simplu cizmar. Degradarea lui Sălceanu, în care mai licăresc semne de nobleță umană, e de sursă dostoievskiană, după cum virtutea proletară e din psihologia eroilor lui Gorki. Îndeobște literatura lui Carol Ardeleanu se caracterizează prin simpatie pentru umili, prin bizarerie epică dusă până la fantomatic și grotesc și printr-un realism
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pure risipe a energiei: Dinspre Parâng Din urmă luna un vânăt rîng pe oblânc, cu trap prelung pe brâu, se pierde-n crâng, pe frâu, și-un chiot lung și pe oțelele de-argint, lovit de vânt își pleacă salba licărind. răzbate-adînc. ZAHARIA STANCU Specializat în poeme scurte de câte o strofă, Zaharia Stancu nu e totuși un poet de nuanță minoră. Simțind "foc" în sângele său amar ca și "coaja nucilor crude", în suflet cu urși hibernanți, el își cântă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aibă milă de noi. Dar ce, n-au milă decît de ăi cu fețele lungi? nu știu de glumă? Uite, domnule Starbuck - dar e prea întuneric ca să te uiți. Atunci, ascultă-mă: eu unul, văd în flăcările alea care-au licărit în vârfurile catargelor, un semn bun, căci catargele sînt înfipte-ntr-o cală care-o să fie plină vîrf cu spermanțet, pricepi matale? Așa că, tot spermanțetul ăla o să urce prin catarge ca seva prin trunchiul unui copac. Da, cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar alții în plin flux; eu mă simt acum ca un talaz uriaș, prefăcut într-o creastă înspumată - și sînt bătrîn, Starbuck. Dă mîna cu mine, omule! își strînseră mîinile și se priviră în ochi - în ai lui Starbuck parcă licăreau lacrimi. Ă O, căpitane, căpitane! suflet nobil! Nu te duce, nu te duce! Uite, un om curajos plînge, îndurerat că nu te poate convinge... Ei? Ă La apă! răcni Ahab, smulgîndu-și mîna din aceea a secundului. Echipaj, fii gata! Peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
verbele de existență au două argumente: entitatea care există și localizarea acestei entități. 3.2.2.5. Verbele de emisie de sunete 22, de lumină, de miros, de substanțe (buzz 'a bâzâi', clang 'a zăngăni', flash 'a fulgera', gleam 'a licări', reek 'a duhni', smell 'a mirosi', gush 'a se revărsa', spout 'a se scurge') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 11, 91) − nu pot fi clasificate ca fiind inacuzative sau inergative numai pe baza sensului: verbele de emisie de sunete care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
URMELE NOPȚILOR UDE DE PRIMĂVARĂ Noaptea cade ca o cortină în actul final, iar vise și gânduri năucitor de adânci se deschid în lumina ce în cuget licărind varsă peste pământ un suflu ușor și cald de primăvară. Să vorbim despre ea. Asemenea unor serafimi nevăzuți șterge urmele de pe caldarâm. Sunt urmele tale! De ce le ștergi? Din zbuciumul naturii se rotește un glas ascuțit: Urmele sunt reci. Nu
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
pe terasă de unde așteaptă miracolul luminii dintre frunțile Încărunțite ale steiurilor bazaltice. Pentru câteva clipe 437 s-a așternut o liniște, aproape nefirească, când toate necazurile, pizmuirile și grandomania, discrepanțele sociale, economice, religioase dispar topite În creuzetul emoțiilor pure, unde licărește timid sămânța de umanitate de la Începuturile creației din jocul dumnezeirii. Cu ochii dilatați și buzele tremurând, fără grai, privim hipnotizații, cei câteva mii de oameni răsăritul astrului luminii și al vieții. Mai Întâi, zorii feciorelnici se Îmbujorează ușor, apoi discret
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Tata s-a combinat cu mama sub coadă Dragonului și nașterea mea a fost sub Ursa Major, de unde rezultă că sînt brutal și desfrînat. Zău că aș fi fost ce sînt, chiar dacă cea mai fecioreasca stea de pe firmament ar fi licărit asupra bastardizării mele. Edgar... (Intra Edgar) La tanc: tocmai că deznodămîntul vechii comedii. Replică mea e o melancolie perfida, cu un suspin că de balamuc. O, aceste eclipse prevestesc aceste discordii! Fă, sol, la, mi... EDGAR: How now, brother Edmund
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și-a scos masca și Janice și-a revenit, după ce a dat pe gît un coniac. Iar acum, formația cîntă și toată lumea e pe ringul de dans. Mama și tata se leagănă În ritm Îmbujorați și zîmbindu-și radioși, paietele mamei licăresc În lumină. Suze dansează cu o mînă de gîtul lui Tarquin și cealaltă În jurul lui Clementine, care s-a trezit și n-a vrut să mai adoarmă. Tom și Jess stau În picioare la marginea ringului, vorbind și, din cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Ei, bine, mă rog, noi vorbeam despre ele toată noaptea! i-o trîntesc și eu. Despre cît de mare caz se face de ele, aiurea În tramvai. Mă joc, ca din Întîmplare, cu verigheta, asigurîndu-mă că diamantul inelului de logodnă licărește cum trebuie În lumină. Eu sînt soția lui. Și știu mult mai bine care e părerea lui despre nenorocitele alea de fresce. Venetia dă să zică ceva, apoi renunță și Închide gura la loc, siderată. — Scuze! Luke intră iar În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Doamne. E ea. N-am mai văzut-o de cîteva săptămîni. Sinceră să fiu, parcă arată altfel decît o aveam eu În minte. Eu mi-o Închipuiam mai Înaltă, cu păr mai lung și mai de vrăjitoare și ochi verzi licărind și cu dinții ca niște... colți. Dar iat-o În fața mea, drăguță și subțirică, Îmbrăcată Într-o helancă neagră șic și zîmbindu-mi de parcă aș fi cea mai bună prietenă a ei. — Îmi pare bine să te văd! Mă sărută. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
șocat. Voi doi sînteți cuplul perfect. — Acum s-a rezolvat, Îl liniștesc. Știu că n-am de ce să-mi fac griji. Dar aproape c-am pus un detectiv pe urmele lui. — Ete na. Danny se apleacă În față, cu ochii licărindu-i de curiozitate. — Și ce s-a Întîmplat? — Am sistat operațiunea. — Iisuse. Danny mestecă bine chifla, procesînd informațiile. — Și de ce-ai crezut că te Înșală? — Au fost niște chestii cu o tipă. Care, din Întîmplare, e chiar obstetriciana mea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ochii - și e un coșmar devenit realitate. În fața mea, dominîndu-mă de la Înălțime, se află Venetia. Are pe ea o rochie lungă și fără bretele de tafta neagră, cu fustă amplă. Are părul prins Într-un coc, și la urechi Îi licăresc diamante. Arată ca o prințesă. — Becky, Luke spune că nu ți-e bine. ZÎmbetul ei e dulceag și siropos. — Hai să mă uit un pic. — Ce faci aici? mă răstesc la ea furibundă. M-a sunat Luke. Era Îngrijorat! Venetia
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
șifonier și scot un caftan de șifon negru, de gravidă, pe care l-am cumpărat În timpul verii și nu l-am purtat niciodată, fiindcă mi se părea că mă face cît o balabustă. Ok. Accesorii. CÎteva coliere lungi, care să licărească frumos... niște pantofi cu tocuri scînteietoare... cercei cu diamante... Deschid cu un gest grăbit portfardul și Îmi dau cu cîte smacuri pot, În doi timpi și trei mișcări. Mă dau un pas Înapoi și mă privesc din cap pînă-n picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
apariției unui ziar catolic la București 388. A fost transmis doar un scurt mesaj către cititori, semnat de Comitetul redacțional: "Numai un puternic val de lumină poate risipi întunericul care în ziua de azi răzvrătește atâtea minți. Slabele lumini ce licăresc bătute de vânt ici și colo, nu străbat bezna înfricoșătoare și primejdioasă, nu pot arăta drumul spre limanul mântuitor. Farul este înfipt adânc în credința bisericii lui Hristos, universală în timp și spațiu sau catolică, stâncă neclintită în veci. El
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
apostolatului în presă), cu atât mai mult într-o țară precum România, unde confesiunea catolică era minoritară. Necesitatea apariției unui ziar catolic în București a fost argumentată prin rolul capitalei în luarea deciziilor importante pentru tară. Sintagma " Slabele lumini ce licăresc bătute de vânt ici și colo" se referea la publicațiile catolice(în principal reviste) care apăreau lunar, trimestrial sau anual, pentru o perioadă scurtă de timp, în orașe din țară unde impactul nu era la fel de vizibil. Denumirea ziarului nu a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din Chișinău. A fost redactor la „Țăranul sovietic” și la „Moldova socialistă”, a colaborat la emisiuni literare radio. În 1973 se stabilește în Israel. V.-W. este autor al unor volume de proză scurtă, majoritatea pentru copii: Anicuța (1953), A licărit o stea (1957), Treceau cocorii (1958), Arbori de veghe (1962), Popasuri (1963), În pragul casei (1964), Strada (1972) ș.a., în care explorează mai ales universul infantil. A compus povestiri, nuvele și romane și din nevoia, așa cum mărturisește el însuși, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290611_a_291940]