58,748 matches
-
interesant. Nici măcar autopsia nu se mai practică, e depășită ca o formulă de misticism. * În poezie și în aforism, caut să-mi recîștig intemporalitatea pe care o pierd în critica aplicată literaturii actuale. Atît cît e posibil. * Dificultatea de-a limita (în text) ceea ce te limitează (în existențial). Nevoia de stil ca de-o operație a limitării la pătrat. * Îndoiala ca un corectiv nu doar al afirmației, ci și al negației. Ambivalența subversiunii sale. * Exclus pînă și de propriile sale imagini
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
mai practică, e depășită ca o formulă de misticism. * În poezie și în aforism, caut să-mi recîștig intemporalitatea pe care o pierd în critica aplicată literaturii actuale. Atît cît e posibil. * Dificultatea de-a limita (în text) ceea ce te limitează (în existențial). Nevoia de stil ca de-o operație a limitării la pătrat. * Îndoiala ca un corectiv nu doar al afirmației, ci și al negației. Ambivalența subversiunii sale. * Exclus pînă și de propriile sale imagini, evacuat din operă, precum un
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
în considerare absurdul. Cu subtilitate filosofică, memorialista sesizează apoi esența comunismului, care este ura celor învinși în marea competiție a vieții față de învingători, ura rataților față de realizați. Această ură se instituționalizează, pentru prima dată în istorie. Annie Bentoiu nu se limitează la o teoretizare a aberantei situații; ea povestește cum toți oamenii de valoare în mijlocul cărora a crescut și s-a format au început să fie hăituiți numai pentru că erau de valoare. Meritele lor au devenit un blestem, și pentru ei
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
Vorbea în șoaptă rotind ochii în toate părțile. "Închipuiește-ți, îmi spune, nu mă lasă să vorbesc cu nimeni. Am încercat să intru în vorbă cu unii vizitatori despre frumusețea tapiseriilor de aici. Mi s-a spus că trebuie să mă limitez la serviciul pentru care am fost angajat aici, altfel zbor. Simt că înnebunesc!"", precum și relatarea suspiciunilor lui Cojan cu privire la posibilitatea de a călători a colegului său. Iar finalul amintirilor e și el surprinzător: "E adevărat că Aurel Cojan nu era
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
pildă, pilula lui Julien Gracq referitoare la autorul Tinerei Parce ("colos al cugetării de album"), dai din umeri. * Greu de explicat: înaintarea în vîrstă mă face să încerc două simțăminte socotite incompatibile: economia și risipa (de materie temporală). Sînt totodată limitat și "nemărginit" în timpul ce mă organizează. * Un fapt uimitor: printr-o anume "angajare" în procesul bolii, diferența între existență și nonexistență se reduce considerabil. Să fie acel instinct al stingerii vieții despre care vorbește Freud, adică marele eveniment ce încunună
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
sa juvenil genială, cât matur onestă) - exemplele sunt și ele luxuriante, de o erudiție ludică. S-ar putea bănui, printre nenumăratele și variatele subiecte de teze oferite spre ilustrare, unele pe care autorul însuși ar fi vrut să le dezvolte. Limitându-se la schițarea lor în cartea de față, el pare totuși să rescrie interior un traseu atât al împlinirilor, cât și al ideilor nematerializate. Printre proiectele de licență propuse, putem ghici un proiect existențial personal. Desigur, nu trebuie să cădem
Eco se amuză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16521_a_17846]
-
că - și observația e importantă - "centrul axiologic al poeziei pillatiene" nu e totuși acesta, ci "rămâne în urmă, la Pe Argeș în sus, în vreme ce monada sa spirituală se regăsește în splendoarea contemplației clasice"; astfel încât această etapă târzie a operei se limitează la o dimensiune "imnică", alimentată livresc și cultural. La nivelul imaginarului acvatic, a cărui urmărire e reluată în acest capitol, se constată chiar "o tentativă de a 'sculpturaliza' însăși substanța fluidității", în consecința unui interes foarte accentuat pentru forma clasică
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
a alunga, a schimba vorba) etc. Imaginea e mai realistă, dar tocmai de aceea mai puțin gustată de cititori. Revenind în planul politic, constatăm că strategia periculoasă e cea a dublului discurs: violențe inimaginabile - insulte, injurii, atacuri la persoană - sînt limitate la anumite canale și puse sub semnul polemicii, sub scuza pamfletului și sub protecția pseudonimului. E un limbaj a cărui responsabilitate e atribuită celuilalt, un limbaj savurat de cititorii săi fideli, care își oferă scuza estetică sau justițiară; pentru ocazii
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
progresiv al vieții spirituale 1, însă doar la Sfântul Grigorie apare ca fiind constitutiv acesteia. Epectaza este concepută ca o atitudine permanentă a sufletului. „Realitatea inteligibilă (τὸ νοετόν) și imaterială fiind pură de orice circumscriere, scapă limitelor sau mărginirii, nefiind limitată de nimic. Dar ea, la rândul ei, este divizată. Este realitatea necreată și creatoare a ființelor, care este mereu ceea ce este; și fiind totdeauna egală ei însăși, ea este superioară oricărei creșteri și oricărei diminuări și nu poate primi nici un
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
a alergat întotdeauna pe calea virtuții și nu s-a oprit nicicând din a tinde spre lucrurile care se aflau în fața lui (Filip. 3, 13). Apoi, Sfântul Grigorie argumentează că nici un bine nu are granițe în natura sa, ci este limitat de prezența opusului său, așa cum viața este limitată de moarte, iar lumina, de întuneric 5. Pentru că natura divină este Binele însuși și nu admite opusul acestuia, Dumnezeu este infinit și fără limită. Crucial pentru înțelegerea exegezei Sfântului Grigorie este conștientizarea
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
s-a oprit nicicând din a tinde spre lucrurile care se aflau în fața lui (Filip. 3, 13). Apoi, Sfântul Grigorie argumentează că nici un bine nu are granițe în natura sa, ci este limitat de prezența opusului său, așa cum viața este limitată de moarte, iar lumina, de întuneric 5. Pentru că natura divină este Binele însuși și nu admite opusul acestuia, Dumnezeu este infinit și fără limită. Crucial pentru înțelegerea exegezei Sfântului Grigorie este conștientizarea preocupării sale pentru penetrarea implicațiilor infinității lui Dumnezeu
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
important 11. Prin această participare la Transcendent de care am vorbit, sufletul rămâne continuu de neclintit în bine; într-un anume sens, mireasa este perpetuu creată, schimbându-se mereu în mai bine în creșterea sa spre perfecțiune. Nici nu este limitată, nici nu poate fi circumscrisă în creșterea sa spre bine; totuși, starea sa actuală de bunătate, chiar dacă deosebit de mare și de perfectă, reprezintă numai începutul unei stări mai transcendente, mai bune. Cuvintele Apostolului Pavel se verifică astfel: a te întinde
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
cer (Moise nu vorbește despre al treilea cer în cosmogonia sa). După ce aude misterele de nedescris ale paradisului, Sfântul Pavel încă va continua să urce și nu încetează nicicând să acceadă. Nu a permis niciodată binelui deja împlinit să-i limiteze dorința 80. 77 Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 221, în PSB 29, p. 258-259. 78 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, 8, P. G. XLIV, col. 941C . 79 J. Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 292. 80 In Canticum
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
de asemenea soprana Irina Doljenko - în rolul Meropei. O întreagă echipă de soliști dintre care marea majoritate evoluează sau au evolut la "Teatro alla Scala" - Milano, la "Covent Garden" - Londra, la "Metropolitan" - New York, la "Bolshoi" - Moscova. în plus, pentru a limita la maximum eventualele riscuri, fiecare rol, fiecare solist performer dispunea de o rezervă care să poată intra în scenă în caz de specială necesitate. Regizor de operă aflat actualmente într-o bună circulație internațională, englezul Graham Vick este un abil
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
necesarului, pe care, la sfârșitul filmului sau poemului, poți s-o recunoști, dar nu să o reproduci sau să o elucidezi complet. De aceea, ultimul lungmetraj al lui Jeunet te lasă cu o satisfacție, dar aceasta - spre deosebire de pelicula anterioară - se limitează la zona esteticului. Filmul se desfășoară în trei perioade diferite: înainte de primul război mondial, în timpul, și după. Acestor "unități de timp" le corespund trei povești diferite, de fapt trei genuri: înainte se desfășoară idila, în timpul războiului filmul devine - surpriză! - "de
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
este Bob Fosse, cel responsabil pentru succesul acestei triade. Musicalul era un gen considerat de mulți superficial. De obicei, oferea o variantă de basm modern, decoruri și costume luxoase, femei frumoase, cântece vesele, povestiri mult prea exuberante pentru a se limita la cuvinte. Alături de Hair al lui Milos Forman, filmul All That Jazz a constituit o dramatică schimbare de perspectivă și de direcție a acestui gen, ce poate fi redenumit "musicalul pentru depresivi" care, recent, a culminat în Dancer in the
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
reușește să se impună. Prin temele abordate, primele dumneavoastră romane ar putea fi considerate semnale de alarmă care avertizează asupra unor probleme grave din societatea spaniolă actuală. A existat o receptare, un ecou în acest sens? Nu știu. Eu mă limitez să lansez mesajele. La urma urmelor, noi scriitorii sîntem ca și naufragiații: scriem mesaje pe care le lansăm în aceste sticle care sînt cărțile, cu speranța că cineva ar ajunge să le citească. Dar, dacă o face sau nu și
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
lumii - o lume aspră, dar și înduioșătoare -, în care se intercalează reflecții asupra mecanismelor memoriei, a modului în care "se iluminează și se manifestă". În fața unor fotografii de album din perioada copilăriei sale în acel sat Olleros, mărturii fragmentare și limitate la realitatea clipei, autorul își mobilizează memoria voluntară pentru "a-și aminti - sau a inventa? - acei ani". Căci memoria are spații goale sau întunecate, pe care scriitorul le sugerează în metafore realizate pe baza amintirilor concrete din copilărie: memoria este
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
Ei invocă factorul spontan al acțiunii? - Da, prima acțiune poate fi considerată spontană, dar când lucrurile tind să se cronicizeze, este vorba despre altceva. În al doilea rând, abilitarea Guvernului de a adopta ordonanțe, chiar și de urgență, nu este limitată în timp, acesta putând să emită acte de dispoziție la orice oră din zi și din noapte, fără ca cineva să poată invoca nereguli de natură temporală, cum am tot auzit în ultimul timp. - S-a folosit sintagma ”ca hoții”! - Total
DRUMUL APELOR, 18 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382751_a_384080]
-
să încercăm să sărim foarte sus la început și să ne rupem câteva oase când revenim pe pământ. Pe scurt: de la un post simbolic și nominal - postul ca obligație și obicei - trebuie să ne reîntoarcem la adevăratul post. Să fii limitat și smerit, dar consecvent și serios. Să cântărim onest capacitatea noastră duhovnicească și fizică și să acționăm ca atare - amintindu-ne, totuși, că nu există post, fără stârnirea acestei capacități, fără a introduce în viața noastră o dovadă dumnezeiască, cum
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
împrejurimi, am avut vreme frumoasă, am vizitat tot ce se putea vizita în timpul care ne rămânea după ce ne sculam, de obicei după ora nouă - zece. Când luam micul dejun, se apropia masa prânzului. De fapt doar cam la atât ne limitam, la micul dejun și la cină. Nici nu era timp să ni se facă foame, decât atunci când urcam pe munte. - Și la examen cum a fost? - Cum să fie? Bine, chiar nespus de bine. Am luat diploma cu nota maximă
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
a personajului real, matematicianul Constantin Virgil Negoiță.Cum ați ajuns să scrieți? Eu scriu de multă vreme, dar nu literatură, ci monografii despre logicile cu mai multe valori, adică logicile de tip fuzzy. La un moment dat, audiența mea fiind limitată la cei o sută de studenți pe an și la cei circa zece mii de cercetători pe care îi întîlnesc la congrese, am dorit să mă pot adresa și altor categorii de public, prin alt mod de a comunica, diferit de
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
clasă. Eu vreau să infirm această idee. Știu că poziția noastră socială poate influența munca noastră științifică, dar pe de altă parte mai știu că putem încerca să creăm condițiile prin care efectele restrictive ale poziției noastre sociale să fie limitate și să putem năzui la idealul unei discuții științifice libere. Dacă renunțăm la acest ideal, sîntem pierduți; pe cîtă vreme încercarea de a-l atinge e o valoare în sine. Trebuie să încercăm să creăm condiții adecvate pentru cercetarea științifică
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
ce altceva decît un templu ar putea fi teatrul? Un templu al iubirii, între altele, sau măcar acel spațiu cvasisacru în care e posibilă iubirea. Iar pe tărîmul sacrului, ca și al teatrului, translațiile pot fi infinite, deși transgresiunile sînt limitate. Shakespeare caută, cum știm, o muză care să-l inspire, o iubită doar trubaduresc întrezărită și un tînăr actor apt să interpreteze, cu har, roluri feminine, dar să recite și sonetele pe care i le-a dedicat iubitei de departe
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
și conflictele ei, cu stereotipiile ei pozitive sau negative. Am discutat altă dată despre semnificațiile speciale dezvoltate de cuvinte precum balcanic sau dîmbovițean. Un alt termen din această categorie - care rămîne greu de înțeles de către cine e constrîns să se limiteze la materialul lexicografic în uz - e regățean. Cuvîntul apare în toate dicționarele românești importante, cu definiții care dau indicii prețioase asupra sensului său, dar lasă și foarte multe lucruri neexprimate. în DEX (1975, 1996), cuvintele regățean, regățeană și regățeancă sînt
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]