938 matches
-
suferinzi în aceeași încăpere... Două slugi ridicară puțin jilțul în care sta vodă atât cât să nu atingă covoarele de pe jos și-l cărară într-o odaie ce da cu ferestrele spre miazănoapte. Doamna aduse apă în căni de porțelan, lighene de aramă curate, feșe albe din pânză de in și scamă. Își luă inima în dinți și, atentă, începu să-l ajute pe călugăr. — Prea multă carne vie, oftă dânsa, altfel ar fi fost de folos nițică frunte de tescovină
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cele cumpărate pentru ghiveci: o pusesem cu frunzele În lada de jos, de la frigider. A, să nu uit să cumpăr hrean! Am o rețetă trăsnet, de gogosari. După ce Îi curăț, Îi spăl și Îi tai felii, Îi pun Într-un lighean mare, de pe o zi pe alta, Împreună cu zahărul, sarea, oțetul, boabele de piper, foile de dafin. Fac lista să nu uit fiindcă durerea de masea care nu Îmi dădea pace și stresul Începuseră să-și spună cuvântul și mă simțeam
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
strop de apă rece. și- ar mai uda sufletul cu un strop de apă rece. Continua să frământe lutul galben care țâșnea printre degetele ei. Era moale și gata de lipit. Rarița își șterse grosul și își puse mâinile în ligheanul din care turna apă pentru înmuiat. Simțea că respiră prin palmele ei. Dar tot îi era sete. - Hai, mama, ia o cană cu apă rece, acu’ ce-am adu-o. Rarița tresări. Nu știa cât timp a stat cu mâinile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cană cu apă rece, acu’ ce-am adu-o. Rarița tresări. Nu știa cât timp a stat cu mâinile în apă, dacă a visat, dacă dormea, dacă era o altă zi. Nu zise nimic, îi era sete. Scoase mâinile din lighean și dădu să apuce cana. - Stai așa, că ești murdară. Stai că-ți dau eu. Își lăsă mâinile ostenite înapoi în apă și deschise gura ca un pui de rândunică ce așteaptă să fie hrănit. Fata ei, fata ei avea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lungă ce se înălța deasupra străzii, la primul etaj, într-o cameră în care nu se vedea decât un pat de fier, un scaun vopsit în alb, un dulap fără perdele și, în spatele unui paravan de trestie, un spălător cu ligheanul acoperit de o pulbere fină de nisip. De cum plecă patronul, Janine simți frigul ce răzbătea din zidurile goale, spoite cu var. Nu știa unde să-și pună poșeta, unde să se așeze. Nu-i rămânea decât să se întindă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Cum merge? spunea el. - Minunat. - Lucrezi? - E ca și cum aș lucra. - Dar nu văd nici o pânză! - Totuși lucrez. Dialogul acesta, purtat în condițiile arătate, nu putea fi multă vreme prelungit. Rateau dădea din cap, cobora, o ajuta pe Louise reparând vreun lighean sau vreo broască de ușă, apoi, fără să se mai urce pe scaun, își lua rămas bun de la Jonas, care-i răspundea din întuneric: "Noapte bună, frate". într-o seară, Jonas adăugă la aceste cuvinte și un "mulțumesc". - De ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
este mai bună? Ariton nu-și propune să dea soluții utopice, dar scrie o scenă de referință, o scenă zguduitoare de degradare familială. Niște moștenitori, după ce și-au îngropat ultimul părinte, se întorc la oraș cu împărțeala: plapume, ceaune, coveți, lighene și alte sărăcii, se întorc certându-se, cu lucrurile în spate, pentru a nu fi luate de confrați; scena, de o deplângere fără limite, ilustrează cum nu se poate mai bine distrugerea solidarității, înstrăinarea de cei apropiați și de morala
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
trupurilor lor era înlăuntru. 5. Grosimea ei era de un lat de mînă, și marginea, ca marginea unui pahar, era făcută în felul unei flori de crin. Puteau să încapă în ea trei mii de bați. 6. A făcut zece lighene, și a pus cinci la dreapta și cinci la stînga, ca să slujească la curățiri: în ele se spălau feluritele părți ale arderilor de tot. Marea era pentru spălarea preoților. 7. A mai făcut zece sfeșnice de aur, după porunca privitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
capetelor de pe vîrful stîlpilor; 13. cele patru sute de rodii pentru cele două rețele, cîte două șiruri de rodii pentru fiecare rețea, pentru acoperirea celor două coperișuri cu cununi ale capetelor de pe vîrful stîlpilor; 14. cele zece temelii, și cele zece lighene de pe temelii; 15. marea, și cei doisprezece boi de sub ea; 16. cenușarele, lopețile și furculițele. Toate aceste unelte, pe care le-a dat împăratul Solomon lui Huram-Abi să le facă pentru Casa Domnului, erau de aramă lustruită. 17. Împăratul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
cunosc de secole și Flora dispare în întunecimea caselor. Intră în casă.. își încălzește apa și se spală de transpirație... pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuiesc clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta... se întreabă râzând, - Dar cum or arăta fustița, bluza și chiloțeii ei ? pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă să le spele. Se gândește tot timpul la Flora... e nemaipomenită, nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
scurtă durată, nu are nici un orizont dar... este minunat de pasională și fără nici un fel de interes din partea ei. Din partea lui... iar râde singur, însă abia s-a despărțit și ar vrea din nou s-o revadă.. Se uită în lighean, e foarte mulțumit de rezultat, schimbă apa și le lasă cu detergent pentru finalitate, mașinii de spălat. Se întinde în pat, somnul îl ocolește... grijile nu îi dau pace, i se schimbă iar dispoziția Este un mare nimeni ! Casă n-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o cârciumă, am spălat vase, bineînțeles după ce ne-am mutat din hotelul ăla luxos cu ventilator în tavan în cel în care nu am crezut vreodată că vom locui. Nici o stea. Un pat, un dulap zidit, o măsuță cu un lighean și toaleta, bineînțeles, pe hol. Eram singurii albi din hotel. Atunci am hotărât să plecăm din Antananarivo cu orice preț. Să ajungem într-o țară care măcar să aibă un consulat francez dacă nu o companie aeriană cu legătură directă spre
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
părintelui, tot confortul necesar, ar trebui să fiu mulțumit că părintele mi-a dat una dintre cele mai bune camere, prevăzută cu baie, boiler pentru încălzit apa, poți să te speli oricând dorești, nu mai e nevoie să apelezi la lighean și să stropești podelele, dar eu îmi păstrez cu sfințenie vechile obiceiuri, mă spăl pe față dimineața la izvor, îmi spun rugăciunea și abia după aceea îmi încep ziua, de când m-am întors însă la mănăstire nici măcar respectarea acestor îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
liceu, bleumarin, l-am purtat în ultima zi de școală, Cine știe pe unde l-o fi găsit mama?! cravata simplă, prima mea cravată și pantofii, afară o noapte superbă, cu multe stele, îmi torn apă de la fântână într-un lighean, îmi spăl mâinile și fața, mama, tata, amândoi gata mă așteaptă, îmi întinde mama un ștergar să-mi șterg fața și îmi strecoară în buzunarul de la haină o batistă curată, îmi trec cu mâinile prin părul cam lung, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi caut o poziție bună de desen, am găsit-o în colțul gardului, cu mapa sprijinită de nuielele din gard, n-o văd, nici nu are vreo idee despre prezența mea, o aud numai cum clătește rufele spălate într-un lighean cu apă, le stoarce și le scutură în aer, îi zăresc numai picioarele goale de la genunchi în jos în iarba tânără și, din când în când, degetele ridicate peste frânghie fixează în clame de lemn rufele, nu-i destul de înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă lase și zorii lumii se desprind ușor din noaptea ochilor mei, conturându-mi cu tot mai multă claritate obiectele, masa de lemn de sub fereastra joasă, polița pe perete, aparatul de fotografiat, cele câteva casete audio, dulapul din colțul odăii, ligheanul cu apă rece în care mi-am înmuiat compresa, dezordinea din jurul meu, praful adunat sub masă pe podelele de lemn, nu s-a mai măturat, păianjeni în colțul din, musca ce se izbește cu forță de ochiurile de geam, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de luptă Mustang. Hei, ăsta-i Jim din Shanghai... — Copile, Basie e furios pe tine... — Vrei să jucăm șah, băiete? — Jim, am nevoie de apă caldă și de un bărbierit. — Jim, adu-mi o șurubelniță pentru mîna stîngă și un lighean cu apă fierbinte. — De ce e furios Basie pe Jim? Jim schimbă saluturi cu americanii: Cohen, un maestru la jocul cu mingea și fanatic al șahului; Tiptree, mașinistul solid, blînd, care era regele cărților cu benzi desenate; Hinton, alt steward de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mâncat ciocolată. Tovarășul Hrușciov mirosea a parfum și râdea și a spus ceva pe rusă! Și uite ce carte frumoasă am primit!” Îi pune În mâinile Încă umede, șterse pe șorțul de stambă, cartea. Iar mama, Îndreptată de spate deasupra ligheanului cu rufe, se uită când nedumerită, când cu frică la cartea albastră pe care scrie, Snegurocika. Și Îi spune că de unde ai zdreanța asta de la gât, că eu ți-am făcut cravată nouă, iar el Îi spune că a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zece lei. E hărmălaie mare. Trântesc porcul jos. Se zbate disperat În mâinile lor. Guiță sinistru a moarte și Îndurare. Măcelarul Mardare Îi Înfige cuțitul lung În gât și apasă adânc, În jos, spre inimă. Sângele curge șiroaie Într-un lighean. Lenuța tebecista vine iute cu o cană de tinichea. O umple cu sânge. Zbiară că este bun la T.B.C. și Îi dă și fetiței ei care a avut paralizie infantilă. Pe fetiță o cheamă Carolina. Nu vrea să bea. Lenuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-tu l-au destituit din funcția de locțiitor și că nu mai este sectorist. I-au oferit alternativa mutării la miliția Halelor Obor. Alege alternativa. După lungi ezitări. După ce sparge câinele de porțelan care stătea pe radio și turtește un lighean de aluminiu. La radio cântă Trio Grigoriu. „Broscuța Oac”. Nici diamante să-i dai nu mai vrea să audă de echipa Dinamo. Cu toate că, zice el, e prieten cu Nunweiler. Auzi, să umble el deghizat Într-o șubă să prindă borfași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În cameră bunica. Miroase a fân, a lapte și a poame. „Am venit și eu la București”, spune ea și Își așază mâinile În poală. Ochii albaștri sunt tineri. Mâinile aspre te freacă cu busuioc după ce te-ai spălat În ligheanul smălțuit pus pe băncuța de lângă tufa de trandafiri ce Îmbracă aproape, fântâna. În fântână trăiește un balaur. Purtând cămașa albă și mirosind a busuioc intri În biserică. În timpul slujbei transpiri și Îți amorțesc picioarele. Ai vrea să ieși afară. Bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
plasa de sfoară și mergând pe sub umbra caselor, fugind peste locurile cu soare, te grăbești să ajungi În strada Episcop Ilarion nr. 3 lăsând o dâră udă după tine. În cartier majoritatea au răcitoare, iar cealaltă majoritate pune gheața În ligheane sau la cazan. Tu pui sferturi la cazan. Pe lângă ele pui vinul. Pepenii n-au apărut Încă pe piață, dar de regulă, pepenele Îl pune mama ta, de profesie casnică. Fugi repede la Nelu ca să umpli sifoanele. Să bea taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de lăcrămioare, iar În pufușorul de pe chelie avea bobițe mici de transpirație. Pe urmă Îți aduci aminte cum ai vizitat tu expoziția de mase plastice a Statelor Unite ale Americii la București, unde ai văzut costumul de cosmonaut al lui John Glenn, găleți, ligheane, farfurii, pâlnii, pahare, furculițe, cuțite și diverse suporturi dintre care unul era pentru ouă. Toate din material plastic. Adormi În iarba jilavă a primăverii, adoarme o parte din tine, partea subconștientă (aia cu libidoul) și probabil și astăzi doarme acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îndreaptă spre el, dar nu era decât mișcarea lină, fără zgomot a ușii șifonierului pe care era montată o oglindă. Camera dispăru rabatându-se În virtualitatea oglinzii și i se Înfățișă curtea. Pe prispa ușii de la intrarea din spatele casei, În două ligheane emailate, zăceau În neofalină, tulburând-i transparența cu dâre cafenii, piesele unui motor de motocicletă, pus la curățat. Alături de ligheane, rezemat de zidul roșu de cărămidă, din cărămidă roasă, se sprijinea cadrul de metal al motocicletei, iar roțile Își propteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Camera dispăru rabatându-se În virtualitatea oglinzii și i se Înfățișă curtea. Pe prispa ușii de la intrarea din spatele casei, În două ligheane emailate, zăceau În neofalină, tulburând-i transparența cu dâre cafenii, piesele unui motor de motocicletă, pus la curățat. Alături de ligheane, rezemat de zidul roșu de cărămidă, din cărămidă roasă, se sprijinea cadrul de metal al motocicletei, iar roțile Își propteau cauciucurile fleșcăite de ușa closetului turcesc. Atașul era desprins și zăcea În tufele de buruieni uscate, acoperit cu o folie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]