122,821 matches
-
eea ce l-a caracterizat în primul rând pe Aurel Vasilescu (1906 - 1986) a fost modestia. O trăsătură de caracter care se oglindește și în tablourile sale. In ele, ceea ce se remarcă este lipsa de ostentație a așezării culorilor, calmul liniilor care se regăseau și în temperamentul pictorului. Din păcate, numele său este astăzi mai degrabă necunoscut, din cauza modestiei și autoexigenței artistului. O altă pricină o constituie dorința sa de a nu face concesii regimului comunist față de care a avut o
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
-i revele imediat dimensiunile. Pictura lui Aurel Vasilescu este în primul rând un elogiu adus armoniei dintre culoare și desen. Spre deosebire de Petrașcu, al cărui accent cădea puternic pe savoarea coloristică, discipolul său a prețuit, de asemenea, în chip deosebit, măiestria liniei. Poate că este explicabil având în vedere îndelungata sa carieră didactică, faptul că a încercat și a reușit să transmită multor generații de elevi, dragostea și respectul pentru actul desenului. A fost un profesor de modă veche, adică cu o
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
restituie o nouă arhitectură. Tot ceea ce, la o primă vedere, ar fi doar convenție, limbaj și cod, în reveria ideatică a artistului capătă funcții întemeietoare și se apropie vertiginos de simbolistică, de magie, de subtilele teritorii ale disciplinelor inițiatice. Punctul, linia, suprafața, volumul etc. etc. nu sunt nici componente ale unui alfabet cultural și nici părți constitutive ale unor forme concrete, ci purtătoare ale unor mari energii, repere ale vieții înseși, ipostaze ale unor ample și complicate mișcări sufletești. Fie că
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
Inserțiile din tratatele de socialism științific sunt așezate în contrast, după principiul dicționarului, cu realitățile crunte ale perioadei izbutind de-a dreptul efecte suprarealiste. Reflexiv și îreceî, Ioan Stanomir rememorează comunismul apelând la colaj și încercând, astfel, să surprindă câteva linii definitorii pentru identitatea juridică a unui întreg sistem: codul eticii și echității socialiste, congresele, constituția ș.a. Proiectul celor patru este - fără îndoială - unul dintre cele mai interesante desfășurate la noi în ultimii ani. Ne lipsește încă literatura propriu-zisă despre acea
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
editare a clasicilor. Cât de mare vi se pare dezastrul? - Privatizarea pripită a Editurii Minerva, de către regretabilul Fond al Proprietății de Stat (F.P.S.), în noiembrie 1999, a dus, în mai puțin de doi ani de zile vechea editură (continuatoare, în linie directă, a Editurii Fundațiilor Regale) până în pragul falimentului, noii patroni folosind în scopuri obscure micul capital al editurii, precum și veniturile realizate din vânzarea cărților. În vara anului 2001 totul părea pierdut; personalul de specialitate al editurii, de înaltă calificare, rămăsese
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
trebuie să le pomenesc aici foarte des. Dar, după 1990, ediția s-a împotmolit și de atunci încoace abia a apărut volumul 9, în 1992, urmat de o pauză lungă și dezamăgitoare. Să mai notez că ediția a urmărit pe linie publicistică evoluția criticii lovinesciene și s-a oprit la nivelul anului 1922. Câte volume ar mai fi necesare pentru a transcrie activitatea criticului până în 1943 și când le vom avea? Nu se știe. Probabil că altcineva ar trebui să preia
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
conotațiile create de uz sînt extrem de puternice. Tocmai de aceea e interesant de observat cum este folosită această terminologie (nu foarte rigidă) pentru a vorbi de alte confesiuni și de alte religii decât acelea dominante în interiorul unei culturi date. În linii mari, sînt posibile două mișcări opuse: o tendință de subliniere, de amplificare a diferențelor, manifestată prin alegerea unui lexic riguros asociat religiei evocate, chiar prin preluarea unor cuvinte străine (denumirile în limba de origine) - și una de atenuare a divergențelor
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
publicat în revista Columna. Și nu oricum, ci, spre surpriza cititorilor, iritat de imaginea critică ce i s-a acordat: „În general despre mine și despre scrisul meu critic circulă imaginea echilibrului, ponderației, prudenței, tactului și tot astfel pe această linie. Ființa care mă cunoaște cel mai bine în această lume, mai bine, cred, decît mă cunosc eu însumi, citind astfel de lucruri despre mine, îmi spuse odată și amuzată și ușor agasată: ar trebui să mă-ntrebe pe mine cum
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
cât mai repede și vindecarea să continue acasă! Și pentru că nu-mi pot reprima impulsul vindicativ, spitalul clinic de urgență căruia îi aparține salonul descris mai sus, precum și noua generație de mafioți instituționalizați în halate albe, se află undeva pe linia tramvaiului 34. Foarte aproape, de altfel, de Guvern.
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
invizibile a căror prezență sau proximitate preocupă în mare măsură, contact care pune în mișcare “categoria afectivă a supranaturalului”. Se înțelege de aici că realitatea primitivului este o dimensiune cuprinzătoare în care naturalul și supranaturalul (există această percepție diferențiată, cu toate că linia de demarcație este extrem de labilă, de permeabilă) formează un tot unitar. Din această cauză, experiența mistică se apropie mult de credință, se autolegitimează prin tradiție și devine pandantul experienței comune (pozitive). Lévy-Bruhl subliniază în repetate rânduri că populațiile primitive nu
O lume mai ușor de înțeles by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12974_a_14299]
-
împiedicau contactul cu exteriorul și s-a înlăturat bariera dintre profesioniștii cuvântului și public. Vechile bivuacuri ale liniștii și ale discursurilor abia murmurate erau asaltate de noul auditoriu. Lucrurile nu trebuie luate în absolut, dar fenomenul s-a petrecut în linii mari în acest fel. Se venea acum la cafenea și pentru cântecele lui Juliette Greco sau pentru muzica de jazz. Atracția principală a fost însă prezența capilor existențialismului, curentul filosofic la modă. Peste tot, și în afara localurilor, în paginile gazetelor
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
devenită mecanicistă acuza America și Europa de Vest că sunt înțepenite în conservatorism. El se delimita orgolios și irecuperabil, nevoind să se compromită ca aliat al reacțiunii. Expertiza lui sinceră era pe alocuri profund falsă și ea l-a împins pe o linie moartă. De fapt mersul lui era în zig zag, ba dezvăluia lucid cu temeritate măsurile represive ale dictaturii sovietice, ba accepta docil nedreptatea, ascunderea adevărului, trădând menirea pe care și-o fixase. Se afla la Moscova în ultimul an de
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
fi răpuși/ înainte de a-și dori/ săgeată Dianei/ înainte ca leii și racii/ să le devore (sic!) ficatul”. (trecând peste Bega direct în cetatea Efes) Robert Șerban scrie într-un ton mai serios și mai grav, neliniștit, jonglând paradoxuri pe linia incertă dintre text și viața, alternând metaforă drumului, a călătoriei cu cea a casei și izbutind, în acest sens, un mic și foarte frumos poem aproape suprarealist: „Întinzi o pânză/ o prinzi în cuie pe râma înaltă/ dar înainte de a
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
și una de percepție. În plus, abordarea lui Liviu Petrescu se face dinspre filozofie înspre literatură, exact invers decât la autorul Levantului: „Liviu Petrescu propune, în cartea sa, un postmodernism normativ, conceptual, taxinomic, în vreme ce Cărtărescu merge mai degrabă pe o linie generativă, fructuoasă sub apect beletristic și esențial. ș...ț Prima perspectivă e catedratică, aulică, distantă, în vreme ce a doua împărtășește familiaritatea veselă a pupitrului. ș...ț Primul scrie, avizat, doct, extrem de nuanțat despre ceva aflat în afara sa, și cu certitudine în
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
lui Cărtărescu, studiul lui impunând la noi un postmodernism mai decomplexat și mai maleabil. Discuția merge mai departe cu prilejul convorbirilor Mihaelei Anghelescu Irimia. Bibliografia, baza teoretică a eseului lui Cărtărescu îi pare, just, lui Ștefan Borbély insuficientă astăzi, deși liniile ideatice de forță nu sunt fatal alterate. Desincronizarea teoretică românească, în general, remarcată de critic este pusă pe seama tendinței noastre de a dezvolta și de a (ne) construi, înaintea unei estetici postmoderne, o existență postmodernă: „La noi, prin postmodernism, s-
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
Pe când eram încă în România, am fost mai întâi obsedat, în anii ’70, de episoadele misterioase ale istoriei comuniste și fascinat de neștiutele, întunecatele rivalități din sânul elitei comuniste românești, intenționat ascunse și distorsionate în auto-flatanta, veșnic schimbătoarea și imprevizibila linie a partidului. Am avut nenumărate și lungi convorbiri cu rude ale mele (multe dintre ele supraviețuitoare ale perioadei de clandestinitate a partidului) și cu prietenii lor despre istoria comunismului intern și internațional. Am crescut într-o familie pentru care Războiul
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
doi - un psihiatru cam de patruzeci de ani, adept al lui Lacan și o freudiană ortodoxă ceva mai în vârstă - câteva cuvinte cheie pentru o discuție de specialitate. Când respectivii se luau de păr, eu am luat primul tramvai de pe linia 7. M-am așezat la fereastră și, înainte ca tramvaiul să cotească pe Bahnhofstrasse, am mai aruncat o privire în direcția perechii care gesticula pe marginea trotuarului. Nu de mult am auzit că cei doi s-au căsătorit și că
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
cu ce s-a soldat ea: „Baroniada PSD a durat doar două zile! Cozmîncă i-a dat binecuvîntarea «Cezarului» Bebe Ivanovici să redevină ce a fost și mai mult decît atît”. Mai exact, scrie acest cotidian: „Urecheați ușor acum, pe linie de partid, baronii pesediști vor putea să candideze nestingheriți în alegerile locale.” Adevărul îl citează pe Octav Cozmîncă însuși: „Nu i-a luat nimeni lui Bebe Ivanovici dreptul de a candida în alegeri. Nu există interdicție, dacă organizația județeană îl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
directe la această carte și la autorul ei. Este vorba, desigur, despre o realitate neliniștitoare, contrabalansată doar de utilizarea Proverbelor... ca referință mai mult sau mai puțin întâmplătoare în diverse studii tematice despre cultura tradițională. Nu aș merge, însă, în linia atât de drastică a lui Mugur Vasiliu care deplânge, pe bună dreptate, în Cuvânt asupra ediției, această situație, caracterizând secolul care s-a scurs de la apariția ediției princeps drept un „mod în care șcultura românăț nu s-a raportat, a
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
corăbii și corăbiile și pe conducătorii lor, deși nu știu să construiască corăbii, nici să navigheze. Dacă îndepărtăm culorile, se conving și copiii care admiră astfel de zugrăveli că corabia nu este corabie, nici cârmaciul cârmaci, ci o combinație de linii și culori, făcută cu scopul de a încânta privirea; că cei care au creat acestea din culori au redat imaginea corabiei și a cârmaciului, iar corabia și pe cârmaci însuși” (PSB 10, 138); 27 (PSB 10, 137). footnote>, Eusebie de
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
diverso” - p. 46; „L’opera, scaturita forse occasionalmente, si presenta come un progetto letterario elaborato in piena consapevolezza, con una struttura organica e un filo conduttore ininterroto” - p. 47; Breviarium se înfățișează ca un „tot unitar”, materia fiind ordonată, în linii generale, după două criterii narative - cel geografic și cel cronologic - p. 48), izvoarele utilizate de Festus (p. 52 61; Fele nu acordă credit așa-numitei Kaisergeschichte (EKG) - p. 53-54, nota 251; este exclusă o posibilă preluare directă între Festus și
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
unei precizări: materialul poetic e în întregime al lui Eminescu și doar organizarea îi aparține editorului. Libertatea acestuia din urmă nu e însă nelimitată, subiectivitatea lui e supusă unor reguli. Cele două concepte propuse se cuvin explicate aici măcar în linii generale. Prin autonomizare, Petru Creția înțelege acordarea de statut autonom unor texte pe care Perpessicius l-a socotit o simplă versiune anterioară a unor poezii date ca forme finale în ediția sa. E cazul, de pildă, al Odei către Napoleon
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
libertății, conform standardelor occidentale la care aspirăm, însă pe care nu reușim a ni le însuși deocamdată decît ca pe niște forme fără fond. Într-un fel, ne reîntoarcem în secolul al XIX-lea. Dar pe atunci evoluam pe o linie a normalității, a creșterii organice, încercam a ne elibera de-o înlănțuire de circumstanțe ale unui context nefavorabil, în vreme ce în prezent trebuie să înfrîngem atît obstacolele contextului, cît și răul din noi înșine, mai grav decît cele dintîi. Istoria nu
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
nu aveau de obținut vreo adeverință. Către finele lunii, mica noastră companie de băieți și fete a primit cea mai neașteptată dintre vizite: aceea a doamnei mareșal Maria Antonescu. A sosit, înconjurată de militari de rang, noi eram desfășurați în linie, ea a pornit drept spre mine, luasem poziție, iar în clipa în care să mi se adreseze, un oficial s-a interpus, împingând-o către următorul. A fost un gest spontan, inexplicabil, și tot fără vreo justificare m-a izbit
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
Katalin Szilágyi scriu despre absurdul și meschinăria vieții de cancelarie, cu o oarecare doză de umor, dar cu și mai multă disperare, în vreme ce un alt subiect frecventat este mica istorie a pulsatoriei societăți românești (Irina Grădinariu-Măgdălinoiu, Cristina Podoreanu), urmat, pe linia experimentalismului, de explorările (cîteodată metatextuale) unui eu în derută (Cozmina Ilie-Preoțescu, Dona Deniforescu). Dacă ar fi cu adevărat pasionant de trasat o arheologie pornind de la antologia brașoveană, ea n-ar fi una a generației 2003, ci a pulsațiilor scriiturii feminine
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]