1,259 matches
-
efortului comun pe această temă la Liga Națiunilor. Activitatea diplomaților români și a delegației țării noastre a fost fructuoasă, majoritatea propunerilor românești de text au fost reținute și încorporate corespunzător în textul final alcătuit din 8 (opt) articole, de o limpezime de cristal, fiind un instrument util, la îndemâna tuturor. Astfel, oamenii, chiar fără pregătire juridică, puteau să distingă singuri, la nevoie, dacă fapta unui stat ar întruni elementele constitutive ale agresiunii armate directe, cu toate consecințele care ar decurge din această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cu nevasta pădurarului. Împrejurimile, neclintite, râdeau în lumină; o albină fulgeră ca un fir de aur; o gaiță trecu, cu penele-i albastre lucind; o mierlă începu o frântură de cântec răsunător, apoi tăcu deodată; și liniștea se întinse ca limpezimea unei ape. Femeia părea mâhnită ca totdeauna; și eu, iar, voiam să-mi lămuresc presupusurile. Lele Măriucă, spune-mi dumneata ce ai?... Parcă îți stă ceva pe suflet, așa privești la lume... Ea se uită la mine lung, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Moldova, în munte și în Ardeal, niciodată nu mi-a fost dat să surprind o elocință asemănătoare. Oamenii din locurile înalte păstrează o discreție remarcabilă în raporturile lor verbale; fraza lor e înflorită altfel, în armonie cu linia munților, cu limpezimea apei și a cerului. Aici, în bălți, Dunărea amestecă toate aluviunile; la țărmul ei au viermuit neamurile; sub soarele ei copleșitor pasiunile au o violență necunoscută aiurea. Vorbele anumite erau proclamate cu o plăcere neasemuită, ca și cum ar fi cuprins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
flăcării, să-i observe încă o dată transparența. În ziua când piatra se va întuneca, Velunda avea să-l părăsească. Era foarte sigur de asta. Nu știa - însă avea să afle - ce întâmplări puteau influența piatra, făcând-o să-și piardă limpezimea. Își jură că, indiferent ce i se întâmpla lui, avea să apere amuleta cu prețul vieții. O strânse în pumn. Când plecăm de aici? întrebă deodată Titus. Aș vrea să fug departe, poate în Britannia. — Dacă Vitellius se răzvrătește împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e chiar așa de greu să faci bani cu lopata. E vorba de o supraapreciere. Să faci bani cu grămada e o bagatelă. Ia fii tu puțin atent. Am coborât scările și am ieșit pe stradă. Deasupra, totul strălucea cu limpezime de ocean: norii fuseseră presărați pe netezimea cerului albastru de o mână cu adevărat ageră și sigură. Ce talent. Îmi place atât de mult cerul și adesea m-am întrebat unde aș fi fără el. Știu: aș fi în Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai voiau să spunăno ai voie să te plimbi pe la periferie, nu în New York. Nu ai voie prin mahala, pentru că o astfel de plimbare ar presupune că mahalaua nu e adevărată. Dar ea era adevărată. Asta o puteam vedea cu limpezime. Începusem deja să mă supun instinctului sau obiceiului, verificându-mi lanțul puterii și slăbiciunii mele. Evită stânga Stai lângă bordură - da, micuțul de colo, cu figura de om bolnav. Aruncă-te, învârtindu-ți pumnii, și fugi ca un ticălos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cai la cinci minute după ce voi fi intrat aici. Dar nu e așa. Cred că e singurul loc din Anglia unde se mai respectă ierarhia socială. Mi-am aprins o țigară și am așteptat. — Cred că totul e legat de limpezimea glasului meu. Toți ceilalți, inclusiv gardienii și ofițerii, vorbesc de parcă ar fi învățat acum limba. Nici unul nu poate înțelege din ce motiv sunt eu înăuntru. Toți sunt nebuni după mine. Gardienii sunt nebuni după mine. Directorul adjunct e nebun după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Credeam orbește în ei. Majoritatea erau talentați și cărțile lor nu m-au întristat prin nereușite. Credeam în ei - în majoritatea - cu un instinct țărănesc. Mă apropiam și-i păstram lângă mine doar pe cei în care simțeam și acea limpezime de cer căreia îi spunem, în lipsă de altceva, talent. Am știut, de la bun început, că cineva cunoscut de mine nu are talent, dacă nu are caracter. Nu mă interesau ceilalți scriitori. Nu trăiam în preajma lor, nu le știam faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui, am început să îmi amintesc povestirea lui pierdută. Priveam absent pe fereastra vagonului și simțeam cum în mine începe să se perinde, cuvânt cu cuvânt, frază cu frază, povestirea lui de demult. Vechiul text țâșnea din mine cu o limpezime stranie. Am coborât la a doua stație. Știam că acolo era o bodegă mai specială, pentru „intelectuali cu pretenții“, după cum scria pe șervețelele de masă și pe suporturile pentru halbele de bere, comandă pentru firmă, local ținut de Karanphilou, fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui Julián precum fetele Irenei Marceau, care, vrînd-nevrînd, cerșeau afecțiune. Știu doar că acele două săptămîni petrecute cu Julián au fost singurul moment din viața mea cînd am simțit, În sfîrșit, că eram eu Însămi, cînd am Înțeles, cu acea limpezime absurdă a lucrurilor inexplicabile, că nu voi putea iubi nicicînd un alt bărbat așa cum Îl iubeam pe Julián, chiar dacă Îmi voi petrece restul zilelor Încercînd s-o fac. Într-o zi, Julián a rămas adormit În brațele mele, epuizat. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
MEDITAȚII Adesea-mi caut clipele de pace Și în fântâna neamului cobor, Cu dorul încărcat, clocotitor, În limpezimi de undă, a-l preface... Prea umiliți și-adesea încercați, Am fost de-a lungul și de-a latul țării Și țintuiți sub talpa-nstrăinării, Batjocoriți, bătuți, crucificați... Avem dușmani și-nuntru și-n afară Ce sug din seva ăstui drag pământ
MEDITA?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83833_a_85158]
-
că lucrez aici și promit că o să Învăț toate chestiile astea cât mai repede, ca să Încep să contribui și nu doar să mă uit, am spus, cu ceea ce mi s-a părut a fi un nivel decent de coerență și limpezime. — Aha, foarte drăguț. Ia povestește-mi de noaptea trecută! Își Împreună mâinile și se aplecă În față. — A, da, noaptea trecută. Mda, am ieșit la cină cu Elisa, Skye, Leo și alții și a fost o seară foarte plăcută. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
parcă să rămână în urma trenului. Todiriță, cu brațele încrucișate și, bărbia în piept, ședea cu privirea pierdută. Fără țintă. Se vedea de-a binelea că gândurile lui zburau ca liliecii noaptea și peste toate își întinsese unul aripile, întunecându-i limpezimea judecății... „Păi, dacă atunci când tu lipseai de acasă doar câteva ceasuri sau o zi două ea nu se astâmpăra, da’ acuma? Acum când tu ai fost plecat atâta vreme?! N-aș vrea să fiu în locul tău cu nici un chip! Aș
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un apartament ieftin în Compton, a discutat și-a tot discutat cu el, iar apoi l-a ascuns la el acasă atunci când un prieten de stânga i-a spus că Reynolds și Claire îl căutau. Coleman avea și momente de limpezime a minții - un model comportamental standard la psihopații sexual care recurgeau la crime pentru a-și satisface poftele carnale. I-a relatat istoria primelor trei asasinate. Lesnick știa că transportarea unui om ucis pe bancheta din spate a mașinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de liniște. Dorea să-și numească compoziția Marele niciunde. Lesnick i-a spus că dacă accepta să se interneze într-un spital, ar fi apucat să-și cânte lucrarea într-un concert. Doctorul l-a văzut ezitând, a văzut cum limpezimea minții câștiga teren. Apoi Coleman i-a povestit despre Danny Upshaw. Îl întâlnise pe Upshaw după noaptea în care îl ucisese pe Marty Goines. Detectivul venise să facă o investigație de rutină, iar Coleman l-a înfruntat cu alibiul „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aud ceva. În cort se lăsă tăcerea. O tăcere care acoperea zgomotul cailor și al căruțelor care se mișcau prin tabără, vocile războinicilor, clinchetele armelor, bubuiturile artileriei care lovea fără Încetare zidurile Sucevei. Peste toate acestea se auzi, deodată, cu limpezime, sunetul mult mai apropiat al unui corn de vânătoare. Nu mai era nici o Îndoială. Era semnalul lui Ștefan. „Ridicați-vă, voievodul vostru vă cheamă la luptă!” Era semnalul care călătorea dintr-un capăt În altul al țării atunci când voievodul hotăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alții. . . Locuitori ai Cetăței vii, sosiți de pretutindeni, încetățeniți acolo pentru un motiv sau altul. .. Necunoscuți cu povestea lor oarecare, ca și cei cu poveste cunoscută. . . Ei, sau semeni ai lor, învăluiți acum în ploaia care despărțea pe Mini de limpezimea priveliștei de afară. - Să nu deschizi Elenei vorba despre Mika-Le, o rugă Nory. - Ce mai face Mika-Le? - Ce să facă! Același lucru. . . Nerozii! Mini crezu că face aluzie la scena teribilă, provocată la Hallipi de mica adulterină, prin ultima scrisoare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
clare feerii De ninsori domoale, blânde ca o boare, Jovial îmi scaldă trupu-n bucurii, Sufletul începe-n necuprins să zboare. Albul de zăpadă iscă-n jur scântei, Străluciri curate mă pătrund divine; Mari iubiri din ceruri nasc în ochii mei Limpezimi duioase, pure și senine. Inima-mi vibrează și fierbând de dor Se scufundă-n neaua rece făr' zăbavă; Armonii celeste-n simfonii, sonor, îmi preling în sânge râuri vii de lavă. Contopite magic, inimă și nea, Generează-n spațiu sfere
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
al fulgilor de nea Cu ce substanțå hrånitoare må pråvålesc eu în țină netihnitå de plåmådiri Ce rådåcini må vor ridica înspre stele Ce aer îmi va susține plutirea de va så fie Atâta tåcere se laså în iarnå Atâta limpezime în alb Må întreb fårå så aștept dezghețul unde este primåvara mea unde este prima varå a mea și toamnă mea ultimå din care mi-ai plåmådit vestejirea cromaticå a sângelui peste care sufletul că o ceațå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1598]
-
amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân pe care fusese cândva conacul boieresc. De-acolo cobora, cu pași Înfrânați, nea Mitu Păcătosul. Tălpile gumarilor alunecau tot timpul În țărâna potecii și hârșâitul lor se auzea de departe și cu limpezime. În spatele lui nea Mitu, sprijinit cu păroasele labe din față de umerii omului, bocănea din copite dracul cel negru. După ce căruța cu draci care intrase În sat În urmă cu ceva vreme se pierduse către Răsărit, nea Mitu Îl luase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În așa fel Încât am șters și sărătura dintre gene. Am auzit, ca din depărtare, vorbele dobitocului: „Cu pălăria pe cap să intri la tac-tu acasă, nu În locuri civilizate, băi, țărane!”. Atunci mi-am dat seama, cu neînchipuită limpezime, că În cariera de muncitor cinstit ori măturător de șpan aveam să Îndur umilințe și mai mari decât cele pe care le sufeream la școală. În noaptea acelei zile am Încercat prima oară să trec de capul meu pragul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă aștepte, iar eu Îi răspunsesem nici să nu... Mi-am luat arma de la spate, am coborât piedica și am armat. În gerul cumplit și sticlos, zgomotele Închizătorului și cartușului care părăsea Încărcătorul și intra pe țeavă răsunau cu neînchipuită limpezime. Mi-am plimbat ochii peste câmpul de ciulini peste care zăpada Înghețată părea suprafața unei mări albe cu valurile Încremenite. Priveliște aproape nepământeană. Deși era noapte, albul zăpezii mă ajuta să văd până departe. Nările și pleoapele dădeau Întruna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcu decât să clatine din cap. — Ce-ați pățit, stăpâne? Uitând complet de ei înșiși, ceilalți se adunară împrejur, în întuneric. Gemetele de suferință ale lui Mitsuhide și umbrele oamenilor umpleau tot văzduhul. În acele clipe, luna strălucea cu o limpezime deosebită. Deodată, din întunericul plâcului de bambuși se auziră clar pașii și urletele zgomotoase ale hoților. Se pare că ne atacă prin spate complicii individului cu lancea de bambus. Tâlharilor ăstora le stă în fire să profide de cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
păsa cât de cât, se lamentau că, dacă relația dintre Katsuie și Katsutoyo era atât de rece, nu puteau decât să se teamă pentru viitorul clanului. — Katsutoyo e atât de nehotărât, se plângea Katsuie. Niciodată nu face nimic cu adevărată limpezime și hotărâre. Nici măcar nu are firea potrivită pentru a fi fiul meu. Katsutoshi, pe de altă parte, nu are nici urmă de răutate. S-a atașat cu adevărat de mine ca de tatăl lui. Însă, chiar dacă îl prefera pe Katsutoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
casă de pe Ulița Strâmbă pentru care s-a judecat cu Nicolai Aslan șetrar. Mi-ar plăcea să cred că ai băgat de seamă cum sună pravila cea veche, fiule. Am luat aminte la prevederea acelei pravile și mi-a plăcut limpezimea ei. Ei, ce mai pot spune după un asemenea răspuns? E tocmai ce gândeam și eu. Acum însă hai să vedem cum au scos-o la capăt Catrina Năculeasa și fiul său Gheorghe Nacul cu datoriile lăsate de răposatul Ion
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]