1,086 matches
-
luam de la capăt, cu nerușinare, cu aceiași chelneri, la același birt, de altfel singurul disponibil. Imperial, Sincu ne snoba cumpărându-și, din când în când, câte un strop strălucitor de „Queen Anne“. Noap tea, pe drumul de-ntoarcere, zeci de licurici pâl pâiau în întuneric... După două-trei zile copiii, care la-nceput veni seră de bună voie, atrași de noutate, fugeau de noi ca de ciumă. Când venea ora experimentelor, se golea tabăra. Se ascundeau pe te miri unde, o luau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
n-ar fi putut niciodată spera să-i intre în fire. O întrista să vadă în Barbara ceea ce-și dorise să devină când avea să crească mare. Dar avea la fel de multe șanse să devină Barbara pe câte avea un licurici să devină far prin propria strădanie. Cealaltă femeie ajunsese să fie mai la locul ei aici decât eraea. Mark ar fi făcut orice pentru păpușica Barbie a lui. Karin dădu peste ei într-o după-amiază târzie, la masa din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am mai scris timp de șapte ani. La concursurile literare se dădeau premii în tabere și adolescenților le plac taberele. Astea cu artiști sunt încă și mai interesante. Cunoști celebrități, faci chestii nebune, ești interesant. Ca în scorburi pline de licurici ne ascundeam, verile, în taberele astea. Am mers la facultate, am schimbat orașul și mi-am căutat reperele, cenaclurile, artiștii. În București, un scriitor celebru mi-a zis că scriu prost, i-am dat dreptate și nu am mai scris
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa Încît lumina verde se aprinse din nou, larma străzii se redeșteptă, escadroanele Încinse de mașini porniră să se tîrască În sus și-n jos pe stradă: o armată de licurici uriași, dirijată de o maimuță. Apoi vuietul mașinilor de nituit reîncepu, sus, deasupra străzii, pe cerul albastru, brațul lung al macaralei se mișcă, lanțul cu greutatea de oțel suspendată se legănă și coborî. Trupul fusese deja dus În clădire, polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că prieteni avem pretutindeni și dacă întrebi pe oricine, „râul, ramul” - cum spune poetul - ei toți îți vor arăta drumul spre fiecare dintre fiii mei. Îți voi da, totuși, doi însoțitori mărunți. Ana e curioasă: Cine sunt dânșii? Un modest licurici și o modestă râmă. ─ O râmă? Un licurici? - Ana râde înveselită -. Nu sunt cumva prea mici, prea neînsemnați? Licuriciul îmi poate lumina drumul cu trupul lui dar râma cu ce mă poate ajuta? Ea merge încet, eu merg repede, nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
oricine, „râul, ramul” - cum spune poetul - ei toți îți vor arăta drumul spre fiecare dintre fiii mei. Îți voi da, totuși, doi însoțitori mărunți. Ana e curioasă: Cine sunt dânșii? Un modest licurici și o modestă râmă. ─ O râmă? Un licurici? - Ana râde înveselită -. Nu sunt cumva prea mici, prea neînsemnați? Licuriciul îmi poate lumina drumul cu trupul lui dar râma cu ce mă poate ajuta? Ea merge încet, eu merg repede, nu prea ne potrivim... Râma e o ființă umilă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
drumul spre fiecare dintre fiii mei. Îți voi da, totuși, doi însoțitori mărunți. Ana e curioasă: Cine sunt dânșii? Un modest licurici și o modestă râmă. ─ O râmă? Un licurici? - Ana râde înveselită -. Nu sunt cumva prea mici, prea neînsemnați? Licuriciul îmi poate lumina drumul cu trupul lui dar râma cu ce mă poate ajuta? Ea merge încet, eu merg repede, nu prea ne potrivim... Râma e o ființă umilă dar, pentru plante, e o binecuvântare. Ea fabrică sol fertil. Înghite
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Am omorât râmele fără să vrem, de dragul recoltelor. Mulți oameni nu știu asta. Un pământ fără râme e un pământ otrăvit. Dacă în drumul tău întâlnești oameni care cultivă pământul, arată-le râma și spune- le ce-i cu ea. Licuriciul te va conduce la fiii mei. Știe și drumul la Prințul Culorilor. Te va conduce cu bucurie, în Munții Carpați. Ana recapitulează: Iau cu mine râma și licuriciul. Am să le spun oamenilor ce-i cu râma. Licuriciul mi-l
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cultivă pământul, arată-le râma și spune- le ce-i cu ea. Licuriciul te va conduce la fiii mei. Știe și drumul la Prințul Culorilor. Te va conduce cu bucurie, în Munții Carpați. Ana recapitulează: Iau cu mine râma și licuriciul. Am să le spun oamenilor ce-i cu râma. Licuriciul mi-l pun în păr. E o podoabă luminoasă, un mic soare. Nu voi zbura spre Calea Laptelui. Îi voi căuta pe fiii Măriei Tale și voi găsi, împreună cu licuriciul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cu ea. Licuriciul te va conduce la fiii mei. Știe și drumul la Prințul Culorilor. Te va conduce cu bucurie, în Munții Carpați. Ana recapitulează: Iau cu mine râma și licuriciul. Am să le spun oamenilor ce-i cu râma. Licuriciul mi-l pun în păr. E o podoabă luminoasă, un mic soare. Nu voi zbura spre Calea Laptelui. Îi voi căuta pe fiii Măriei Tale și voi găsi, împreună cu licuriciul, castelul Prințului din Munții Carpați. Rămâi cu bine, Măria Ta
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
licuriciul. Am să le spun oamenilor ce-i cu râma. Licuriciul mi-l pun în păr. E o podoabă luminoasă, un mic soare. Nu voi zbura spre Calea Laptelui. Îi voi căuta pe fiii Măriei Tale și voi găsi, împreună cu licuriciul, castelul Prințului din Munții Carpați. Rămâi cu bine, Măria Ta! Voi face tot ce mi-ai spus. Te du cu bine, copilă! Am plecat grăbiți. Abia mă pot ține de Ana. Eu n-am pantofi albaștri, dar am patru picioare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mare nevoie de Oxigen, de Hrană, de Iubire și de Informație. Gata! Eu trăncănesc despre mine și nici n-am văzut pe unde am mers, între timp, eu și cu Ana, în povestea din visul lui PAM. Văd doar că licuriciul din părul Anei strălucește iar noi am ajuns undeva, într-un fel de uzină. Ba nu, nu e uzină, e un laborator de uzină. Sau un atelier ingineresc special pentru inventatori. Sunt tot felul de aparate și planșete aici. Ați
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
oameni care știu să deseneze. Iar pe pereți sunt expuse desene, scheme, grafice. Multă matematică și multă inginerie. Am impresia că aici îl căutăm pe unul dintre fiii lui Verde Împărat și anume pe Inventator. Cred că ne-a condus licuriciul, de aceea radiază de fericire în părul Anei. Ana a intrat în atelier și aici a dat, iată, chiar de el, de Inventator. Da, el e cel mai mare dintre fiii lui Verde Împărat. E cu cinci minute mai mare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pixul pe sub nasul oamenilor. Ei trebuie să facă în așa fel ca toate războaiele să se termine repede, iar oamenii să fie din ce în ce mai deștepți, mai sănătoși și mai fericiți. Să vedem ce face Ana. Tocmai și-a potrivit din nou licuriciul în păr și și-a lustruit pantofii albaștri pentru călătorie. Deci - la drum! Dar, între timp, n- aș putea, oare, să vă mai spun câte ceva despre mine? Au apărut două în camera mea. Așa numesc eu locul în care îmi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
doarme dusă și parcă nici nu-i pasă de câte lucruri îngrozitoare se petrec în visul ei. Noi, Ana și cu mine, am ajuns - știți unde? Pe coada mea stufoasă, că am ajuns tocmai în Maramureș. Și aici sunt munți. Licuriciul și râma ne-au adus aici. Drumul șerpuiește ca o râmă mai mare. Ana le-a mulțumit frumos mititeilor, a mângâiat ușor licuriciul pe care îl portă mereu în păr și a așezat, cu dragoste, râma într-o copăiță făcută
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ajuns - știți unde? Pe coada mea stufoasă, că am ajuns tocmai în Maramureș. Și aici sunt munți. Licuriciul și râma ne-au adus aici. Drumul șerpuiește ca o râmă mai mare. Ana le-a mulțumit frumos mititeilor, a mângâiat ușor licuriciul pe care îl portă mereu în păr și a așezat, cu dragoste, râma într-o copăiță făcută dintr-o coajă de nucă, în care a pus puțină țărână. Înțeleg că îl vom căuta pe Artist. Se pare că l-am
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Culorilor din Munții Carpați. Măiastra: ─ Știu unde e Castelul. Dacă Artistul merge, voi fi și eu acolo. Artistul zâmbește aprobator. Sigur că vor fi amândoi prezenți. ...Desenați-i, copii, pe Artist și pe Măiastra lui chiar aici: Decorul se schimbă. Licuriciul ne-a condus altundeva. Acum îl căutăm pe Învățător. Învățătorul a fost, este și va fi - același și mereu altul. Ca și Inventatorul, sau Artistul, acest fiu al lui Verde Împărat e un singur personaj dar în el trăiesc învățătorii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a devenit învățător de învățători. Spiru Haret scria cu mâna lui scrisori către ceilalți învățători. Ana lasă Luna pe mai târziu, își cere scuze, îi spune Învățătorului că are un mesaj urgent. Atent, Învățătorul se pregătește s-o asculte. Observă licuriciul din părul ei și zâmbește. În loc de prefață, Ana îi aruncă mai întâi mingea și el o prinde bucuros. Povestea Anei e aceeași: îl roagă și pe el să-și strângă oștenii cei mai buni și mai viteji ca
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
că e un fel de invitație, poate că ar cam avea nevoie și de o pisică în „Clubul mâncătorilor de mere”. Găsesc eu ceva de mâncare până la urmă. Ana a scos dintr-un buzunar cele două vietăți mititele, râma și licuriciul. Nu, astea nu-s de mâncare. Ana le-a pus în mijlocul cercului magic și i-a rugat pe ceilalți să nu uite de ele, adică, a zis ea, să nu uite de „amănunte”, pentru că, a mai spus Ana, „amănuntele sunt
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pus în mijlocul cercului magic și i-a rugat pe ceilalți să nu uite de ele, adică, a zis ea, să nu uite de „amănunte”, pentru că, a mai spus Ana, „amănuntele sunt foarte-foarte importante.” Eu unul m-aș supăra rău, în locul licuriciului sau al râmei dacă m-ar face cineva „amănunt”. Dar eu sunt reporter de război, deci e altceva. Un licurici e și el o lumină vie, nu una de împrumut, e lumină curată, nu consumă electricitate și nu scoate fum
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nu uite de „amănunte”, pentru că, a mai spus Ana, „amănuntele sunt foarte-foarte importante.” Eu unul m-aș supăra rău, în locul licuriciului sau al râmei dacă m-ar face cineva „amănunt”. Dar eu sunt reporter de război, deci e altceva. Un licurici e și el o lumină vie, nu una de împrumut, e lumină curată, nu consumă electricitate și nu scoate fum, iar râma e doica recoltelor bogate pentru că le prepară hrana în micul ei corp, sub forma celui mai curat și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Artistul, vestitul italian Michelangelo Buonarotti a fost cel care zicea: „Amănuntele fac perfecțiunea și perfecțiunea nu-i un amănunt”. Când rostea aceste cuvinte, cred că Artistul se gândea și el, ca și mine, cu mult respect la râmă și la licurici. Iar acel Michelangelo Buonarotti voia ca oamenii să nu neglijeze „amănuntele”, dacă-și doresc să le iasă totul perfect. Ei, dar, culmea, iar am uitat ceva important! Am uitat să transmit și din tabăra cealaltă, a zmeilor. Așa se face
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cu otrăvuri numite pesticide. Pe zmei îi poți ucide, îi poți otrăvi, cu tot felul de substanțe chimice. Dar în locul celor uciși vin alții și ce te faci?! Apoi, otrăvindu-i pe ei, otrăvești pământul, apa, aerul, pădurile, grădinile, râmele, licuricii, oamenii și celelalte viețuitoare. E mult mai bine ca PROIECTUL să fie fără otrăvuri. Ar fi mai înțeleptși mai pe placul copiilor - dacă în proiect s-ar scrie cu ce fel de jăratec dătător de puteri, ar fi bine să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de pământ, din pivnița Căsuței cu zorele spre canal, și de la canal până la subsolul muzeului. În trei oameni, povestea nu vă poate lua mai mult de două ore. Ionescu își lărgi puțin gulerul cămășii. Gămăliile de fosfor ale ceasornicului azvârleau licurici: "E nebună! Nebună de-a binelea! Și totuși... Ideea mi se pare uluitoare". ― Sînteți convinsă că e vorba numai de 8-10 metri de pămînt? ― Am studiat planurile. Nu încap erori. ― Mda... Ați auzit vreodată ce înseamnă un canal colector? ― Mi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
crease cotlete într-o capsulă Petri și apoi le mâncase în public, într-un spectacol. (Se pare că aveau un gust groaznic. Oricum, erau modificate genetic. Îhh). Un artist din Franța crease un iepure strălucitor, inserând gene luminiscente de la un licurici sau ceva de genul ăsta. Iar alți artiști schimbaseră culoarea părului animalelor, creând nuanțe de curcubeu, și crescuseră ghimpi de porc spinos pe capul unui cățeluș drăguț. Acele lucrări de artă provocau sentimente puternice. Mulți erau dezgustați. Dar așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]