4,922 matches
-
întregii tragedii cu obsesia răzbunării al cărei instrument și victimă este; Leonora prinsă între forțe ce o depășesc, alegând calea gestului eroic pe care (atenție!) nu-l duce până la capăt rămânând eroina perfectă sacrificată pe altarul iubirii mereu prezentă în lirica verdiană. Manrico, asemenea lui Luna, vrea să-și realizeze visul de luptător și de bărbat. Contele de Luna care nu este un ticălos, ci un om bolnav de pasiune. Toți sunt zdrobiți de cruzimea vieții și de obicei la Verdi
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
un motan în poală și fața luminată de ecranul calculatorului, poetul Emil Brumaru chat-uiește infatigabil cu june poetese, fascinate la gândul că își petrec noaptea, fie și în această manieră postmodernă, cu cel mai nonconformist, nerușinat, teribilisit clasic (hélas) al liricii românești. Uneori, după câte o expresie tare, care trebuie să fi produs spasme de plăcere perversă bovaricei sale partenere de dialog, un zâmbet sardonic îi lucește pe chipul poetului, alteori, luat de valul confesiunii, se scufundă în dulci melancolii, dar
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
nevoie ca de aer de aceste iubiri virtuale. Pentru a crea, sufletul său trebuie să fie veșnic îndrăgostit, deoarece Emil Brumaru este, dincolo de stilistica sa macho, un mare sentimental. Publicistica lui Emil Brumaru este o prelungire cu alte mijloace a liricii sale. Poate fi interpretată ca un companion de drum pentru cititor, capabil să deschidă ușile secrete ale creației și să producă revelații legate de specificitatea unui univers poetic șocant, mai ales din perspectiva spiritelor excesiv de pudibonde sau foarte superficiale. Privit
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
sunt decât niște anexe ale aparatului genital -, are, în permanență, nostalgia recitirii unor cărți din clasici (preferințele sale sunt, de departe, Dostoievski și Cehov). Există destui cititori (ocazionali? superficiali?) pentru care Emil Brumaru are aproape exclusiv reputația unui poet pornografic. Lirica sa erotică, tot mai vizibilă în ultima perioadă grație antologiilor de autor și poemelor risipite în paginile revistelor literare și chiar glossy, nu așază vălul pe fața cuvintelor tari, sexele sunt expuse pe galantar în toată splendoarea lor grețos ispititoare
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
gînd să prindă/ Drag cu drag!" în același sens al comportamentului benign, parodistul se lasă deseori furat de tonalitatea "serioasă", sentimenta-lizantă ori meditativă a paradigmei pe care o continuă cu nota simpatetică proprie. Exemplu: Odaia bunicului, prilej de incursiune în lirica lui Ion Pillat: "Pe Argeș în sus nimic nu s-a clintit și iată/ Casa bătrînească în care-a stat bunicul,/ Casa amintirii, pridvor, cu tot tipicul,/ Să intru în odaie, e ușa descuiată.// Văd ordine în toate, custodele, vecinul
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
deschidere spre noi îmbogățiri. în al treilea rînd - dar poate că se cuvinea să începem cu asta - nici un subiect al poeziei nu se demodează în sine, ci doar prin tocirea expresiei, prin uzarea discursului. Deși așezată pe o nervură tradiționalist-blagiană, lirica de inspirație rustică în curs aduce adesea noi nuanțe ale simțirii, fine aluviuni ale unei alte epoci ce contribuie la o configurare specifică a limbajului poetic. Vasile Muste, bunăoară, exersează pe o tramă a graficii expresioniste, cu trăsături de-o
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
coboară dezinvolt în subsolurile literaturii într-un tip de etalare șocantă, nu tocmai convingătoare estetic, pînă la cea mai recentă carte de gen, Băgău a Ioanei Badea". Să precizăm că în "avangarda" acestei emancipări absolute se plasează Angela Marinescu cu lirica sa febricitantă, gîfîitoare, dură, "de negresă", și Rodica Draghincescu ale cărei fervori dezpletite, de altminteri într-o manieră nu totdeauna scutită de prolixitate, anunțau o cruditate de limbaj pe care d-sa abia o atingea... Nu putem omite numirea cauzelor
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
în raport cu personalitatea (sau doar cu imaginea) sa, poezia unui asemenea autor ar trebui să fie una a marilor libații, o continuă celebrare a vieții sau, eventual, o satiră sarcastică la adresa lumii contemporane. Nimic din toate acestea nu se regăsește în lirica lui Nicolae Prelipceanu. Mai mult decât atât, urmare a unei sublime schizoidii, universul poetic al lui Nicolae Prelipceanu pare a se situa exact la polul opus existenței diurne a scriitorului. El este unul crepuscular, devitalizat, dominat de singurătate și de
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
cu toate manevrele diversioniste ale spectacolului de lumini și umbre. Filmul se termină pe acest incert stand by la limita dintre viață și moarte, "The Thin Red Line". Spre deosebire de filmul mai sus menționat, Radu Muntean evita cea mai mica notă lirica, ca și speculația moral-filozofică. Nu putem gasi sensul unei șalvari a umanității prin salvarea unui singur om. În peliculă să nu este loc decît pentru ceea ce se întîmplă, situațiile apar recreate prin colajul unui film brut, fără tăieri la montaj
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
urină/ de pe cearșafuri)" (). De la asemenea versuri, structurate și insolitate în maniera avangardiștilor (nici poemele de tinerețe ale lui Geo Dumitrescu nu sunt prea departe), Constantin Acosmei trece, odată cu ciclurile Sic cogito, Texte poetice și Relatări, în zona de vârf a liricii sale - și a unei întregi generații de poeți milenariști, cărora autorul de la Iași le este precursor. Aceeași banalizare a răului și fosforescență a urâtului, aceeași suferință, exprimată însă diferit: în tirade social-protestatare ori prin viziuni sumbre, post-expresioniste, la poeții generației
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
vedere stilistic, cât și în privința noutății de spirit și creație (Papu, Zamfirescu, Chițimia). Redescoperit, Neagoe Basarab nu numai că surclasează scriitorii români ai secolului al XX-lea, ci este o piatră de hotar în politologia mondială." Și astfel Ion Barbu: "Lirica lui anticipează abordări semiotice dezvoltate ulterior de Umberto Eco, Roland Barthes, Julia Kristeva și grupul Tel Quel, astfel încât, comparând astăzi cutare propoziție a sa cu achizițiile de ultimă oră ale teoriei semiotice, se poate constata și demonstra că anticipările barbiene
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
distinct, valorizat ca opus masculinității și complement absolut necesar. Astfel că cercetarea trebuie extinsă de la poezia epică la poezia lirică. De pildă, Marian Papahagi s-a ocupat tocmai de aceasta în teza sa de doctorat Intelectualitate și poezie. Studii despre lirica din Duecento (1985). Sigur că bibliografia critică s-ar extinde atunci spre surse ca Emile Bréhier, La Philosophie au Moyen Age sau Etienne Gilson, Etudes de philosophie médiévale etc. Dar, în această perspectivă, vorbim despre o cu totul altă lucrare
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
Gheorghe Grigurcu La o primă vedere avem impresia apartenenței lui Ilie Constantin la orientarea formal-clasicizantă, apolinica a liricii noastre. Opțiunea poetului e pentru ordinea unei expresii care esențializează, construită prin mijloacele calculate ale intelectului, stăpînita de abstracțiunea extatica a raporturilor pure, reflectînd în subsidiar "suferință proporțiilor". Pitorescul, ca și orice altă înfățișare a particularului mai mult ori mai
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
din Gottfried Burger, "Lenore", semnată de Fernanda Cirimele. Nu voi reda în continuare fragmente din echivalențele în italiană, pentru că nu acesta este scopul acestui articol în care doresc să evidențiez actualitatea poeziei eminesciene și implicit a unui reprezentant contemporan al liricii românești, Petru Creția, într-un centru universitar cum este cel din Calabria. O pot face, evident, specialiștii și, mai ales, Rodica Zafiu, implicată în mod direct în sumarul acestei cărți, fiind, între 1996-2001, profesor la Universitatea din Calabria. Însă plecînd
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
în care au fost ilustrate în perioada comunistă câteva importante teme poetice (aplicația se referă în special la ceea ce s-ar putea numi resurecția esteticului, declanșată în poezia românească la mijlocul anilor '60, moment de care partea cea mai solidă a liricii lui Ilie Constantin nu e deloc străină, dimpotrivă, chiar dacă, pentru a da deplină coerență demersului său critic, autorul pune în discuție și două produse poetice din vremea realismului socialist pur și dur, de la începutul anilor '50), criticul de circumstanță readuce
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
părintelui meu, La Patrie etc.), cît și în compuneri tardive, scrise după 1840, precum Pleiada. Asachi a scris chiar și sonete în alexandrin românesc. Fără îndoială că introducerea, în poezia noastră, a sonetului reprezintă principala inovație asachiană. Formă specifică a liricii italienești încă din secolul al XIII-lea, sonetul a marcat răspîndirea spiritului poetic italic în întreaga Europă. Apariția Renașterii a avut în literaturile europene un indiciu sigur - adaptarea sonetului italian la diverse limbi naționale. Cu întîrziere de patru secole, procesul
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși". Cum înțelege Nicolae Tzone a combate această "groază", această angoasă care, după toate probabilitățile, se găsește în fibra d-sale intimă? Mai întîi, așa cum am văzut, printr-o explozie a fabulosului fără precedent în lirica noastră actuală, ca un incendiu ce cuprinde deopotrivă pămîntul și cerul, "o mare avalanșă" stihială: "capodopera maxima vîrtej în haos eternitate pentru sinucigașii sublimi posedați sfîrtecați de idei și de viziuni rug infernal pentru imbecilitatea omenirii/ parfum de iasomie peste
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
organizare și devine o biată privire derutată, cvasidementă. Obiectele o iau razna, lumea devine (începe să pară) aleatorie, cu "componente punctiforme funcționând stihial". O coexistență discontinuă a elementelor, precum în colajele avangardiștilor. Vedem așadar o cu totul altă fațetă a liricii lui Ștefan Aug. Doinaș. Poeziile sale, deodată absurd-ironice, prezintă un baladesc "ricanant". Cercul solipsismului s-a închis, lumea și-a recăpătat obiectivitatea ei dură - și deconcertantă. Va urma o nouă etapă în parcursul creator. Poetul va căuta medierea între statuar
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
și poezia cade în alegorismul tipic". Ca și: " Norii de abstracțiuni și alegorii medievale se dau în lături și sublimul naturii cade sub ochi". Ca și: "Romanticul, în fond, nu iubește să umble, ci să stea. El nu scrie o lirică ambulatorie (cum ne-ar lăsa să credem motivele plimbării, ale ascensiunii etc.), ci una staționară". Ca și: De firul subțire al relatării atîrnă, ca niște ghiulele de tun, digresiunile istorice". Unele comparații joacă rolul, ca să zicem așa, de tropi istorici
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
epica propriu-zisă este (...) foarte plictisitoare", unele aluzii producînd o "impresie de vulgară facilitate". Bolintineanu e catalogat drept "cel mai plat didactic, cel mai plicticos documentar dintre toți călătorii noștri din secolul trecut". Alecsandri, confruntat cu moartea Elenei Negri, oferă o lirică "fadă și emfatică", dovadă nu atît de nesinceritate, cît de incapacitate de a exprima o durere prea mare". După cum "aproape nimic nu e memorabil în jurnalul poetic sui generis rămas de pe urma călătoriilor lui Alecsandri în Europa sau în Africa". Sentințele
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
consolidează, fixează canonic, locul unor autori în conștiința publică, dar nu pune sub cu totul alte stele carierele literare ale acestora. Generații întregi au învățat în școală că Eminescu nu a fost înțeles și apreciat de contemporani și că valoarea liricii sale s-a revelat doar după moartea poetului. Nici măcar apariția, în 1983, a cărții lui Alexandru Paleologu, Alchimia existenței, nu a zdruncinat semnificativ locul comun de interpretare. Cu toate că, în eseul Funeraliile poetului, se demonstra negru pe alb că nu putea
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
că aceste fișe își datorează existența unui scop utilitar. Ele ar prefigura o carte, însă, in corpore, se prezintă de sine stătătoare, într-o ingenioasă, originală formulă. O îndelungată experiență în domeniul criticii și istoriei literare - ca și al unei lirici de cristalină lapidaritate - l-a familiarizat pe Grigurcu cu puțin cunoscutele voluptăți ale fișierului, ținând până la urmă de plăcerile colecționarului. Dacă recenzentul ar fi practicat și el fișierul, ar fi știut și cui aparține aforismul cu care-și deschidea cronica
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
să trăim vieți paralele, să participăm, din fotoliul de acasă, la fapte de vitejie și iubiri inimaginabile, să fim curajoși, drepți, principiali, să avem averi și destine imposibil de atins în viața reală. Un fel de Second life este întreaga lirică a Constanței Buzea. Un refugiu al existenței reale, o lume mai bună născută din cuvinte, reverii și amintiri luminoase. Nu întâmplător, unul dintre volumele cele mai importante ale poetei se numește chiar netrăitele. Obosită și dezamăgită de o existență diferită
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
ar putea duce la năruirea superbului, dar atât de fragilului castel ridicat din cuvinte. Dacă acestei poezii de acord fin i s-ar căuta în literatura română, un corespondent la nivelul sensibilității, cred că acesta s-ar putea regăsi în lirica altui important poet al generației șaizeci, departe încă - după o absență din țară de aproape trei decenii - de locul pe care îl merită în istoria noastră literară, Ilie Constantin. Un bun prilej pentru revizitarea liricii Constanței Buzea îl oferea apariția
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
s-ar putea regăsi în lirica altui important poet al generației șaizeci, departe încă - după o absență din țară de aproape trei decenii - de locul pe care îl merită în istoria noastră literară, Ilie Constantin. Un bun prilej pentru revizitarea liricii Constanței Buzea îl oferea apariția volumului bilingv (română și franceză) făcutul meu cuvântul/mon sort le mot. Poemele care alcătuiesc această selecție foarte riguroasă din lirica autoarei, complet diferite ca tematică și formă, au ca numitor comun tocmai lumina blândă
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]