1,455 matches
-
că preferam să mă lupt cu durerea. Totuși, când tocmai mă hotărâsem să-l împing și să fug afară, o amorțeală splendidă și furnicătoare a început să-mi cuprindă buza și o jumătate din față, radiind în exterior cu degete liniștitoare. Am fost inundată de un val de euforie. Adoram senzația aia. Am savurat-o, întinzându-mă relaxată pe spătarul scaunului. Ce lucru minunat era novocaina! Nu-mi doream decât să fie folosită asupra întregului meu corp. Și asupra sentimentelor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-a învățat tot ce știu. M-am forțat să râd și am așteptat ca Mike și ceilalți să mi se alăture. Dar nimeni n-a râs. N-au făcut decât să mă bată pe spate și să scoată exclamații liniștitoare. La prânz n-am putut să mănânc nimic. în loc de asta, m-am rugat. Mai fierbinte decât mă rugasem vreodată. Disperată, am negociat cu Dumnezeu tot felul de înțelegeri. O viață petrecută în misiuni umanitare dacă accepta fie să abată asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de treizeci de ani. Rachel, e prea bătrân ca să-i mai poarte părinții de grijă. Și mai e ceva... Știu, am întrerupt-o. —A mai fost la Cloisters o dată. Acum patru ani. Știu, am repetat eu cu o voce deliberat liniștitoare. Mama începuse să se cam agite și deja era prea mult pentru mine. Mi-a spus. — Din cauza lui, Philomena aproape c-a avut o cădere psihică, a zis mama cu o voce ascuțită, din care îți dădeai seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că ar fi fost mai sănătos pentru mine ca la întoarcerea în New York să nu depind de ea. —Dar o să iei legătura cu ea când ajungi acolo? Mama părea încă îngrijorată. Sigur că da, am spus eu pe un ton liniștitor. Abia aștept s-o văd. Apoi totul s-a întâmplat foarte repede. Am împrumutat o grămadă de bani. Majoritatea i-am schimbat în dolari. Mi-am cumpărat biletul de avion, pentru că nu-mi puteam permite un apartament, mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cap, iar acum, în era postfreudiană, trebuia să fie vorba de un complex sau - ca să fim cu adevărat sincronizați cu epoca - un dezechilibru chimic. Peste o sută de ani se va găsi o altă explicație, una complet diferită. La gândul liniștitor că adevărurile unei epoci erau absurdități în alta și că nu conta prea mult ce gândești atâta vreme cât faci ceea ce se cuvine, iar el tocmai asta făcea, Wilt izbuti în cele din urmă să adoarmă. Se văzu trezit la șapte dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ore de încremenire, cu fața spre camera festiv luminată, Dida Voinov va întâlni privirea lui Mircea Claudiu, fiul care urmărise, probabil, în tăcere, de mai multă vreme, cum femeia tot împingea palmele în pervaz, ca pentru un ultim contact concret, liniștitor, cu realitatea. În fâșia laterală a oglinzii se vedea un tânăr bărbat chel, cu favoriții lungi pe un obraz rotund și roz. Sprâncene scurte, ochii mari, mlăștinoși. Da, își amintea de acest fiu... un elev ordonat, premiant fără eforturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
34 se semnase tratatul de neagresiune Germania-Polonia pe 10 ani. Nu se poate refuza accesul la mare, la 35 milioane cetățeni. Țările noastre să trăiască împreună, spunea dictatorul. În ianuarie ’39, Führerul declară, fără rușine: prietenia germano-polonă a rămas factorul liniștitor al vieții politice din Europa. La 28 august, același an, urla deja în fața ambasadorului englez: voi distruge Polonia! Vreți să recapitulăm, chiar vreți, dulcissime semidoct, chiar vă interesează?“ Domnul Vancea nu se întorsese spre Tirbușon, căruia i se adresa, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care bea Guinness. Greu de spus, nu-i așa? Îmi plătesc băutura și sper ca fata de la bar să nu mă compătimească. Doar nu mi s-a tras clapa. Nu încă, haha. De fapt, ăsta nu e un gând prea liniștitor. Nu e deloc drăguț. Să ți se tragă clapa nu e niciodată grozav. Mi s-a întâmplat o dată. Dar numai o singură dată, slavă Domnului. Cred că am timp să vă spun pe fugă. O prietenă de-a mea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
doar o călătorie de-o zi. Până acolo și înapoi. Dar zborul e destul de lung încât să servesc repede și apoi să stau într-un scaun gol din spate, uitându-mă la nori. Ador să fac asta. E ceva foarte liniștitor. Privind pe fereastra avionului, deseori îmi închipui că aici sus e cerul. Îmi place să zbor deasupra Alpilor și să admir munții cu vârfurile înzăpezite. Kilometri întregi de zăpadă, cer albastru senin și, cea mai bună parte, kilometri întregi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să ridic privirea măcar o dată. În timp ce străbat coridorul spre departamentul de marketing, mă simt protejată și În siguranță, adâncită În ziarul meu. Ar trebui să fac asta mai des. Nimeni n-are ce să-mi facă. E un sentiment extrem de liniștitor, de parcă aș fi invizibilă sau... — Au ! Scuze ! M-am izbit de cineva. Shit. Cobor ușor ziarul și Îl văd pe Paul uitându-se furios la mine, frecându-se la cap. — Emma, ce dracu faci ? — Citeam The Times, spun cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă scrutează atent. — Nu sunt deloc fâstâcită ! spun și mă rezem cât pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întâmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întâmplă ? — Connor. Pun o mână liniștitoare pe brațul lui. Nu se Întâmplă absolut nimic. Poate doar În mintea ta. În acest moment, Lissy apare În spatele meu. — Îhm, Emma, te caută cineva, urgent, spune, cu ușor falset. Vino repede sus... a, bună, Connor ! Din păcate, Lissy nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vrea să se ducă la școală. Mai exact, ca un copil de cinci ani, mahmur și chiaun. Nu pot să mă duc, spun, când se face 8.30. Nu pot să dau ochii cu ei. — Ba da, poți, spune Lissy liniștitor, Încheindu-mi nasturii de la haină. O să fie bine. Nu trebuie decât să ții bărbia sus. — Și dacă se poartă oribil cu mine ? — N-o să se poarte nimeni oribil cu tine. Sunt prietenii tăi. Oricum, probabil că la ora asta au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu pot să fac asta. — Ce anume ? — Nu pot să fac asta ! repetă ea disperată și se Înfășoară grăbită În halat. Nu-mi amintesc nimic. Mi-a zburat absolut totul din minte. — Toată lumea crede asta, Îi spun pe un ton liniștitor. Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi mai aduc aminte nimic. Mă fixează cu o privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ușa biroului În urma mea. Ți-am spus că-i cam nevricoasă. — Mick Collins, spune Mick, punându-mi o carte de vizită În mână. Încântat să te cunosc, Emma. N-are nici un rost să-ți faci griji, crede-mă. Îmi zâmbește liniștitor, de parcă e extrem de obișnuit să trateze cu femei isterice care-l trimit la plimbare. Și probabil chiar e. Hai să ne așezăm și să vorbim puțin... Vorbește mestecând gumă și, În clipa În care miros aroma de spearmint, Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Aud cu jumătate de ureche o conversație murmurată care are loc în cabina de alături și, brusc, o femeie ridică vocea supărată, spunând „Îi arăt eu nenorocitului. Îi arăt eu! — Și îi vom arăta, Marcia, îi răspunde o voce calmă, liniștitoare, care cred că îi aparține femeii cu ochelari de baga. Îi vom arăta. Dar nu în costumul ăsta cu pantalon, roșu ca cireașa. — Așaaa! Erin s‑a întors în cabină, trăgând după ea un stativ pe rotile plin cu haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
instantaneu lacrimile. Vai, mamă, îmi pare atât de rău, zic cu un nod în gât. E atât de îngrozitor. Am stricat tot. Pur și simplu, n‑am știut... nu mi‑am dat seama... — Becky! îi aud vocea îndepărtată, familiară și liniștitoare. Scumpa mea! N‑ai de ce să‑ți pară rău! Reporterii ăia de doi lei trebuie să‑și ceară scuze și nu tu. Să inventeze așa porcării. Să pună în gura oamenilor cuvinte pe care nu le‑au spus niciodată. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din camera asta. Trebuie să scap de Luke, de imaginea mea din oglindă, de ziua asta cumplită. — Ne... ne vedem mai târziu, murmur și, fără să mă uit în urma mea, mă îndrept spre ușă. Barul de la parter e luminat discret, liniștitor și anonim. Mă scufund într‑un scaun de piele somptuos, slăbită și tremurând, de parcă aș avea gripă. Când vine chelnerul, îi comand suc de portocale apoi, în timp ce el se îndepărtează, îmi schimb comanda, cerând coniac. Îmi este adus într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Becky, sincer, mi‑ar face mare plăcere să‑ți fiu de... — Nu. Nu, mersi. Îi zâmbesc. Serios. Se lasă tăcerea în timp ce ne bem cafelele. Un fascicul de raze de iarnă pătrunde prin fereastră și eu închid ochii, lăsând căldura lor liniștitoare să îmi scalde fața. — Se întâmplă și la case mai mari, zice Tarquin cu înțelegere. Monty, unchiul nostru cel țicnit, mereu o lua razna, nu‑i așa, Suze? — Dumnezeule, ai dreptate! Tot timpul! zice Suze. Însă mereu revenea pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
repede. De fapt, sunt pe cale să reglez toate astea. Cu imigrarea te descurci? Cunosc un avocat care se ocupă cu așa ceva. Îmi mușc buza. Dar nu sunt foarte sigură dacă mă place prea tare. — Am pile la imigrări, zice Michael liniștitor. Sunt sigur că o rezolvăm noi. Se lasă pe spate în scaun și ia o gură de cafea. Washington‑ul nu e New York. Dar e un loc interesant. Politica e o arenă interesantă. Am sentimentul că s‑ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ciudată. Se simte ca și cum și-ar fi găsit un cămin nou. Nu va fi ușor, dar în clipa asta se simte mai liniștită și consideră asta un semn bun. Până și zgomotele care se aud de dincolo de pereții ei par liniștitoare. Familia din dreapta ei are o ceată de puradei gălăgioși, un tată care țipă ca să-i potolească. În stânga ei, e un pian dezacordat, un pianist începător. Vizavi e bucătăria comună, cu zgomotele și mirosurile sale. Zdrăngănitul tigăilor și aroma de usturoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și îi dă amendă ricșarului. Un lung răstimp, Tang Nah nu e în stare să vorbească. Ne continuăm plimbarea. Însă starea noastră de spirit s-a schimbat radical. Mirosul gardeniilor nu mai e dulce, iar priveliștea înserării nu mai e liniștitoare. Trebuie să fie revoluție, mormăie Tang Nah într-un târziu. Guvernul lui Chiang Kai-shek este corupt în totalitate. Trebuie dat jos, altfel China nu mai are nici o speranță. O să scriu despre acest incident într-o piesă și tu o vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
verandelor dinspre est și vest. În ce toane era ea? O femeie născută într-o perioadă groaznică, o femeie care în fiecare zi a pierdut din teritorii în fața inamicilor externi și interni. Era opera singura ei evadare? Mi se pare liniștitor să stau cu fața spre Marea Scenă, construită în 1891. Cea mai mare scenă din dinastia Ching, e o structură cu trei etaje, de douăzeci și unu de metri înălțime și șaptesprezece metri lățime la parter. Deasupra și dedesubt există încăperi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
inventent leș bras, avec lesquels îl seră possible de détruire une grande pârtie d’humanité en peu de minute, oricum Matei nu e din fericire un mare om de științè astfel încât responsabilitatea distrugerii umanitèții sè cadè pe umerii lui, ce liniștitor e sè fii un individ oarecare! de oamenii mèrunți că noi nu se intereseazè prințul tenebrelor, el îi seduce numai pe cei cu mizè mare în politica lumii! tipul èsta, Iisus, care a venit și s-a ocupat numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
rămân... trebuie să rămână în continuare sub suzeranitatea turcilor. Am promisiunea Fericirii Sale, sultanul, că după semnarea tratatului voi fi numit domn într-una din cele două... probabil în Moldova. În privința asta, fratele meu Panaiot mi-a trimis doar vești liniștitoare de la Istanbul. De fapt, marele dragoman era plin de amărăciune și chiar îngrijorat. Sperase că va primi alem-ul odată cu noul an sau măcar în primele luni ale acestuia. Și, când colo, totul se amânase după semnarea blestematului de tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu delectare. Acum nu mai simțea pentru soția lui decât respectul dictat de bunele maniere. De iubit își iubea doar fiicele. Tânjea după prezența lor și luă hotărârea să le scrie neîntârziat. Dar soția, fiicele, brioșele dispărură. Gândurile somnoroase, oarecum liniștitoare se risipiră. Fu despărțit brutal de ele și Kutuzov deschise ochii mari, invadat de o singură imagine. Cea a chicinetei în care fusese părăsit de primadona și dănțuitoarea Nanone. Și acea imagine îl lovi cu puterea unei ghilotine. Se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]