1,342 matches
-
de joc, În vraja de-o clipă cât sunt doar cu tine Și-ți simt răsuflare-adiere de foc. Tu, albă tulipă, deschizi către mine Petale din floarea ajunsă-n soroc, Iar trupul tău țipă ca-n furci caudine Să soarbă licoarea ce-aduce noroc. În vraja de-o clipă cât sunt doar cu tine... Îți simt răsuflarea adiere de foc. Dintre toate Dintre toate iluziile, cea mai autentică și des întâlnită este FEMEIA... Dintre toate durerile, cea mai pustiitoare este săpată
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
sezon. Bărbații și-au invitat partenerele de masă să se servească și au trecut la atacul platourilor, umezindu-și din când în când buzele unsuroase de la grăsimea preparatelor, în paharele cu pereții groși, în care înotau cuburile de gheață prin licoarea fină, cu gust de ploșniță. Femeile mai timide, doar ciuguleau câte ceva din produsele așezate cu opulență pe platouri. Li se servise în pahare înalte, frumos colorate într-un albastru azuriu, câte un preparat de bar slab alcoolizat dar răcoritor. Priveau
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
originar din Franța, ce se cultivă cu succes și la noi în țară, mai ales în podgoriile din Moldova, Vrancea și aici în Dobrogea la Murfatlar, Niculițel sau Ostrov, unde s-a aclimatizat foarte bine. Fiecare a ridicat paharul cu licoarea alb-gălbuie, peste care se așezase patina timpului. Bărbații clătinau paharul și-l miroseau, de parcă erau într-un concurs la o degustare de vinuri și nu la o masă prietenească de despărțire. Femeile, mai puțin încântate de calitatea vinului, nefiind cunoscătoare
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
trebui să fie mai războinici ca să poată cuceri o redută, chiar și atunci când consideră că ar fi o cauză pierdută. - Da, ai dreptate. Gloria duse din nou paharul la buze. Simțea nevoia unui nou flux de curaj dat de această licoare miraculoasă din pahar, în care încă se mai scăldau două cristale mici de gheață. - Știi Ștefan, dacă tot suntem la momentul destăinuirilor ca între doi oameni maturi care au trecut în viață atât prin necazuri cât și prin bucurii, mi-
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
sticlele cu whiskey, gin, garrone, dar ochii i-a căzut pe o sticlă cu țuică galbenă, pe care era o etichetă cu inscripția: produsă în 1995. A deschis ușa barului a scos sticla și și-a turnat un păhărel din licoarea bahică. Cu paharul în mână s-a așezat în fotoliu la măsuță în așteptarea cinei comandate. Nu peste mult timp Violeta, roșie în obrajii, a intrat în cameră cu un platou în mână, pe care se găsea mâncarea acoperită cu
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
și plini de floare, Bătrâni ai parcului străjeri Stau de veghe la intrare De peste-un veac de primăveri. Iar cand vară fugi de soare, Pe sub ei pășind în drum, Îți oferă și răcoare, Dar și o cupă de parfum. Din licoarea parfumata Trecătorii sorb cu sete Și se-ntâmplă nu odată, Mulți din ei să se îmbete. Și apoi merg parcă plutesc Fără de țintă pe ălei, Și multă vreme rătăcesc Prin parcul Carol plin cu tei. Un vânt poznaș trecea hai-hui
PARCUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377062_a_378391]
-
în inimă se-nfinge Pe mine mă frământă s-ating bolta tăcerii. O simt cu o privire am ochii de smarald Și când mi-e frig în vene, ea îmi pătrunde cald, Mă ispitește-adesea îmi toarnă vin în sânge... E o licoare dulce și clipa de n-ar frânge... Referință Bibliografică: CORZI DE AUR / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1450, Anul IV, 20 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CORZI DE AUR de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377897_a_379226]
-
veștede. Cum de nu am știut mai demult cum de nu am înțeles că nimic nu e pururea? Nimic, nici această dovadă că suntem, nici numele pe care ni-l șterge nisipul, apa mării, sarea spălându-ne. Dumnezeu știe câte licori am băut, ce otrăvuri ni s-au turnat în cuvânt dacă ne-am jinduit până la marginea lumii și ne-am dat afară din lut. Tulburată mă simt, liniște în brațele în care adorm. Scrie-mi pe ele viață, să nu
DRAGOSTEA MEA, IEDERĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378105_a_379434]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > FRUNZE RUGINII Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1363 din 24 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Frunze ruginii Toamna pare-o ironie De ajungi în deal la vie Și vezi strugurii sub teasc, Când licorile se nasc. Apoi când ajungi la cramă Toamna parcă se destramă Și spre sfânta încălzire Bei din vechile potire. Toamna parcă ia culoare De la vinul din pahare Și de-l simți tare în picioare, N-o spune în gura mare
FRUNZE RUGINII de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376362_a_377691]
-
fulgeră vidulrăscolind focul din soare.... XIV. ROD TOTUL PÂNĂ LA OS, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017. Uneori cioplit în lemnul verde al durerii zăvor cu creste ascuns închid hrubele vinului sub deal roditor. Licoarea galben-verzuie și rubinie sub impulsul adâncirii divine dau cu zaruri peste gânduri nomade, sub patima cărnii ce nu-și pune frâu. Rod totul până la os nestăpânit fiind cineva mă stăpânește prea mult. Nu stă pe gânduri și mă folosește ca
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Aici m a adus iubitul meu, soțul meu, și aici voi rămâne spre a fi mereu lângă el, spre a fi mereu împreună. Ne am întors pe covorul verde al grădinii, unde pe masă ne așteptau vasele antice pline cu licori de aduceri aminte. Am savurat aroma acelei primiri și în final am plecat buimăciți, vinovați de a nu crede că mai există așa povești de iubire. Ne întorceam privirea și vedeam casa aceea albă cum se pierdea între pomii seculari
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
repet, nu uitați că atât timp cât sunteți în baza de tratament lângă Dalia, profitați și dumneavoastră de dotările noastre, folosindu-le. - Să fiți sigur că voi profita de această oportunitate. Cina se desfășura într-o atmosferă veselă. Ștefan în timp ce gusta din licoarea din pahar cu parfum de otonel, le studia discret pe cele două femei. Constata diferențele dintre ele nu numai datorate vârstelor, cât mai ales faptului că nu exista nicio trăsătură comună, nimic care să sugereze că ar fi rude. Solistul
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
urbe, se înșirau de-a lungul povârnișului, răzlețite de-a lungul străzii ce cobora în serpentine, de ambele părți. În spatele grădinii se termina șoseaua și casa lor era lipită cu spatele de stânci. În prezent faurul ținea în pivniță, neprețuita licoare pe care o gusta doar în compania unor prieteni speciali. Vinul învechit de câteva decenii rămas de pe vremea când trăia tatăl său, păstrat în butelci din sticlă îmbrăcate cu o împletitură groasă din piele, frumos împodobite cu desene și încrustații
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
Acasa > Literatura > Proza > INOVATIV IN EXTREMIS Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Deunăzi, intrasem în ceainăria Iris din Pasajul Macca-Vilacrosse pentru o licoare contra oboselii. Acolo dau de Babacu, fost coleg de liceu și bun prieten de-o viață, despre care nu mai știam nimic de ceva timp. Bucuria reciprocă a întâlnirii ne dispune și ne întinerește subit. Uităm de necazurile trăite până la
INOVATIV IN EXTREMIS de ANGELA DINA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376782_a_378111]
-
2011 Toate Articolele Autorului Copile, eu ți-am dat de toate pâine , cuțit și demnitate, dar ți-am dat nume de ocară și am uitat să-ți dau o țară. O țară -n care fiecare să fie om și nu licoare. Pe lângă munți, dealuri și ape să aibă vis și libertate, să poată vulturii să zboare pe drum deschis peste hotare, să nu mai lase-n urma lor puii plângând , murind de dor Și-n lume poate nu mai fie români
COPILE, NU ŢI-AM DAT O ŢARĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375139_a_376468]
-
de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte simțiri vor curge de mâine? Până atunci, mușc lupoaică flămândă Inima caldă din orice secundă, Până când moartea-ncepe să tresară Și viața-mi este licoare amară. Referință Bibliografică: În umbră-mi rămâne atâta nimic / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎN UMBRĂ-MI RĂMÂNE ATÂTA NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372676_a_374005]
-
mai ieftine, dar și mult mai durabile... Începu o campanie de profilaxie a bolilor cu transmitere sexuală, combaterea leucemiei și interzicerea fermă a drogurilor injectate, compensate fiind cu liberalizarea și încurajarea consumului de canabis... O multinațională preluă întreaga producție a licorilor folosite în temple, biserici, catedrale, sau moschei. Noile produse erau mult mai aspectuoase și, evident, mult mai ieftine. Prin urmare veniturile celor care le distribuiau creșteau exponențial... În presă porni o campanie susținută prin mijloace adecvate pentru consumul alimentelor naturale
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
secătuită și lucrează zi de zi, părând neobosită. Iubește-mă cum iubește soarele razele blânde și proclamă victorios a vieții noi izbânde, prin încercarea de-a sorbi din grația luminii în fiecare magică secundă a întâlnirii. Iubește-mă ca dulcea licoare ce se revarsă spre natura ai cărei arbori acum se deșteaptă și-și verifică pierderile de peste iarna grea să-și facă loc în tăcuta neliniște a mea. Iubește-mă și mărturisește-mi tainele tale, căci în focul iubirii și piatra
IUBEȘTE-MĂ! de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372807_a_374136]
-
duale Cuvintele s-ajungă la mine cum au fost, Dar amețit de sensuri cu izuri boreale Prin doruri nepereche cuvântul are rost? Mi-e dor de o privire, de mână ta calina, Ți-e dor să-ți torn pe suflet licoarea de fiori. Amestecăm iluzii, fără să fim de vină Că, implacabil, dorul ne doare uneori. Hai să fugim spre vremea pornirilor nebune, ... Citește mai mult Noi doi, pe scena vieții cu orchestrații greleRămânem două doruri, atât, nimic mai mult,Cântând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
în murmure dualeCuvintele s-ajungă la mine cum au fost,Dar amețit de sensuri cu izuri borealePrin doruri nepereche cuvântul are rost? Mi-e dor de o privire, de mână ta calina,Ți-e dor să-ți torn pe suflet licoarea de fiori. Amestecăm iluzii, fără să fim de vinăCă, implacabil, dorul ne doare uneori.Hai să fugim spre vremea pornirilor nebune,... XVI. ALB-ALBASTRU, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015. De-atâta alb mi-e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
duminică, 20 septembrie 2015 banca de amintiri lângă apele cu valsurile Dunării albastre fecioarele și-au sădit visele, rătăcite prin pulberi de timp, așteptând cavalerii de ieri; a tăcut vântul și vulturii au căzut peste toamnă, ard tapiserii pe coline, licori de lumină se zbat spasmodic, cad în amurguri, se-ntorc în baladă; cade rugina din cer, mai cântă la flaut un înger, mai vine încă o ploaie, ard orologii pe rug, oamenii fac inventarele sentimentelor, își spală autobiografiile, fac bilanțuri
DESPRE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372166_a_373495]
-
apă o-nfioara, Cănd din izvor se-adapa cu sarutatrea-i caldă, La fel sufletu-atins de iubirea ce-o-'mpresoara, Reverbereaza-n cercuri, cănd al ei fulg se scalda . Prin funii roșii, fine, ca firul de mătase, Un macrounivers de carne e hrănit . Licoarea fermecata ce inima îți coase O aură regeasca... zbori către infinit ... Atunci... în toate universurile clipesc stele , Cu prima , unica, poveste de iubire... Doar o privire și-un surâs mă ridicau la ele, Iar curcubeele pe fată-mi veneau spre
CE E IUBIREA ?... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376213_a_377542]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ROD TOTUL PÂNĂ LA OS Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului Uneori cioplit în lemnul verde al durerii zăvor cu creste ascuns închid hrubele vinului sub deal roditor. Licoarea galben-verzuie și rubinie sub impulsul adâncirii divine dau cu zaruri peste gânduri nomade, sub patima cărnii ce nu-și pune frâu. Rod totul până la os nestăpânit fiind cineva mă stăpânește prea mult. Nu stă pe gânduri și mă folosește ca
ROD TOTUL PÂNĂ LA OS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376288_a_377617]
-
sa albă -/ Din lumea întreagă să-ți fiu cea mai dragă/ Și orice mi-ar aminti inima mea rănită,/ Îți voi deschide în grabă ușa de așteptări ruginită...//” Este definitorie pentru poetă această poezie abia îngânată, în care se strecoară licoarea cu gust dulce-amărui ce sugerează miracolul celui mai frumos sentiment care unește partenerii într-un cuplu. Poeta simte nevoia unui confort psihic al stabilității și de aceea, statornicia dragostei o îndeamnă să nu țină seama de intemperiile vieții. Simțind cât
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
cred că ai să vii, Ochii să mi-i săruți, în nopțile târzii, Pe brațul tău, ca să mă culci Și-n lumea viselor, iubite, să mă duci. Am obosit să simt cum timpul trece Și-mi picură în vene din licoarea-i rece, Iar fiecare trandafir, de tine-mi amintește, Dar în eter, mireasma lui se risipește. Am obosit să caut steaua noastră, Printre fărâme de corali, din mare-albastră, Să caut urma aștrilor căzuți, În valurile mării, demult pierduți. Aș vrea
AM OBOSIT SĂ CRED de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371706_a_373035]